Protectia salariatilor. Dreptul la plata egala pentru munca egala. Criterii de diferentiere a salariilor
Legea nr. 50/1996, art. 19 alin. 3
O.G. nr. 8/2007, art. 3 alin. 8
Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, art. 14
Declaratia Universala a Drepturilor Omului, art. 23 pct. 2
Carta Sociala Europeana revizuita, art. 4 pct. 3
O.G. nr. 137/2000, art. 1 alin. 2 lit. i
Pactul International cu privire la drepturile economice, sociale si culturale art. 7 lit. a pct. I
Plata trebuie sa fie egala pentru munca egala. In sistemul public, acest principiu este aplicabil in interiorul aceleasi ramuri, al aceluiasi domeniu sau la acelasi nivel, fiind posibile, insa, deosebiri, intemeiate obiectiv si rezonabil, intre ramuri, domenii sau nivele, fara a se pune problema discriminarii. Salarizarea poate fi diferentiata dupa urmatoarele criterii: nivelul studiilor; importanta si complexitatea muncii; functia, postul sau meseria indeplinita; cantitatea, calitatea si valoarea muncii; conditiile de munca, care pot fi vatamatoare, grele sau periculoase; vechimea in munca.
Curtea de Apel Timisoara, sectia litigii de munca si asigurari sociale,
decizia civila nr. 932 din 14 noiembrie 2007
Prin actiunea introdusa la Tribunalul Caras-Severin sub nr. 1697/115/03.05.2007, reclamantii C.L., F.M., P.A.G., U.A., D.M. si R.C. au chemat in judecata paratii Ministerul Justitiei, Curtea de Apel Timisoara, Tribunalul Caras-Severin, Ministerul Economiei si Finantelor si Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii solicitand ca, prin sentinta ce se va pronunta, sa se dispuna obligarea paratilor Ministerul Justitiei, Curtea de Apel Timisoara si Tribunalul Caras-Severin la plata drepturilor salariale restante, reprezentand indemnizatia lunara de 10% din salariul brut, incepand cu 01.01.2007 si pana la zi, actualizate in raport de rata de inflatie la data platii efective, precum si obligarea paratilor la acordarea acestui spor in continuare, cu cheltuieli de judecata. Totodata, au solicitat obligarea paratului Ministerul Economiei si Finantelor la alocarea fondurilor necesare achitarii acestor drepturi.
In motivarea cererii de chemare in judecata, reclamantii au aratat ca indeplinesc functia de personal auxiliar de specialitate, respectiv personal conex auxiliar de specialitate, in cadrul Judecatoriei Moldova Noua si sunt tratati inegal in ceea ce priveste salarizarea. Aceasta, intrucat ei nu beneficiaza de indemnizatia de 10% din salariul brut pe care o primesc grefierii care participa la efectuarea actelor privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, a actelor de publicitate imobiliara, a actelor de executare penala si de executare civila, a actelor comisiei pentru cetatenie sau care sunt secretari ai comisiilor de cercetare a averii.
In drept, au invocat prevederile art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996, modificata si completata, art. 3 alin. 8 din O.G. nr. 8/2007, art. 6 alin. 2 din Codul muncii, art. 23 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, art. 2 si art. 20 din Constitutia Romaniei si dispozitiile O.G. nr. 137/2000, aprobata prin Legea nr. 48/2002 si modificata prin Legea nr. 27/2004.
Prin sentinta civila nr. 77 din 14 septembrie 2007, Tribunalul Caras-Severin a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratilor Ministerul Economiei si Finantelor, reprezentat prin Directia Generala a Finantelor Publice Caras-Severin, si Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii, intrucat reclamantii nu au solicitat ca paratul Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii sa constate existenta discriminarii, potrivit procedurii prevazute de O.G. nr. 137/2000, iar intre reclamanti si paratul Ministerul Economiei si Finantelor nu exista raporturi juridice, carora sa le fie aplicabile dispozitiile Codului muncii.
Totodata, a respins actiunea formulata de catre reclamantii C.L., F.M., P.A.G., U.A., D.M. si R.C. in contradictoriu cu Ministerul Justitiei, Curtea de Apel Timisoara si Tribunalul Caras-Severin ca neintemeiata, prin raportare la prevederile art. 19 pct. 3 din Legea nr. 50/1996, modificata, si ale art. 6 alin. 2 din Codul muncii.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut ca, potrivit Regulamentului de ordine interioara, grefierii delegati la compartimentele specificate de art. 19 pct. 3 din Legea nr. 50/1996, modificata, au atributii speciale si desfasoara o munca diferita fata de grefierii din celelalte compartimente, astfel incat situatiile juridice in care se afla diferitele categorii de grefieri nu sunt egale, iar diferenta salariala prevazuta de lege nu este discriminatorie.
Reclamantul R.C. a formulat, in termen legal, recurs impotriva sentintei civile nr. 77 din 14 septembrie 2007 a Tribunalului Caras-Severin, solicitand admiterea recursului, casarea sentintei recurate si admiterea actiunii.
In motivarea cererii de recurs se arata ca instituirea unor sporuri, precum cel prevazut de art. 19 pct. 3 din Legea nr. 50/1996, doar in favoarea unor categorii de grefieri conduce la aplicarea unui tratament diferentiat, care rezida intr-o inegalitate, respectiv intr-o discriminare in cadrul aceleiasi profesii. Modalitatea de acordare a indemnizatiei de 10 %, prevazuta de art. 19 pct. 3 din Legea nr. 50/1996, reprezinta o practica discriminatorie, iar Ministerul Justitiei nu poate invoca "propria sa culpa discriminatorie".
In drept, se invoca dispozitiile art. 6 alin. 2 din Codul muncii, art. 20 din Constitutia Romaniei si art. 23 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului.
Paratul-intimat Ministerul Justitiei a depus intampinare, prin care solicita respingerea recursului ca neintemeiat, aratand ca reglementarea prin lege sau prin alt act normativ a unor drepturi in favoarea unor persoane excede cadrului legal stabilit prin O.G. nr. 137/2000.
Pe de alta parte, in cadrul fiecarei functii sau meserii, salarizarea se diferentiaza in raport de treapta profesionala sau gradul profesional, de gradatia, respectiv clasa de salarizare. Este firesc ca rezultatele muncii, din punct de vedere cantitativ si calitativ sa determine o anumita salarizare.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat, in mod constant, ca pentru a exista discriminare este necesar ca situatiile in discutie sa fie comparabile, iar daca situatiile sunt comparabile este permisa distinctia doar daca exista o justificare obiectiva si rezonabila.
In cazul personalului auxiliar si conex, atributiile sunt delimitate si stabilite in mod concret prin Regulamentul de ordine interioara al instantelor judecatoresti si prin fisa postului, astfel incat diferentierea de salarizare, data de acordarea sporului de 10%, nu este arbitrara, ci are la baza criterii obiective, respectiv: complexitatea atributiilor de serviciu; responsabilitatea pe care o implica indeplinirea atributiilor de serviciu de catre grefierii mentionati de art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996, modificata si completata, si art. 3 alin. 8 din O.G. nr. 8/2007, precum si volumul de munca. Legea nr. 567/2004 privind Statutul personalului auxiliar diferentiaza sub aspectul complexitatii sarcinile de serviciu ale diverselor categorii de personal auxiliar.
In drept, se invoca dispozitiile art. 1 alin. 2 si 3 si art. 2 alin. 1 din O.G. nr. 137/2000 si art. 155 din Codul muncii.
Examinand recursul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate in cauza si a dispozitiilor art. 3041 C.proc.civ., Curtea apreciaza ca este neintemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse in continuare:
Prin cererea de chemare in judecata, reclamantii au solicitat obligarea paratilor, in solidar, la plata sumelor de bani reprezentand drepturi salariale restante, constand din indemnizatia lunara de 10% din salariul brut, actualizate cu rata inflatiei la data efectuarii platii, incepand cu 01.01.2007 si pana la zi, precum si acordarea in continuare a acestor drepturi pana la prevederea lor pentru tot personalul auxiliar de specialitate, aratand ca, fata de prevederile Legii nr. 50/1996 si O.G. nr. 8/2007, art. 6 alin. 2 din Codul muncii, art. 2 din O.G. nr. 137/2000, art. 23 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, art. 3 din Legea nr. 567/2004 si art. 20 din Constitutie, sunt indreptatiti sa beneficieze de drepturile susmentionate la fel ca si grefierii care participa la efectuarea actelor privind procedura reorganizari judiciare si a falimentului, a actelor de executare penala si de executare civila.
Potrivit Hotararii C.E.D.O., pronuntata in cauza Incze contra Austriei la 28.05.1995, notiunea de discriminare, in sensul dispozitiilor art. 14 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, cuprinde, in general, cazurile in care un individ sau un grup de indivizi se vede, fara justificare adecvata, mai bine tratat decat altul, chiar daca dispozitiile Conventiei nu impun sa-i fie acordat un tratament mai favorabil.
A distinge insa nu inseamna a discrimina. Astfel, exista situatii ale caror particularitati impun a fi tratate diferentiat. Diferenta de tratament devine discriminare, in sensul art. 14 din Conventie, doar atunci cand autoritatile statale "introduc distinctii intre situati analoage si comparabile", fara ca ele sa se bazeze pe "o justificare rezonabila si obiectiva" (Hotararea C.E.D.O., pronuntata in cauza Fredin contra Suediei, la 18.02.1991, parag. 60, Hotararea C.E.D.O., pronuntata in cauza Hoffmann contra Austriei, 23.06.1993, parag. 31, Hotararea C.E.D.O., pronuntata in cauza Spadea si Scalabrino contra Italiei, la 28.09.1995).
Conform art. 41 alin. 4 din Constitutie, art. 23 pct. 2 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, art. 4 pct. 3 din Carta Sociala Europeana revizuita, art. 7 lit. a pct. I din Pactul International cu privire la drepturile economice sociale si culturale si art. 1 alin. 2 lit. i din O.G. nr. 137/2000, plata trebuie sa fie egala pentru munca egala.
In sistemul public, acest principiu este aplicabil in interiorul aceleasi ramuri, al aceluiasi domeniu sau la acelasi nivel, fiind posibile, insa, deosebiri intemeiate obiectiv si rezonabil intre ramuri, domenii sau nivele, fara a se pune problema discriminarii.
Prin urmare, angajatul trebuie sa demonstreze ca munca pe care a prestat-o are aceeasi valoare comparativ cu alta pentru a beneficia de drepturile salariale recunoscute celor care presteaza activitatea comparata cu a sa.
Salarizarea poate fi diferentiata dupa urmatoarele criterii: nivelul studiilor; importanta si complexitatea muncii; functia, postul sau meseria indeplinita; cantitatea, calitatea si valoarea muncii; conditiile de munca, care pot fi vatamatoare, grele sau periculoase; vechimea in munca.
Potrivit jurisprudentei Curtii Constitutionale, legiuitorul este in drept sa instituie anumite sporuri la indemnizatiile si salariile de baza, premii periodice, prime si alte stimulente, pe care le poate diferentia in functie de categoriile de personal carora li se acorda, le poate modifica in diferite perioade de timp, suspenda sau chiar anula.
In speta, reclamantii au un volum de munca, responsabilitate si atributii diferite fata de grefierii care participa la efectuarea actelor privind procedura reorganizari judiciare si a falimentului, a actelor de executare penala si de executare civila, asa cum rezulta din Regulamentul de ordine interioara a instantelor judecatoresti, adoptat prin Hotararea C.S.M. nr. 387/22.09.2005, modificata si completata, astfel incat acordarea unui spor lunar de 10% din salariul brut grefierilor care participa la efectuarea actelor privind procedura reorganizari judiciare si a falimentului, a actelor de executare penala si de executare civila, conform dispozitiilor art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996 si art. 3 alin. 2 din O.G. nr. 8/2007, nu determina o discriminare intre reclamanti si aceste categorii de grefieri.
Fata de cele aratate anterior, in temeiul art. 312 alin. 1 C.proc.civ. raportat la art. 3041 C.proc.civ., Curtea va respinge recursul declarat de catre reclamantul-recurent R.C. impotriva sentintei civile nr. 77 din 14 septembrie 2007 a Tribunalului Caras-Severin ca neintemeiat.