Functionar public. Sanctiune disciplinara. Nelegalitate.
H.G. nr. 1210/2003 - art. 35 alin. 2 lit. a
Este nula absolut decizia de sanctionare disciplinara a unui functionar public care nu contine descrierea abaterii disciplinare, conform art. 35 alin. 2 lit. a din H.G. nr. 1210/2003.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia contencios administrativ si fiscal,
decizia civila nr. 95 din 8 februarie 2007
Prin sentinta civila nr. 584 din 25 octombrie 2006, pronuntata in dosarul nr. 3145/30/2006, Tribunalul Timis a respins ca nefondata actiunea reclamantului, functionar public, formulata impotriva paratei D.G.F.P. Timis, avand ca obiect cererea de a constata nulitatea absoluta a deciziei nr. 156/2006 prin care a fost sanctionat disciplinar cu mustrare scrisa.
Recursul declarat de reclamant a fost admis prin decizia civila nr. 95 din 8 ianuarie 2007, pronuntata in dosarul nr. 7351/59/2006 al Curtii de Apel Timisoara, dispunandu-se modificarea sentintei si admiterea actiunii.
In motivare Curtea a retinut ca prin decizia nr. 156 din 12 aprilie 2006, emisa de parata D.G.F.P. Timis, i s-a aplicat reclamantului V.D. sanctiunea "mustrare scrisa", conform prevederilor art. 65 alin. 3 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici republicata.
Aceasta decizie a fost emisa in baza Raportului comisiei de disciplina inregistrat sub nr. 17.819/11.04.2006, care a propus sanctionarea reclamantului pentru intarzierea sistematica in efectuarea lucrarilor, constand in tergiversarea intocmirii si finalizarii dosarelor de insolvabilitate si neglijenta repetata in rezolvarea lor, aspecte preluate in decizia contestata.
Potrivit art. 35 alin. 2 lit. a din H.G. nr. 1210/2003, sub sanctiunea nulitatii absolute, actul administrativ de sanctionare trebuie sa cuprinda "descrierea faptei care constituie abatere disciplinara", ceea ce presupune redarea in concret a acestora, cu specificarea datei la care au fost comise, pentru a se putea verifica si respectarea termenului de 2 luni de la data savarsirii faptei, in care poate fi sesizata comisia de disciplina, astfel cum pretind dispozitiile art. 24 alin. 4 din acelasi act normativ.
Or, decizia analizata se mentine in sfera unor generalitati ce nu pot fi verificate si aceasta in conditiile in care sesizarea in discutie se bazeaza pe inscrisuri datand din anul 2005, de pilda adresa nr. 22.450/2005, adresa nr. 21.548/2005, adresa nr. 21.549/2005, in raport de care apare ca fiind tardiv emisa.
Un element esential pentru deschiderea si transparenta in administratia publica o constituie obligatia autoritatilor publice de a face cunoscute motivele deciziilor lor.
In acest context, Curtea Europeana de Justitie a aratat de nenumarate ori faptul ca deciziile luate de functionarii din institutiile europene trebuie motivate de o maniera suficienta (Decizia C-269/90, Decizia T-167/94, Decizia C-221/1998), care sa permita partilor sa-si apere drepturile, pe cand o insuficienta motivare reprezinta o carenta care poate sta la baza anularii actului respectiv.
In consecinta, Curtea a apreciat ca decizia supusa cenzurii instantei a fost emisa cu incalcarea prevederilor art. 35 alin. 2 lit. a din H.G. nr. 1210/2003, motiv pentru care in baza dispozitiilor art. 312 alin. 2 C. pr. civ. raportat la art. 304 pct. 9 C. pr. civ., a admis recursul de fata, a modificat sentinta recurata si a admis actiunea in contencios administrativ, formulata de reclamantul V.D. in contradictoriu cu parata D.G.F.P. Timis, cu consecinta anularii deciziei nr. 156/12.04.2006, emisa de parata.