Judecata. Probatiune. Rol activ al instantei de judecata. Aplicarea gresita a legii.
C . pr. civ. - art. 129 alin. 3 si 4
Judecatorii au indatorirea sa staruie, prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greseala privind aflarea adevarului in cauza, pe baza stabilirii faptelor si prin aplicarea corecta a legii, in scopul pronuntarii unei hotarari temeinice si legale si, in acest scop, vor putea ordona administrarea probelor pe care le considera necesare, chiar daca partile se impotrivesc.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia comerciala, decizia civila nr. 211/A/COM din 23 noiembrie 2006
Prin sentinta civila nr. 260 din 22 august 2006, Tribunalul Timis a admis in parte actiunea formulata de reclamanta societate comerciala impotriva paratei societate comerciala, a obligat parata sa plateasca reclamantei suma de reprezentand contravaloarea serviciilor prestate si neachitate si a respins in rest actiunea.
Impotriva sentintei a declarat recurs reclamanta, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Prin decizia civila nr. 211/A/COM din 23 noiembrie 2006, Curtea de Apel Timisoara a admis apelul declarat de reclamanta, in consecinta a desfiintat hotararea atacata si a trimis cauza spre rejudecare la aceeasi instanta.
Curtea a retinut ca, considerentele judecatorului primei instante referitoare la faptul ca nu avea posibilitatea de a verifica modul de calcul al penalitatilor de intarziere, in nici un caz nu putea fundamenta solutia de respingere a petitului referitor la acestea, si, in orice caz, procedand astfel, se impune cu necesitate concluzia ca, sub acest aspect, prima instanta nu a solutionat fondul.
Din acest punct de vedere, art. 129 alin. 3) si 4) C. pr. civ. statueaza fara echivoc in sensul ca cu privire la situatia de fapt, cum este si cazul in speta, si motivarea in drept pe care partile le invoca in sustinerea pretentiilor si apararilor lor, judecatorul este in drept sa le ceara acestora sa prezinte explicatii, oral sau in scris, precum si sa puna in dezbaterea lor orice imprejurari de fapt ori de drept, mai mult judecatorii au indatorirea sa staruie, prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greseala privind aflarea adevarului in cauza, pe baza stabilirii faptelor si prin aplicarea corecta a legii, in scopul pronuntarii unei hotarari temeinice si legale si, in acest scop, vor putea ordona administrarea probelor pe care le considera necesare, chiar daca partile se impotrivesc.
Or, fata de dispozitiile enuntate, exprese si, in egala masura neechivoce, este evident ca prima instanta era obligata sa lamureasca imprejurarile de fapt cu privire la cuantumul penalitatilor de intarziere, chiar si prin solicitarea parerii unor specialisti, in sensul dispozitiilor art. 201 C. pr. civ.