Instanta de apel a aratat motivele pentru care nu a acordat integral cheltuielile de judecata solicitate de parat si totodata aceste cheltuieli au fost acordate in conformitate cu prevederile art. 274 Cod procedura civila, numai in masura in care au fost dovedite pana la solutionarea apelului promovat de parat.
Prin sentinta civila nr. 1181 din 09.12.2009, pronuntata de Judecatoria Toplita in dosarul nr. 1466/326/2009 s-a admis actiunea civila formulata de reclamantul T. V. in contradictoriu cu paratul V. C. si s-a dispus obligarea paratului sa deblocheze calea de iesire a reclamantului, ocupata prin depozitarea materialului lemnos, suprafata de teren fiind situata in comuna B., aflata in imediata vecinatate a reclamantului si a paratului.
Prin decizia civila nr. 43 din 03.05.2011, pronuntata de Tribunalul Harghita in dosarul nr. 1466/326/2009 s-a admis apelul declarat de paratul V. C. impotriva sentintei civile sus-mentionate si s-a dispus anularea acesteia si trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecatoria Toplita.
Prin decizia civila nr. 13/R din 11.01.2012, pronuntata de Curtea de Apel Targu-Mures, Sectia I Civila in dosarul nr. 1466/326/2012 s-a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul T. V. impotriva deciziei civile pronuntata de Tribunalul Harghita.
Prin sentinta civila nr. 949 din 28.06.2012, pronuntata de Judecatoria Toplita in dosarul nr. 1466/326/2009*, in urma rejudecarii cauzei, s-a respins actiunea civila formulata de reclamantul T. V. in contradictoriu cu paratul V. C., fara cheltuieli de judecata.
Pentru a se pronunta astfel, prima instanta a retinut ca ulterior inregistrarii dosarului nr. 1466/326/2009, pe rolul Judecatoriei Toplita s-au mai inregistrat si alte dosare intre partile din prezenta cauza, respectiv dosarul nr. 529/326/2010 si dosarul nr. 2124/326/2011.
Judecatoria a mai retinut ca prin sentinta civila nr. 2579 din 17 noiembrie 2011, pronuntata in dosarul nr. 529/326/2010 s-a stabilit linia de hotar intre imobilele partilor, conform expertizei tehnice efectuate de expertul tehnic F. I., expertiza fiind acceptata de catre reclamant, iar conform sentintei civile nr. 2345 din 18 octombrie 2011, pronuntata in dosarul nr. 2124/326/2011 s-a facut dovada faptului ca terenul reclamantului nu este un loc infundat, imprejurare retinuta cu ocazia cercetarii la fata locului.
Din coroborarea probelor administrate in prezenta cauza, cu cele existente in dosarele sus-mentionate, inregistrate ulterior prezentului dosar si raportat la obiectul cererii formulate de reclamant, s-a apreciat ca sustinerile sale potrivit carora nu are nicio alta modalitate de a avea acces la drumul public nu corespund realitatii, retinandu-se imprejurarea ca in actul intitulat "Donatie", depus de reclamant, nu a fost identificat terenul ce formeaza obiectul acestuia, prin acest act nestabilindu-se o servitute de trecere in favoarea sa.
In acest context, fata de cele aratate, prima instanta a apreciat ca fiind neintemeiata cererea de chemare in judecata si a dispus respingerea acesteia.
In ceea ce priveste cheltuielile de judecata, s-a retinut ca paratul nu a facut dovada acestora pana la inchiderea dezbaterilor, iar chitanta privind onorariul de avocat depusa ulterior pronuntarii sentintei (29 iunie 2012) nu face referire la dosarul in cauza. Prin urmare, s-a respins cererea privind acordarea cheltuielilor de judecata in cuantum de 1.860 lei, conform chitantei nr. 054/28.06.2012.
Impotriva acestei hotarari a declarat apel (gresit intitulat recurs), paratul V. C., solicitand admiterea caii de atac si modificarea in parte a sentintei atacate, in sensul de a admite solicitarea sa de acordare a cheltuielilor de judecata in cauza si obligarea reclamantului T. V. la plata cheltuielilor de judecata si in prezenta cale de atac a apelului.
Prin incheierea din 21 noiembrie 2012, calea de atac declarata de paratul V. C. a fost recalificata din recurs in apel.
Tribunalul Harghita, prin decizia civila nr.129 din 19 decembrie 2012, a admis apelul declarat impotriva sentintei pronuntate de prima instanta, pe care a schimbat-o in parte, in sensul ca a obligat reclamantul sa ii plateasca paratului suma de 1860 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, a mentinut sentinta cu privire la fondul cauzei si l-a obligat pe reclamantul T. V. sa ii plateasca paratului V. C. suma de 992 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata in apel.
Pentru a pronunta aceasta decizie, tribunalul a retinut ca desi factura nr. 80 din 28.06.2012 si chitanta nr. 54 din 28.06.2012 au fost depuse la dosarul de fond dupa pronuntarea sentintei, ele pot fi avute in vedere in apel, in temeiul art. 292 din Codul de procedura civila.
Aceste dovezi atesta faptul ca apelantul parat i-a platit avocatului care l-a aparat un onorariu de 1860 lei, iar tribunalul a apreciat ca nu se poate retine existenta vreunui motiv pentru care instanta sa puna la indoiala veridicitatea acestor probe, respectiv ca plata onorariului s-a facut pentru acest proces.
S-a mai retinut ca tribunalul nu a identificat cealalta factura invocata in cererea de apel, emisa in februarie 2012, cu toate ca, raportat la aceasta data, ea trebuia sa se regaseasca in ultimul dosar de fond.
Asadar, cheltuielile facute de apelantul parat in prima instanta se rezuma la suma de 1860 lei, pe care intimatul reclamant trebuie sa o plateasca in temeiul art. 274 din Codul de procedura civila.
In concluzie, s-a retinut ca apelul este intemeiat, impunandu-se schimbarea in parte a sentintei, in sensul celor aratate.
Fiind cazut in pretentii si in apel, intimatul reclamant a fost obligat sa-i plateasca apelantului parat, in temeiul art. 274 din Codul de procedura civila, cheltuielile de judecata suportate in aceasta faza a procesului, in suma de 922 lei, reprezentand onorariul de avocat.
Impotriva acestei decizii, in termen legal, a declarat recurs paratul V. C. si a solicitat modificarea in parte a deciziei atacate, in sensul acordarii in totalitate a cheltuielilor de judecata efectuate in cele doua cicluri procesuale, solicitand totodata sa se dispuna obligarea reclamantului si la plata cheltuielilor de judecata in calea de atac dedusa judecatii.
In motivarea recursului s-a aratat ca instanta de apel nu a tinut cont de toate actele depuse la dosar si care justificau obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecata.
In acest sens s-a invocat faptul ca nu s-au avut in vedere dovezile aferente onorariilor percepute de doamna avocat V.R. in cadrul primului ciclu procesual, ocazie cu care s-au efectuat si doua expertize topografice, ale caror costuri au fost suportate integral de parat. De asemenea, in privinta onorariului achitat pentru domnul avocat G. V. la data de 2 februarie 2012, au fost inaintate la dosar factura emisa in acest sens si chitanta nr. 010 si ca atare, in opinia paratului, cererea sa de a-i fi achitata si suma de 2480 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata este una legitima.
Paratul a solicitat sa se retina si faptul ca onorariile expertilor achitate in cauza in primul ciclu procesual numai de catre el constituie de asemenea cheltuieli de judecata, susceptibile de a-i fi recunoscute si acordate.
La data de 3 aprilie 2013, anterior termenului de judecata stabilit pentru solutionarea recursului, paratul V.C. a depus la dosar concluzii scrise si a precizat ca cuantumul total al cheltuielilor de judecata solicitate (in afara celor acordate de instanta de apel in urma rejudecarii) este de 3547,30 lei.
In privinta sumei totale solicitate paratul a precizat ca in aceasta sunt incluse sumele de 2,15 lei, 3 lei si 2,15 lei, achitate conform chitantelor existente la dosar in diverse faze procesuale. De asemenea, s-a precizat ca la finele dosarului exista o serie de chitante necusute, dupa cum urmeaza: chitanta nr. 6/16.03.2010, emisa de Cabinet Avocat V. R., in cuantum de 500 lei, chitanta nr. 7/16.03.2010, emisa de Cabinet Avocat V.R., in cuantum de 500 lei, chitanta nr. 91/91 din 15.03.2010, emisa de OCPI Toplita, in cuantum de 60 lei si chitanta nr. 010/02.02.2012, emisa de Cabinet Avocat G. V., in cuantum de 2480 lei.
Examinand recursul dedus judecatii, prin prisma motivelor invocate, precum si in raport de prevederile art. 306 alin. 2 Cod procedura civila si avand in vedere actele si lucrarile dosarului, Curtea a retinut urmatoarele:
Prin decizia instantei de apel a fost modificata in parte sentinta civila nr. 949/28.06.2012, pronuntata de Judecatoria Toplita, numai in ceea ce priveste obligarea reclamantului T. V. la plata in favoarea paratului V. C. a cheltuielilor de judecata suportate de acesta din urma in cadrul litigiului dintre parti.
Instanta de apel a facut aplicarea prevederilor art. 274 alin. 1 Cod procedura civila si a retinut ca in cauza s-a facut doar dovada cheltuielilor de judecata in suma de 1860 lei, suportate de parat.
Conform art. 274 alin. 1 Cod procedura civila partea care cade in pretentii va fi obligata, la cerere, sa plateasca cheltuielile de judecata.
Din textul de lege mentionat rezulta ca fundamentul cheltuielilor de judecata avansate de partea care a castigat procesul il reprezinta culpa procesuala determinata de conduita celui care a pierdut procesul, in sensul ca datorita atitudinii sale a avut loc procesul respectiv.
In speta nu s-a contestat faptul ca reclamantul este in culpa procesuala, punandu-se in discutie doar cuantumul cheltuielilor de judecata care i se cuvin paratului si pe care acesta le-a dovedit.
In ceea ce priveste chitanta care atesta achitarea sumei de 2,15 lei, aflata la fila 4 din dosarul nr.1466/326/2009* al Tribunalului Harghita, s-a constatat ca aceasta suma a fost achitata de reclamant si ca atare in mod nejustificat s-a invocat de catre parat ca nu i-a fost acordata de instanta.
Referitor la chitantele aflate la filele 6 si 11 din dosarul nr.1466/326/2009 al Tribunalului Harghita, conform carora s-au achitat de catre parat, in faza apelului din primul ciclu procesual, cu titlu de taxa de timbru sumele de 3 lei, respectiv 2 lei, s-a constatat ca in aceasta faza procesuala paratul, care avea calitatea de apelant, nu a solicitat obligarea intimatului reclamant la plata cheltuielilor de judecata.
In fata instantei de apel, investita dupa rejudecarea cauzei de catre prima instanta, s-a invocat faptul ca in mod gresit paratului nu i s-au acordat cheltuielile de judecata, constand in onorarii avocatiale achitate de acesta avocatilor V. R. si G. V.
Dintre aceste din urma cheltuieli la care a facut referire paratul, tribunalul a dispus obligarea reclamantului doar la plata sumei de 1860 lei, retinand ca doar pentru aceasta suma s-a facut dovada ca a fost achitata de catre parat in favoarea avocatului care l-a reprezentat, insa pentru celelalte cheltuieli nu s-au depus la dosar acte doveditoare.
In recurs paratul a indicat in mod concret care sunt sumele care au fost achitate cu titlu de onorarii avocatiale si care nu i-au fost acordate, respectiv 1000 lei, achitata doamnei avocat V. R. (500 lei + 500 lei) si 2480 lei, achitata domnului avocat G. V., la care se adauga o chitanta de 60 lei, platita catre Biroul de Cadastru si Publicitate Imobiliara Toplita.
Referitor la chitantele care atesta plata sumelor sus-mentionate trebuie precizat ca aceste chitante, astfel cum a retinut si instanta de apel, nu s-au regasit la dosarul cauzei pana la solutionarea caii de atac a apelului.
De altfel, chiar recurentul-parat a precizat in recurs ca respectivele chitante sunt "necusute" la dosar si se regasesc la "finele" dosarului .
Fata de chitantele invocate de parat trebuie precizat ca nu s-a facut nicio dovada ca acestea au fost depuse la dosar pe parcursul judecarii cauzei.
In contextul in care aceste chitante ar fi fost prezentate la vreunul din termenele de judecata s-ar fi facut mentiune despre acest fapt in incheierea de sedinta.
Pe de alta parte este exclus ca respectivele chitante sa fi fost depuse la dosar anterior inaintarii dosarelor din diferite faze procesuale la instantele superioare, avand in vedere ca potrivit art. 102 alin. 3 din Regulamentul de ordine interioara al instantelor judecatoresti, in cazul in care dosarul urmeaza a fi inaintat la instanta de apel sau recurs se va proceda la snuruirea definitiva si aplicarea sigiliului , iar pe fata interioara a ultimei coperte grefierul-arhivar va certifica numarul filelor in cifre si, in paranteza, in litere.
In contextul in care pana la momentul sigilarii dosarelor conform prevederilor mentionate chitantele de care se prevaleaza paratul nu s-au regasit in niciunul dintre dosare, in mod nejustificat se sustine ca instanta de apel a pronuntat o hotarare nelegala, fara a lua in considerare toate dovezile depuse de parat cu privire la cheltuielile de judecata.
Pe de alta parte, trebuie precizat ca doar chitanta nr. 6/16.03.2010, care atesta achitarea sumei de 500 lei catre Cabinetul de Avocat V. R., are legatura cu prezenta cauza, insa in conditiile in care nu a fost depusa la dosar pana la inchiderea dezbaterilor in prima instanta, respectiv in apel, nu avea cum sa fie luata in considerare nici de prima instanta, nici de instanta de apel, astfel ca, sub acest aspect nu se poate sustine nelegalitatea deciziei atacate, respectiv incidenta in cauza a prevederilor art. 304 pct. 9 Cod procedura civila.
Referitor la chitanta nr. 7/16.03.2010, conform careia s-a achitat suma de 500 lei catre Cabinetul de Avocat V. R., aceasta nu priveste prezenta cauza, onorariul respectiv fiind achitat pentru actiunea in granituire in care recurentul din prezenta cauza a avut calitatea de reclamant si care a facut obiectul dosarului nr. 529/326/2010.
De asemenea, in privinta chitantei nr. 91/91 din 15.03.2010, cu care s-a achitat suma de 60 lei catre Biroul de Cadastru si Publicitate Imobiliara Toplita, reprezentand contravaloare lucrari, nu s-a facut dovada ca suma respectiva reprezinta o cheltuiala facuta de parat in prezenta cauza.
In ceea ce priveste chitanta nr. 010/02.02.2012, cu care s-a achitat suma de 2480 lei catre Cabinetul de Avocat G.V. si la care s-a facut referire si in motivele de apel, contrar sustinerilor paratului, aceasta nu se regaseste in dosarul cauzei, dupa cum nu se regaseste nici factura nr. 011/12 care este mentionata in respectiva chitanta. Pe de alta parte, chitanta respectiva nu face dovada ca suma de 2480 lei reprezinta onorariu achitat in prezenta cauza, nefacand nicio referire la contractul de asistenta juridica, spre deosebire de chitanta si factura referitoare la suma de 1860 lei, in care se mentioneaza numarul contractului de asistenta juridica, numar care este indicat si pe imputernicirea avocatiala.
In motivele de recurs s-a facut referire si la onorariile achitate de parat cu ocazia efectuarii expertizelor, insa neacordarea respectivelor cheltuieli nu a fost invocata in apel, iar recursul omisso medio prin care se invoca pentru prima data critici care nu au fost invocate in apel, nu este admisibil.
In consecinta, instanta de recurs a retinut ca nu sunt incidente in cauza motivele de nelegalitate prevazute de art. 304 pct. 7 si 9 Cod procedura civila, invocate de parat, intrucat instanta de apel a aratat motivele pentru care nu a acordat integral cheltuielile de judecata solicitate de parat si totodata aceste cheltuieli au fost acordate in conformitate cu prevederile art. 274 Cod procedura civila, numai in masura in care au fost dovedite pana la solutionarea apelului promovat de parat.
Fata de cele ce preced, pentru considerentele aratate, in temeiul art.312 alin.1 Cod procedura civila, Curtea a respins ca nefondat recursul dedus judecatii.