Reorganizare judiciara si faliment. Antrenarea raspunderii administratorului. Cerinte legale. Ipoteza.
Legea nr. 64/1995 republicata si modificata - art. 137 lit. e
Neplata la termen a contributiei la fondul national unic de asigurari de sanatate, desi in mod vadit contravine legii in materie, nu este echivalenta cu fapta prevazuta de art. 137 lit. e) din Legea nr. 64/1995, republicata si modificata.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia comerciala, decizia civila nr. 1594/R din 14 decembrie 2006
Prin sentinta civila nr. 73/S din 18 mai 2006, Tribunalul Timis prin judecatorul sindic a admis cererea formulata de administratorul judiciar societate comerciala pentru inchiderea procedurilor Legii nr. 64/1995 fata de debitoarea societate comerciala, in contradictoriu cu creditorii si O.R.C. Timis.
In temeiul art. 135 din Legea nr. 64/1995 a descarcat pe administratorul judiciar de orice indatoriri si responsabilitati cu privire la procedura, debitor si averea lui, creditori titulari de garantii sau asociati, a dispus radierea societatii debitoare de la Oficiul Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Timis si a respins cererea de antrenare a raspunderii administratorilor.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - A.V.A.S, solicitand admiterea acestuia si modificarea sentintei atacate in sensul de a se dispune atragerea raspunderii patrimoniale a fostului administrator al debitoarei si obligarea acestuia la plata debitelor catre A.V.A.S. reprezentand creanta preluata de la C.A.S. Timis, cu titlu de creanta prioritara a statului, nerecuperata in procedura falimentului.
Prin decizia civila nr. 1594/R din 14 decembrie 2006, Curtea de Apel Timisoara a respins ca nefondat recursul declarat de creditoarea A.V.A.S. impotriva sentintei civile mentionate mai sus.
Curtea a considerat ca judecatorul sindic a retinut corect starea de fapt in raport de probatiunea administrata in cauza si a pronuntat o hotarare legala si temeinica, ca urmare a aprecierii corespunzatoare a probelor, a aplicarii corecte a dispozitiilor legale in materie si a interpretarii judicioase a actelor juridice supuse judecatii.
In acest context, sustinerile creditoarei recurente referitoare la faptul ca nu s-au depus toate diligentele in vederea formularii unui raport detaliat privitor la identificarea persoanelor vinovate de aducerea societatii in stare de insolventa, la cauzele si conditiile care au adus societatea in faliment, sunt aprecieri de oportunitate care nu pot impieta in vreun fel asupra legalitatii si temeiniciei hotararii atacate, in conditiile in care creditoarea A.V.A.S. nu a formulat obiectiuni la raportul final intocmit de lichidatorul societate comerciala.
De altfel, hotararea judecatorului sindic s-a intemeiat pe acest raport, unde, sub aspectul problemei angajarii raspunderii administratorului, s-a concluzionat ca nu sunt evidentiate nici una dintre faptele prevazute de art. 137 din Legea nr. 64/1995, republicata si modificata, de natura sa determine antrenarea acestei raspunderi.
Pe de alta parte, neplata la termen a contributiei la fondul national unic de asigurari de sanatate, desi in mod vadit contravine legii in materie, nu este echivalenta cu fapta prevazuta de art. 137 lit. e din Legea nr. 64/1995, republicata si modificata, si in orice caz nu este de natura a fi contribuit la ajungerea societatii debitoare in stare de insolventa.
Nu in ultimul rand, contrar celor evidentiate de creditoare in motivele de recurs, raspunderea administratorului intemeiata pe dispozitiile art. 137 din Legea nr. 64/1995, republicata si modificata, este o specie a raspunderii delictuale, iar pentru a fi in prezenta acesteia trebuie sa fie intrunite cumulativ toate conditiile acestei raspunderi, ceea ce nu este cazul in speta.