Concediere colectiva. Neindicarea motivelor ce au determinat luarea masurii si a criteriilor de stabilire a ordinii de prioritate. Nulitatea deciziei.
Codul muncii - art. 74 lit. a, c, art. 76
Potrivit prevederilor art. 76 din Codul muncii, concedierea dispusa cu nerespectarea procedurii prevazute de lege este nula.
Asa fiind, neindicarea motivelor care au determinat concedierea si simpla enumerare a criteriilor de stabilire a ordinii de prioritati, fara o justificare in concret a motivelor pentru care, potrivit acestor criterii, a fost concediat salariatul in cauza, conform art. 74 lit. a si c din Codul muncii sunt in masura sa atraga nulitatea deciziei de concediere.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia civila- complet specializat de litigii de munca si asigurari sociale, decizia nr. 1194 din 23 mai 2006
Prin sentinta civila nr. 186 din 16 februarie 2006, Tribunalul Arad a admis contestatia, a constatat nulitatea absoluta a deciziei nr. 34 din 5 ianuarie 2006, emisa de parata si a dispus reintegrarea contestatoarei pe postul detinut anterior emiterii deciziei cu obligarea la plata drepturilor salariale indexate, majorate si reactualizate de la data desfacerii contractului de munca si pana la reintegrarea contestatoarei precum si obligarea intimatei la plata catre contestatoare a cheltuielilor de judecata in suma de 500 RON lei.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut ca din documentatia depusa de parata nu rezulta ca societatea a respectat prevederile art. 69 si art. 70 alin. 3 din Codul muncii, astfel cum a fost modificat prin O.U.G nr. 65/2005, cu ocazia concedierii reclamantei, respectiv ca a initiat, in scopul punerii de acord, in conditiile prevazute de lege, consultari cu sindicatul, prevederile art. 70 alin. 3 din Codul muncii privind obligatia angajatorului de a notifica proiectul de concediere Inspectoratului Teritorial de Munca si Agentiei Teritoriale de Ocupare a Fortei de Munca si criteriile prevazute in contractul individual de munca si in contractul colectiv de munca. Intimata nu a probat calificarea reclamantei si calificativele obtinute de aceasta in cei 30 de ani de munca pentru a justifica masura de concediere a acesteia.
Pe de alta parte, s-a retinut ca decizia de concediere contestata nu cuprinde elementele obligatorii prevazute de art. 74 alin. 1 lit. a si c din Codul muncii.
Motivul invocat cu referire la dificultatile economice nu poate fi luat in considerare, pentru ca societatea nu se afla efectiv in prezenta unor dificultati, ci in situatia lipsei de comenzi, care afecteaza negativ cresterea profitului.
Criteriul de stabilire a ordinii de prioritate la concediere nu respecta contractul colectiv de munca si nici contractul individual de munca.
Aceasta concediere nu are o cauza obiectiva, serioasa si precisa. Prin concedierea reclamantei se disimuleaza un alt temei al desfiintarii contractului de munca, respectiv intentia de a o concedia din motive de boala pe reclamanta si de angajare pe postul acesteia a altei persoane.
Intimata a formulat recurs impotriva acestei hotarari judecatoresti, solicitand admiterea recursului, casarea sentintei recurate si, pe fond, respingerea contestatiei.
In motivarea cererii de recurs se arata ca, asa cum rezulta din documentele depuse de parata-recurenta la dosarul cauzei, odata cu intampinarea, intre conducerea societatii si reprezentantii sindicatului ASTRA au avut loc mai multe intalniri la data de 25.08.2005 si 10.10.2005, ce au avut ca obiect problematica dificultatilor economice traversate de societate, precum si posibilitatea efectuarii de concedieri colective, respectiv de concediere a unui numar de 300 de salariati. La sedinta Consiliului de administratie al societatii recurente din data de 11.10.2005, sedinta la care s-a decis concedierea a 300 de posturi din cadrul unitatii, a participat, cu statut de observator, presedintele sindicatului ASTRA. Ca urmare a colaborarii dintre patronat si sindicat numarul de persoane concediat s-a redus de la 300 la 160, colaborarea fiind recunoscuta si de reprezentantii sindicatului, asa cum rezulta din adresa nr. 90/27.10.2005 emisa de conducerea sindicatului.
Proiectul de concediere colectiva a fost notificat Inspectoratului Teritorial de Munca A. si Agentiei Teritoriale de Ocupare a Fortei de Munca A., asa cum rezulta din notificarea ce constituie anexa nr. 4 la intampinarea formulata de catre parata.
Totodata, se arata ca selectia personalului disponibilizat s-a facut avandu-se in vedere atat criterii de ordin profesional (nivelul de calificare si performantele individuale), cat si criteriile minimale prevazute de art. 79 alin. 2 din contractul colectiv de munca la nivel national pe anii 2005 - 2006. Pentru o selectie cat mai obiectiva, s-au luat ca reper rezultatele ultimei evaluari individuale a fiecarui angajat al societatii, evaluare concretizata prin "Fisa de apreciere - personal muncitor", document ce se intocmeste in baza evaluarii anuale a personalului societatii. Pentru stabilirea personalului disponibilizat in cadrul Atelierului Mecanica (locul de munca al contestatoarei), a fost intocmit tabelul cu nr. de iesire 291/10.11.2005 (anexa 5 la intampinare), prin care a fost analizata situatia personalului angajat in meseria de sudor la sectia amintita. In urma analizei a rezultat ca, pe de o parte, contestatoarea a indeplinit cel mai mic punctaj din cadrul sectiei (44 puncte) si, pe de alta parte, aceasta nu se afla in una dintre situatiile prevazute de art. 79 alin. 2 din contractul colectiv la nivel national.
Lipsa de comenzi, care sa asigure desfacerea productiei vandute (ca unica sursa de venit), are ca efect diminuarea drastica a incasarilor societatii, cu efecte directe asupra situatiei economice a acesteia. Lipsa pietei de desfacere si a posibilitatii vanzarii productiei realizate constituie unul din cele mai des intalnite motive care creeaza dificultati economice oricarui agent economic, care functioneaza pe o piata libera, ducand in numeroase cazuri chiar la insolventa acestuia si declararea starii de faliment.
La alineatul 4 al deciziei de concediere se mentioneaza clar faptul ca au fost avute in vedere "criterii de ordin profesional, respectiv nivelul de calificare si performantele individuale ale salariatului _, precum si criteriile minimale prevazute de art. 79 alin. 2 din Contractul colectiv de munca unic la nivel national pe anii 2005 - 2006".
Din Registrul general de evidenta al salariatilor, depus la dosar, rezulta faptul ca de la data de 28.11.2005 (anterior concedierii contestatoarei) si pana la data depunerii intampinarii de catre societatea recurenta a fost angajata o singura persoana in meseria de traducator, fara nici o legatura cu meseria si locul de munca ocupat de contestatoare la data concedierii acesteia.
Recursul nu este fondat.
Art. 74 din Codul muncii prevede ca decizia de concediere se comunica salariatului in scris si trebuie sa contina in mod obligatoriu:
"a) motivele care determina concedierea;
b) durata preavizului;
c) criteriile de stabilire a ordinii de prioritati, conform art. 70 alin. 2 lit. d, numai in cazul concedierilor colective _". Prin urmare, lipsa unora din mentiunile obligatorii prevazute de art. 74 din Codul muncii nu poate fi complinita cu probe exterioare deciziei de concediere.
In cuprinsul deciziei de concediere nr. 34/05.01.2006, emisa de intimata-recurenta se arata ca prin Hotararea Consiliului de Administratie din data de 11.10.2005, s-a dispus desfiintarea unui numar de 160 posturi, ca urmare a dificultatilor economice ale societatii, fara a se mentiona ca postul reclamantei a fost desfiintat efectiv si in ce constau dificultatile economice ale societatii angajatoare, astfel incat instanta nu poate verifica indeplinirea cerintelor art. 65 alin. 2 din Codul muncii.
Art. 74 lit. c din Codul muncii presupune indicarea criteriilor de stabilire a ordinii de prioritate, precum si a modului de aplicare a acestora, aplicare ce a avut drept consecinta concedierea unui anumit salariat in conditiile reglementate de art. 68 - 72 din Codul muncii. Din cuprinsul deciziei de concediere contestata nu rezulta considerentele pentru care reclamanta a fost concediata, in temeiul art. 65 alin. 1 din Codul muncii, prin raportare la criteriile de stabilire a ordinii de prioritate si la alti salariati. Pentru respectarea dispozitiilor art. 74 lit. c din Codul muncii, nu este suficienta o enumerare a criteriilor de stabilire a ordinii de prioritati, deoarece ele sunt prevazute in art. 79 alin. 2 din Contractul colectiv de munca la nivel national pe anii 2005 - 2006, ci trebuie justificat motivul pentru care, potrivit acestor criterii, salariatul in cauza a fost ales printre cei concediati in conditiile art. 68 din Codul muncii.
Fata de cele expuse anterior, in mod legal si temeinic, instanta de fond a apreciat ca decizia de concediere colectiva contestata de reclamanta nu cuprinde elementele obligatorii prevazute de art. 74 alin. 1 lit. a si c din Codul muncii si, pe cale de consecinta, a constatat nulitatea absoluta a acestei decizii, conform art. 78 din Codul muncii.
Avand in vedere ca instanta a apreciat ca decizia de concediere este lovita de nulitate absoluta pentru ca nu contine mentiunile obligatorii prevazute de art. 74 alin. 1 lit. a si c din Codul muncii, nu se mai impune analizarea motivelor de recurs, potrivit carora decizia de concediere contestata a fost emisa cu respectarea prevederilor art. 65 alin. 2 din Codul muncii si a criteriilor de stabilire a ordinii de prioritati contrar celor retinute de prima instanta in aceasta privinta.