DOMENIU Concediere colectiva.
Aplicarea criteriilor de prioritate. Justificarea criteriului concret aplicat de angajator.
- Codul muncii, art. 76 lit. c)
Aflandu-ne in ipoteza unei desfiintari a locului de munca din motive obiective, legiuitorul a impus existenta unor criterii pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere, in conformitate cu art. 69 lit. d) si art. 76 lit. c) din Codul muncii, exigenta fiind nu doar de ordin formal, ci vizand fondul procedurii de concediere. Cu alte cuvinte, angajatorul are indatorirea de a selecta salariatii care ocupa posturile ce urmeaza a fi desfiintate in raport de anumite criterii si trebuie sa justifice in concret, in cazul fiecarui salariat, ce criteriu a fost avut in vedere, in scopul excluderii unei decizii arbitrare a angajatorului si inlaturarii unui eventual abuz al acestuia.
Aceste criterii nu reprezinta simple enunturi ori motive formale pentru departajarea salariatilor, ci trebuie sa reflecte in mod real situatia in care se gaseste salariatul concediat, in raport cu alti salariati.
In masura in care criteriile stabilite si discutate cu reprezentantii salariatilor nu sunt indestulatoare, angajatorul nu este scutit de a mentiona aceasta imprejurare pentru a fi cunoscuta de salariat si de instanta, precum si de a justifica in alt mod masura luata, ceea ce, in speta, nu este cazul.
In speta, deoarece criteriul utilizat de intimata nu se verifica in concret, in privinta recurentului, masura concedierii acestuia nu poate fi justificata din perspectiva dispozitiilor legale.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A VII A CIVILA SI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCA SI ASIGURARI SOCIALE, DECIZIA NR. 5474
din 15.10.2012)
Prin sentinta civila nr. 1009 din data de 04.05.2012 pronuntata de Tribunalul Teleorman Sectia Conflicte de Munca, Asigurari Sociale si Contencios Administrativ si Fiscal, a fost respinsa contestatia formulata de contestatorul F.C. in contradictoriu cu parata S.N.T.F.M SA, ca nefondata.
In considerentele hotararii judecatoresti, instanta de fond a retinut ca decizia contestata in cauza a fost emisa in temeiul art. 18, art. 65, art. 68 din Codul muncii si prevederile Programului de Restructurare si Reorganizare a CFR M. S.A, aprobate prin Hotararea AGA.
In conformitate cu decizia precizata, contestatorului i-a incetat contractul individual de munca, din initiativa angajatorului, pentru motive ce nu tin de persoana reclamantului, ca urmare a concedierii colective.
A retinut instanta de fond ca prima cerinta presupune ca postul sa nu se mai regaseasca in structura organizatorica a angajatorului, sa fi fost realmente suprimat, iar nu reorganizat sau reinfiintat sub alta denumire. Or, organizarea activitatii societatii intimate in conditiile cele mai profitabile pentru eficienta acesteia este exclusiv la latitudinea organului de conducere, in speta, Consiliul de Administratie, care, in limita puterilor acordate, a aprobat statul de functii detaliat si atributiilor structurilor din cadrul societatii.
Caracterul efectiv, real si serios al desfiintari postului ocupat de salariat rezulta din programul de restructurare si reorganizare a societatii, proiectul de concediere colectiva, tabelul nominal al personalului disponibilizat, organigramele si statele de functii ale unitatii, anterioare si posterioare concedierii.
A mai aratat instanta de fond ca din probele administrate a rezultat ca masura luata fata de contestator a fost efectiva, a avut o cauza reala si serioasa.
In consecinta, instanta, constatand ca intimata a respectat intru-totul dispozitiile legale, a respins cererea ca nefondata.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamantul F.C.
Analizand actele si lucrarile dosarului, in raport de criticile formulate si de prevederile art. 3041 C.pr.civ., Curtea a retinut urmatoarele:
Recurentul a fost salariatul societatii intimate in postul de revizor tehnic de vagoane II la Revizia de Vagoane Bucuresti Triaj .
Prin decizia contestata, intimata a dispus incetarea contractului individual de munca al recurentului, incepand cu data de 8.07.2011, in baza art. 65 alin. 1 si art. 68 din Codul muncii, recurentul aflandu-se in perioada de preaviz in intervalul 9.06.2011-7.07.2011.
Masura concedierii a fost motivata, asa cum s-a mentionat in cuprinsul deciziei contestate, prin situatia economico-financiara a societatii care a impus masuri de echilibrare a cheltuielilor in raport cu nivelul prestatiilor si al veniturilor, masuri concretizate prin Programul de Restructurare si Reorganizare.
Decizia de concediere a mentionat, totodata, si criteriile prioritare si pe cele minimale la concediere, acestea din urma fiind aplicabile daca, dupa aplicarea celor din prima categorie, mai multi salariati afectati de reducerea posturilor s-ar afla in situatii similare.
Potrivit aceleiasi decizii, criteriul avut in vedere de angajator pentru concedierea recurentului a fost cel prevazut de art. 4 lit. h), si anume ca nu are o alta calificare ori o pregatire profesionala suplimentara celei necesare postului ocupat.
Din apararile formulate de intimata pe parcursul procesului in fata instantei de fond, s-a retinut ca aceasta procedat mai intai la o departajare a salariatilor ale caror posturi au fost afectate de masura desfiintarii in functie de evaluarea obiectivelor de performanta profesionala. Intrucat rezultatele verificarii activitatii pentru anul 2010 nu au condus la o departajare clara a salariatilor, toti primind calificativul „corespunzator”, au fost aplicate criteriile urmatoare.
Motivele de nulitate a deciziei de concediere invocate de recurent privesc modalitatea de aplicare a criteriilor de selectare a salariatilor ale caror posturi vor fi desfiintate. Prin urmare, nefiind contestate de recurent caracterul efectiv al desfiintarii postului si existenta unei cauze reale si serioase, Curtea nu a reluat concluziile instantei de fond sub acest aspect, din probele administrate rezultand ca, intr-adevar, numarul de posturi de revizor tehnic de vagoane a fost redus, fapt mentionat inclusiv de recurent, iar ratiunile care au condus la declansarea procedurii de concediere colectiva au fost de natura financiara si organizare eficienta a activitatii, intimata realizand o analiza aprofundata a situatiei din aceste puncte de vedere.
In privinta modalitatii in care angajatorul a aplicat criteriile pe care le-a mentionat in decizia ce face obiectul prezentei cauze, Curtea a constatat ca sustinerile recurentului sunt intemeiate.
Aflandu-ne in ipoteza unei desfiintari a locului de munca din motive obiective, legiuitorul a impus existenta unor criterii pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere, in conformitate cu art. 69 lit. d) si art. 76 lit. c) din Codul muncii, exigenta fiind nu doar de ordin formal, ci vizand fondul procedurii de concediere. Cu alte cuvinte, angajatorul are indatorirea de a selecta salariatii care ocupa posturile ce urmeaza a fi desfiintate in raport de anumite criterii si trebuie sa justifice in concret, in cazul fiecarui salariat, ce criteriu a fost avut in vedere, in scopul excluderii unei decizii arbitrare a angajatorului si inlaturarii unui eventual abuz al acestuia.
Avand in vedere ca intimata nu a desfiintat toate posturile de natura celor ocupate de recurent, respectiv revizor tehnic de vagoane II, avea obligatia de a justifica masura in privinta salariatilor propusi spre concediere.
Intimata a considerat ca recurentului ii este aplicabil criteriul prevazut de art. 4 lit. h) din decizie, „nu are o alta calificare ori o pregatire profesionala suplimentara celei necesare postului ocupat”.
Avand in vedere ca intimata a aplicat un criteriu ce priveste chiar situatia profesionala a recurentului, dupa ce a constatat ca departajarea in functie de evaluarea obiectivelor de performanta nu a putut fi concludenta, Curtea a inlaturat sustinerea acestuia in sensul ca nu a fost respectat art. 69 alin. 3 Codul muncii.
Recurentul a sustinut ca alti salariati au fost mentinuti in functie, desi nu au o astfel de calificare, aspect necombatut de intimata, care nu a motivat in vreun fel aplicarea acestui criteriu recurentului si nu oricarui alt salariat care nu avea o astfel de calificare sau pregatire suplimentara, de vreme ce a afirmat ca la evaluarea periodica toti salariatii au obtinut calificativul „corespunzator”, cum, de altfel, figureaza si in tabelul depus in dosarul de fond format dupa reinregistrarea dosarului in urma casarii cu trimitere spre rejudecare la aceeasi instanta (fila 23 si urm. dosar fond).
Din tabelul cu personalul ramas in unitate dupa disponibilizare depus de intimata in dosarul de fond, fila 33, rezulta ca persoanele mentinute in functie nu au alta forma de calificare, iar unele persoane au si sanctiuni disciplinare.
Criteriile la care trimite legiuitorul nu reprezinta simple enunturi ori motive formale pentru departajarea salariatilor, ci trebuie sa reflecte in mod real situatia in care se gaseste salariatul concediat, in raport cu alti salariati.
In masura in care criteriile stabilite si discutate cu reprezentantii salariatilor nu sunt indestulatoare, angajatorul nu este scutit de a mentiona aceasta imprejurare pentru a fi cunoscuta de salariat si de instanta, precum si de a justifica in alt mod masura luata, ceea ce, in speta, nu este cazul.
Fata de mai sus expuse, s-a constatat ca criteriul utilizat de intimata nu se verifica in concret, in privinta recurentului, astfel ca masura concedierii acestuia nu poate fi justificata din perspectiva dispozitiilor legale si urmeaza a fi anulata, iar sentinta atacata este sub acest aspect nelegala.
Drept consecinta a anularii deciziei de concediere contestate, facand aplicarea art. 78 si art. 80 din Codul muncii republicat, instanta a dispus repunerea in situatia anterioara in sensul dispunerii reintegrarii recurentului in postul detinut anterior concedierii si obligarii paratei sa-i plateasca despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii pana la data reintegrarii.
Cererea recurentului avand ca obiect plata de despagubiri morale nu este intemeiata, anularea masurii atacate si restabilirea legalitatii constituind o masura suficienta pentru repararea prejudiciului cauzat salariatului. Acesta nu a facut dovada unor prejudicii de natura morala distincte de starea de tensiune pe care o provoaca in mod obisnuit concedierea.
Curtea a inlaturat motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 7 Codul de procedura civila, deoarece prima instanta a raspuns cererilor reclamantului si apararilor paratei in raport de probele administrate si de prevederile legale si contractuale considerate pertinente si concludente in cauza. Faptul ca nu s-a raspuns detaliat la fiecare argument nu poate duce la concluzia nemotivarii hotararii.
Nu poate fi retinut ca fondat nici motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 8 Cod procedura civila, deoarece instanta de fond nu a interpretat gresit natura juridica a actului dedus judecatii, ci a stabilit o anumita situatie de fapt si de drept pe baza probelor administrate.
Pentru aceste considerente, vazand dispozitiile art.3041 si art. 312 alin. 1 -3 Cod procedura civila, Curtea a constatat ca recursul este fondat, l-a admis cu consecinta modificarii in parte a sentintei atacate, in sensul admiterii in parte a actiunii, constatarii nulitatii deciziei de concediere, dispunerii reintegrarii recurentului pe postul detinut anterior si obligarii paratei sa-i plateasca despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul de la data concedierii la data reintegrarii.