Actiune in raspundere contractuala. Daune morale. Interviu avand ca obiect un conflict nascut la locul de munca. Afirmatii defaimatoare. Limitele libertatii de exprimare. (sent. civ. nr. 8601/2009 a Judecatoriei Arad, irevocabila, dos. nr. 7537/55/2009)
- extras -
Reclamanta P. in contradictoriu cu paratul B. A solicitat ca prin sentinta civila sa se dispuna obligarea paratului la plata sumei de 30.000 lei, cu titlu de daune morale pentru prejudiciul ce i-a fost cauzat prin afirmatiile defaimatoare la adresa sa.
In esenta, in motivarea cererii arata ca, in data de x in cotidianul y a fost publicat articolul "Colegiul z - "camp de batalie intre...dascali", in care paratul a facut afirmatii insultatoare la adresa sa.
Atitudinea paratului s-a datorat faptului ca a sesizat atat Inspectoratul Scolar Judetean Arad, Sindicatul Democratic Invatamant Arad cat si Ministerul Educatiei si Cercetarii, in repetate randuri, despre unele nereguli care au avut loc in scoala.
Aceste sesizari le-a facut in interesul scolii si nu ca atac la persoana paratului. Arata ca pentru aceste aspecte a formulat o plangere penala prealabila la Judecatoria Arad, inregistrata sub dosar nr. x, pentru savarsirea infractiunii de insulta. Prin sentinta penala nr. y fapta a fost recalificata din insulta in calomnie si s-a constatat ca aceasta fapta a fost dezincriminata prin Legea 278/2006. Prin aceeasi sentinta s-a lasat nesolutionata latura civila, iar solutia a fost mentinuta prin Decizia penala nr. z.
Prezenta actiune este echivalenta cu cea lasata nesolutionata si a inteles sa o formuleze in prezent pentru ca prin afirmatiile facute i-a stirbit prestigiul si imaginea in fata colegilor, a elevilor, a cunostintelor si i-a creat o stare de disconfort fata de propria persoana.
In drept a invocat dispozitiile art. 998 si 999 Cod civil.
Paratul a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata si obligarea reclamantei la cheltuieli de judecata.
In motivare, arata ca pretentiile reclamantei la daune morale in suma de 30.000 lei sunt nejustificate intrucat nu sunt indeplinite conditiile raspunderii civile delictuale prev. de art. 998, 999 Cod civil.
La sorgintea starii de tensiune dintre unii profesori din liceu la vremea respectiva, sunt reclamatiile pe care reclamanta le-a inaintat Inspectoratului scolar judetean, Ministerului Invatamantului si Sindicatului privind presupuse nereguli din scoala, urmate de controale succesive din partea institutiilor sesizate.
Ca urmare a controalelor efectuate de Inspectoratul scolar judetean si Comisia de cercetare din scoala, s-a concluzionat ca aspectele semnalate de reclamanta nu sunt adevarate si ca reclamanta se face vinovata de comportament necorespunzator fata de elevi, colegi si conducere. Aceste aspecte sunt descrise in Raportul inspectiei de eveluare institutionala de la Colegiul x Arad nr. y si Rapoartele Comisiilor de cercetare nr. z si x.
In consecinta, Consiliul profesoral al Liceului y Arad a decis sanctionarea reclamantei cu diminuarea salariului de baza cu 15% pe o perioada de 6 luni pentru incalcarea normelor de comportare care dauneaza invatamantului si prestigiului Colegiului y Arad.
Pentru a duce la indeplinire hotararea luata, in calitate de director a emis Dispozitia nr. z de sanctionare a reclamantei, impotriva careia reclamanta a formulat contestatie, care a-a respins ca nefondata prin Hotararea nr. x.
De asemenea, reclamanta a depus contestatie impotriva Dispozitiei la Tribunalul Arad care i-a admis-o prin sentinta civila nr. y , irevocabila, si a anulat-o pentru nerespectarea disp. art. 268 alin. 2 lit."a" si "c" din Codul Muncii, constand in aceea ca: " nu indica data, perioada sau continuitatea savarsirii abaterilor disciplinare precum si motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de contestatoare in timpul cercetarii disciplinare, iar sanctiunea in acest caz este nulitatea absoluta".
Desi Dispozitia atacata este deficitara sub aspectul redactarii sau unor omisiuni formale, faptele pentru care reclamanta a fost sanctionata exista ca abateri disciplinare iar instanta nu le-a infirmat, pentru ca nu i-a fost admisa contestatia pentru motivele de temeinicie ci de legalitate.
Consiliul de administratie al scolii i-a acordat reclamantei calificativul "satisfacator" pentru anii 2005 - 2006, pentru rezultatele slabe obtinute, pe care reclamanta l-a contestat in instanta, iar prin sentinta civila nr. z i s-a respins pe fond contestatia.
Fata de aspectele aratate invedereaza instantei ca afirmatiile din articolul de presa la care se refera reclamanta sunt veridice si nu sunt insulte sau calomnii la adresa sa, in sensul sentintei penale nr. x a Judecatoriei Arad, pe care se bazeaza reclamanta.
Pe de alta parte, in articolul citat autorii lui reproduc afirmatii ale mai multor cadre didactice, inclusiv ale reclamantei, pentru a reda atmosfera tensionata din scoala, iar pentru a da culoare si a trezi interesul publicului il intituleaza "cimp de batalie".
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta a retinut urmatoarele ca la data de x, in ziarul "y" s-a publicat un articol intitulat "Colegiul z - "camp de bataie" intre _dascali" (f. 31 - 35).
Lecturandu-l se observa ca autorul articolului, in relatarea subiectului, a expus opinii proprii si a consemnat pozitia mai multor persoane: a reclamantei, a paratului, o unei terte persoane (inspector scolar).
Subiectul articolului a constat intr-un pretins conflict ivit intre reclamanta si parat, la vremea respectiva profesori si colegi la Colegiul x din Arad.
Reclamanta afirma ca s-a simtit insultata de parat prin cele afirmate in articolul respectiv, ca i s-a stirbit prestigiul si imaginea in fata colegilor, elevilor, cunostintelor, si ca i-a creat o stare de disconfort fata de propria persoana.
Desi a citat mai multe pasaje din articolul in discutie - unele apartinand paratului, altele reclamantei sau autorilor - reclamanta nu a indicat expres afirmatiile pe care le-a considerat lezatoare, astfel incat instanta va considera ca reclamanta se refera la intregul pasaj atribuit acestuia (f. 33 - 34).
Instanta va retine ca netagaduite de parti si relevate de actele dosarului aspectele care tin de pozitia sociala a reclamantei si a paratului - profesori la un prestigios liceu - precum si existenta unui conflict real intre cei doi.
In privinta efectului afirmatiilor paratului asupra persoanei reclamantei - "stare de disconfort fata de propria persoana " - instanta nu apreciaza ca s-ar fi impus un probatoriu distinct, intrucat se invoca un sentiment personal, o stare subiectiva, ce nu presupune cu necesitate exteriorizarea; in plus, daca aceasta exista, ea ar fi indiferenta in cauza, dat fiind ca se poate analiza in abstract daca anumite afirmatii au aptitudinea sa lezeze - nejustificat sau justificat - imaginea unei persoane in propria sa perceptie.
Concluzionand, in analizarea temeiniciei prezentei cereri, va fi retinut continutul afirmatiilor paratului si contextul social in care au fost facute: in public si fata de o persoana ce are calitatea de profesor, functie ce, prin importanta sa, impune prezervarea unei imagini sociale pozitive, dar si un interes sporit al opiniei publice fata de persoana dascalului, precum si o exigenta crescuta in evaluarea acesteia.
In drept se va retine ca raspunderea delictuala, fundamentata pe art. 998 -999 C. civ., poate fi atrasa in ipoteza existentei cumulative a patru elemente: prejudiciu, fapta ilicita, raport de cauzalitate si vinovatie.
Prejudiciul moral consta in rezultatul negativ al incalcarii unui drept subiectiv sau al unor simple interese, rezultat nesusceptibil a fi evaluat in bani, dat fiind ca se refera la drepturi subiective nepatrimoniale; in speta, el vizeaza dreptul la onoare si demnitate, expres enumerate de art. 30 alin. 6 din Constitutie, precum si un interes afectiv, de ordin subiectiv. In mod unanim este insa considerat admisibil a se compensa prejudiciul moral cu reparatii banesti.
In speta un astfel de efect exista.
Afirmatii precum "psihologia omului care nu a reusit in viata! Asta se intampla in cazul colegei x", "tot reclama, fara nici o acoperire" " a sapat-o pe actuala mea colega", "numai nemultumiri si pretentii", "o alta minciuna", "varsta isi spune cuvantul" , exprimate prin mijloace de comunicare in masa, de catre un coleg - adica de catre o persoana cert cunoscuta, imprejurare ce poate contribui in ochii cititorului la concluzionarea asupra veridicitatii lor - si fata de o persoana ce exercita o functie ce presupune educarea tinerilor, sunt in mod cert de natura sa altereze imaginea publica a acesteia, dar si propria perceptie.
Nu se poate insa considera ca paratul - exprimandu-se in public cu privire la reclamanta - a savarsit o fapta ilicita.
Astfel, se va avea in vedere in primul rand ca, atat Constitutia, la art. 30, cat si Conventia Europeana a Drepturilor Omului, la art. 10, consacra libertatea de exprimare.
Aceasta libertate nu are un caracter absolut; potrivit art. 10 alin. 2 din CEDO, ea comporta indatoriri, responsabilitati si poate fi supusa unor restrangeri si sanctiuni, inclusiv pentru protectia reputatiei sau a drepturilor altora.
Asadar, instanta va avea de examinat daca libera exprimare a paratului poate fi supusa unei sanctiuni, in speta obligarea acestuia la plata unor sume de bani, in favoarea reclamantei, pe motiv ca s-ar fi exercitat excesiv, peste limitele in care este ea protejata.
In interpretarea normei amintite Curtea EDO a aratat ca atunci cand sustinerile se fac in dezbaterea unui subiect de interes public, in care si de o parte, si de alta, sunt in discutie reputatii profesionale, limitele libertatii de exprimare sunt mai largi, si o anumita doza de exagerare va fi tolerata (Nilsen si Johnsen c/ Norvegiei).
Or, in speta, la initiativa ziaristilor, s-au luat declaratii asupra unui conflict profesional intervenit intr-un mediu de elita, ajuns deja in atentia organelor in drept sa efectueze controale de specialitate si la cunostinta cititorilor; de asemenea, se constata ca, pe fondul conflictului existent, ambele parti s-au exprimat; in acest context, este de remarcat ca reclamanta a aratat, in acelasi articol (f. 32), ca paratul desfasoara represalii impotriva sa, o ameninta, o ostracizeaza, din cauza formularii unor sesizari cu privire la deficientele activitatii didactice. In acest fel si reclamanta a conturat, in privinta paratului, imaginea unei persoane ce se manifesta abuziv, ilegal, din motive meschine: "represaliile impotriva mea au inceput in momentul in care a aparut intr-un ziar central un articol despre banii pentru protocolul de bacalaureat din 2005".
In jurisprudenta s-a mai statuat ca atitudinea subiectiva a celui ce face afirmatia este elementul determinat al aprecierii comportamentului sau (Cumpana si Mazare c/Romaniei) si ca exprimarea facuta sub imperiul emotiei si indignarii comporta mai multa permisivitate (De Haes si Gijsels c/ Belgiei).
Or, asa cum s-a aratat deja, ambele parti au facut afirmatii defaimatoare, pe fondul unui conflict de amploare.
Asa fiind, se concluzioneaza ca afirmatiile paratului se inscriu in limitele libertatii de exprimare, iar fapta ilicita nu exista.
Vazand ca nu sunt intrunite in totalitate cerintele art. 998 - 999 C. civ., actiunea reclamantei a fost respinsa, ca nefondata.