Actiune in raspundere contractuala

Pronuntand sentinta civila nr.1899 din 15.06.2010 Judecatoria Onesti a admis actiunea formulata de reclamantul T.B. impotriva paratei I.C. si a obligat parata sa restituie reclamantului suma de 6.000 lei precum si sa-i plateasca suma de 776 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, a retinut judecatoria ca prin inscrisul sub semnatura privata numit „chitanta” (fila 5 dosar), incheiat la data de 12.11.2008, reclamantul a imprumutat-o pe parata cu suma de 25.000.000 lei vechi (2500 RON), urmand a restitui banii la data de 12.12.2008.
Potrivit declaratiilor martorilor L.M.D. si H.I., parata nu a mai restituit banii imprumutati, plecand din tara.
Potrivit art. 1576 Cod civil, imprumutul este un contract prin care una din parti da celeilalte oarecare catime de lucruri, cu indatorire pentru dansa de a restitui tot atatea lucruri, de aceeasi specie si calitate.
In conformitate cu dispozitiile art. 1578 Cod civil, obligatia ce rezulta dintr-un imprumut in bani este totdeauna pentru aceeasi suma numerica aratata in contract.
Reclamantul a dovedit imprumutul cu cele doua inscrisuri sub semnatura privata care, potrivit art. 1176 Cod civil, au aceleasi efecte ca actele autentice, intre cei care l-au subscris si intre cei care reprezinta drepturile lor. De asemenea, fiind vorba despre o suma ce depaseste 250 lei, reclamantul a facut dovada, cu inscrisurile prezentate, ca indeplineste conditiile art. 1191 Cod civil: dovada actelor juridice al caror obiect are o valoare ce depaseste suma de 250 lei, chiar pentru depozit voluntar, nu se poate face decat prin act autentic sau prin act sub semnatura privata.
Pe de alta parte, parata nu a dovedit platile despre care a facut vorbire.
Asa fiind, cererea va fi admisa, parata urmand a fi obligata la restituirea sumei de 6000 lei.
Conform art. 274 Cod de procedura civila, parata va fi obligata si la plata cheltuielilor de judecata.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs parata solicitand casarea hotararii, in temeiul art.299-316 cpc, cu motivarea ca a primit de la intimat 2.000 lei in noiembrie 2008, pentru care trebuia sa plateasca io dobanda de 500 lei, termenul scadent fiind in decembrie 2008 iar in luna februarie 2009 a primit 2.500 lei pentru care trebuia sa plateasca o dobanda de 1.000 lei, termenul scadent fiind in martie 2009.
Probele administrate in cauza, arata recurenta, au dovedit ca a achitat reclamantului in lunile decembrie 2008 si ianuarie 2009 suma de 1.000 lei in doua transe a cate 500 lei, lasand reclamantului cardul si codul pin pentru ca acesta sa-si recupereze direct diferenta de bani din contul debitoarei, ridicand suma de 5.220 lei, astfel incat intreaga datorie a fost achitata.
In dovedirea sustinerilor sale, recurenta a depus la dosar inscrisuri (f.15-17).
Examinand actele dosarului, instanta retine urmatoarele:
Obligand parata la plata sumei de 6000 lei cu titlu de imprumut nerestituit, judecatoria a retinut ca reclamantul a dovedit imprumutul cu cele doua inscrisuri sub semnatura privata depuse la dosar iar parata nu a dovedit efectuarea platilor despre care a facut vorbire, fara a analiza insa, in mod temeinic, probele administrate in cauza.
Astfel, chiar intimatul-reclamant a recunoscut faptul ca din suma data cu titlu de imprumut recurentei-parate „a recuperat ceva de pe card, cate 350 lei” (f.28 dosar judecatorie), imprejurarea ca recurenta, la plecarea din tara, i-a lasat intimatului cardul sau fiind confirmata si de declaratiile martorelor L.M.D.si C.M.(f.21,24).
Cu inscrisurile depuse in recurs (f.15-17), recurenta-parata a dovedit si imprejurarea ca din contul sau au fost ridicat la date diferite, pe parcursul anului 2009, mai multe sume de bani, in conditiile in care martorii au declarat ca recurenta a fost plecata din tara, la munca, in Italia.
Se impune, deci, completarea probatoriului pentru a se stabili cu certitudine perioada in care recurenta-parata a fost plecata din tara, precum si sumele de bani pe care intimatul-parat le-a ridicat direct din contul debitoarei sale, motiv pentru care, in temeiul art.312 alin.(4) va admite recursul si, casand sentinta judecatoriei va retine cauza spre rejudecare.