Interpretarea rationala si sistematica a prevederilor art.20 din lege trebuie sa fie in sensul admisibilitatii cererii de acordare a despagubirilor intemeiata pe Legea 10/2001 in cazul stabilirii despagubirilor plafonate in baza Legii 112/1995.
Prin cererea inregistrata la nr. 2389/104/2009 pe rolul Tribunalului Olt, reclamantii I.M., I.D., I.I. G., I.A.G., au formulat contestatie impotriva dispozitiei nr. 838/07.05.2009, emisa de paratul Primarul Municipiului Caracal, prin care s-a propus acordarea de masuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul cladire, magazie de depozitat cereale, situate in municipiul Caracal, si s-a respins cererea pentru acordarea de masuri reparatorii pentru imobilul cladire casa de locuit si terenul aferent in suprafata de 30.000 m.p. situat la aceeasi adresa, compus din teren si constructii.
In motivarea cererii, au aratat ca imobilul a fost proprietatea autorului reclamantilor - I.F. pana la data preluarii abuzive de catre stat.
Dreptul de proprietate asupra imobilului se dovedeste cu actul de vanzare-cumparare nr. 369/1943, autentificat de Tribunalul Romanati, iar prin Decretul de nationalizare nr.92/1950, imobilul a fost preluat conform adresei nr. 3561/1996 a RAGCL Caracal.
Restituirea imobilului a fost solicitata si in baza Legii nr.112/1995, iar prin hotararea nr. 231/09.12.1996, emisa de Comisia de aplicare a Legii nr. 112/1995, s-au acordat despagubiri si pentru suprafata de 30.000 m.p., dar aceste despagubiri nu au fost platite pana la aparitia Legii nr. 10/2001 aspect confirmat de D.G.F.P. Olt.
Contestatia s-a intemeiat pe dispoz.art.20 alin.2 din Legea nr.10/2001.
Primaria Municipiului Caracal, a depus la dosar intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii, ca neintemeiata, motivat de faptul ca reclamantii nu au facut dovada ca autorul I.F. la data nationalizarii a avut in proprietate imobilul casa de locuit si terenul aferent si nici dovada preluari abuzive de catre stat.
Prin sentinta civila nr.965 din 7 octombrie 2009, pronuntata de Tribunalul Olt in dosarul nr.1389/104/2009 s-a respins contestatia.
Instanta a retinut ca autorul reclamantilor a posedat suprafata de 30.000 mp. conform contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr.369/1943 de Tribunalul Romanati, iar prin Decretul de nationalizare nr.92/1950 Statul a preluat pe numele autorului o magazie de cereale, si prin Hotararea nr.23 din 0.12.1996, Comisia de aplicare a Legii 112/1995 din cadrul Consiliului Judetean Olt a acordat despagubiri pentru bunurile preluate de stat, respectiv pentru imobilul din Caracal, - si terenul aferent in suprafata de 30.000 mp.
In raport de situatia retinuta si de dispozitiile art.19 din Legea 10/2001, instanta a concluzionat ca nu se mai poate formula, in temeiul Legii 10/20091 , o noua cerere pentru acordarea despagubirilor intrucat dispozitiile art.19 prevad numai posibilitatea de a se solicita restituirea in natura a imobilelor.
Impotriva sentintei au declarat apel reclamantii solicitand in principal in baza art.297 c.pr.civ. - desfiintarea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiasi instante, pentru a se pronunta pe fondul actiunii.
Apelantii, au considerat ca solutionarea cauzei fara incuviintarea ori respingerea motivata a probatoriului solicitat prin cererea de chemare in judecata in conditiile dispozitiilor procedurale si fara respectarea principiului contradictorialitatii si al dreptului la aparare constituie o incalcare flagranta a dispozitiilor procedurale, o ingerinta in dreptul constitutional al reclamantilor de a fi reprezentati si aparati in fata instantei de judecata, o incalcare a dispozitiilor art.6 paragraf 1 si 3 lit.d din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, ceea ce ar justifica desfiintarea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare.
In subsidiar, au solicitat schimbarea sentintei si anularea art.2 din Dispozitia nr.-838/2009 a Primarului Municipiului Caracal si acordarea de masuri reparatorii prin echivalent si pentru imobilul compus din cladire - casa de locuit si teren in suprafata de 30.000 mp., considerand ca au probat existenta dreptului de proprietate asupra acestui imobil cu inscrisurile atasate, sau oricum cu probele propuse a fi administrate in cauza.
Au criticat apelantii respingerea actiunii pe exceptia inadmisibilitatii sustinand ca prima instanta a interpretat gresit dispozitiile art.20 (fost art.19) din Legea 10/2001.
Apelantii au aratat ca Legea 10/2001 nu instituie interdictia solicitarii de despagubiri retinuta de instanta, in situatia in care s-au primit despagubiri si cu atat mai mult actiunea sa era admisibila fata de faptul ca terenul a fost vandut si nu a primit despagubirile acordate in baza Legii 112/1995.
Apelul este fondat.
In speta se pune in discutie aplicabilitatea dispozitiilor art.20 (fost art.19 in reglementarea in vigoare la data formularii notificarii) din legea 10/2001- in actuala forma - mai exact admisibilitatea cererii in acordarea de despagubiri intemeiata pe Legea nr.10/2001 in ipoteza in care printr-o dispozitie anterioara emisa in baza Legii 112/1995 s-a stabilit indreptatirea reclamantilor la despagubiri pentru acelasi imobil dar despagubirile nu s-au primit intrucat valoarea lor depasea plafonul limita prevazut prin acea reglementare.
Prima instanta a considerat inadmisibila o asemenea cerere motivand ca art.19 din Legea 10/2001 prevede doar posibilitatea de a se solicita restituirea in natura a imobilelor si nu a fost investita cu o asemenea cerere.
Interpretarea data dispozitiilor legale incidente in speta este gresita.
In primul rand trebuie avute in vedere dispozitiile art.19 din Lg.10/2001 in forma in vigoare la data formularii cererii (notificarii) ca norme de drept material ce reglementeaza masurile reparatorii susceptibile sa fie acordate pentru imobilele preluate abuziv.
Privitor la situatia retinuta in speta, aceste dispozitii, prevedeau doua ipoteze - aceea in care imobilul a fost vandut pana la data intrarii in vigoare a Legii 10/2001 - iar persoana indreptatita a primit despagubiri - ipoteza in care se putea solicita numai restituirea in natura a imobilului cu conditia returnarii sumei reprezentand despagubirea primita si care se regaseste in prezent in art.20 alin.(1) din lege - si ipoteza in care persoanei indreptatite i s-a stabilit despagubirea potrivit prevederilor Legii nr.112/1995 si nu a incasat-o cand valoarea astfel stabilita se acorda in forma despagubirilor banesti, iar diferenta pana la valoarea corespunzatoare imobilului se acoperea prin acordarea de titluri de valoare nominala folosite exclusiv in procesul de privatizare sau prin actiuni la societati comerciale tranzactionate pe piata de capital in functie de optiunea persoanei.
Reclamantii au sustinut ca parte din imobilul notificat a fost vandut si ca nu au primit despagubirile stabilite prin Legea nr.112/1995 cu mult sub valoarea reala a imobilului - ipoteze ce se circumscriu art.19 din Lg.10/2001 in forma in vigoare la data notificarii.
Pe de alta parte, interpretarea rationala si sistematica a prevederilor art.20 din lege - in forma actuala - trebuie sa fie in sensul admisibilitatii cererii de acordare a despagubirilor intemeiata pe Legea nr.10/2001 - in cazul stabilirii despagubirilor plafonate in baza Legii nr.112/1995.
Textul actual nu poate sa conduca la solutia inechitabila - ca cererea pentru acordarea despagubirilor constand in diferenta dintre despagubirile primite in temeiul Legii 112/1995 si valoarea reala a imobilului sa fie admisibila iar cererea formulata pentru plata aceleiasi diferente in cazul in care s-au calculat dar nu s-au primit despagubiri - sa fie inadmisibila.
Admisibilitatea cererii rezulta si din interpretarea "per a contrario" a dispozitiilor art.20 alin.(2) faza finala din Legea 10/2001 in forma actuala care prevad dreptul persoanelor indreptatite, care au primit despagubiri potrivit Legii nr.112/1995, la diferenta dintre valoarea incasata actualizata cu indicele inflatiei si valoarea corespunzatoare de piata a imobilului.
Daca legea prevede acest drept in cazul incasarii de despagubiri cu atat mai mult dreptul exista in cazul in care persoana indreptatita nu a primit despagubiri pentru imobilul preluat abuziv.
Fata de aceste considerente si avand in vederea solutionarea cauzei pe cale de exceptie urmeaza ca in baza art.297 c.pr.civ. sa se admita apelul si sa se trimita cauza spre rejudecare primei instante, pentru a cerceta pe fond motivele contestatiei.
1