Prin cererea inregistrata la Tribunalul Mehedinti, la data de 10.02.2009, Directia Generala de Pasapoarte Bucuresti a solicitat restrangerea exercitarii dreptului la libera circulatie al paratului B. C., pe teritoriul Belgiei.
In motivarea cererii s-a aratat ca, din documentele ce i-au fost inaintate de catre Inspectoratul General al Politiei de Frontiera, a rezultat ca in data de 07.10.2008 lucratorii PF - Henri Coanda au intocmit pe numele paratului B. C. inscrisul denumit - talon - pe care au facut mentiunea - returnat Belgia - insotit de declaratia acestuia din aceeasi data, ca urmare a masurii dispuse de catre autoritatile din Belgia.
Cererea a fost motivata pe disp.art.38 lit. a din Legea nr.248/2005, precum si pe disp.art.2 din Protocolul Aditional nr. 4 al Conventiei Europene pentru Drepturile Omului.
Prin sentinta civila nr. 35 din 12.02.2009, pronuntata de Tribunalul Mehedinti, s-a respins cererea formulata de reclamanta Directia Generala de Pasapoarte Bucuresti, in contradictoriu cu paratul B. C.
Pentru a decide astfel, tribunalul a avut in vedere declaratia paratului B. C., din care rezulta ca acesta a iesit din tara legal la data de 15.09.2008, a tranzitat Ungaria, Austria si Germania , iar in data de 7.10.2008 a fost retinut de organele de politie belgiene in Bruxelles , dispunandu-se returnarea sa la frontiera pentru sedere ilegala.
Ca, art. 38 lit. a din Legea nr.248/2005 prevede posibilitatea luarii masurii restrangerii exercitarii dreptului la libera circulatie in strainatate pentru o perioada de cel mult trei ani, in cazul persoanelor readmise in baza unui acord, dar odata cu aderarea Romaniei la Uniunea Europeana, legea interna trebuie interpretata prin raportare la dreptul comunitar, care are prioritate.
Tribunalul a avut in vedere dispozitiile art. 148 alin. 2 si 4 din Constitutia Romaniei potrivit carora, prevederile tratatelor constitutive ale UE , precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu , au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Dispozitiile art. 307 alin.1 si 2 din Tratat, prevad ca statele au obligatia de a lua masurile necesare pentru a asigura compatibilitatea dintre acest tratat si conventiile incheiate inainte de data aderarii.
Dreptul la libera circulatie pe teritoriul statelor membre ale UE e garantat de art. 18 din Tratat, in aplicarea caruia a fost adoptata Directiva nr.2004/38/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 29 aprilie 2004.
Dreptul la libera circulatie nu este un drept absolut, insa, conform art. 27 din Directiva nr.2004/38/CE , restrictionarea libertatii de circulatie si de sedere a cetatenilor Uniunii si a membrilor lor de familie, poate fi dispusa numai pentru motive de ordine publica, siguranta publica sau sanatate publica, cu conditia respectarii principiului proportionalitatii.
Tribunalul a apreciat ca masura ce se cere a fi luata fata de parat, raportata la conditiile prevazute de art. 27 din Directiva 2004/38/CE , este disproportionata in raport de scopul urmarit si incalca dreptul la libera circulatie.
Impotriva sentintei , in termen legal a declarat apel reclamanta, sustinand ca este nelegala.
In motivele de apel, reclamanta precizeaza ca autoritatile romane au luat act de masura dispusa de autoritatile belgiene, fara a putea cenzura returnarea intimatului parat; ca , definirea si aplicarea conceptului de ordine publica apartine legilor si tribunalelor nationale, iar in temeiul dispozitiilor art.38 lit. a din Legea nr.248/2005, restrictia poate fi instituita impotriva cetateanului roman returnat in baza unui acord de readmisie , fara a fi conditionata de verificarea procedurii si a conditiilor in care s-a dispus returnarea.
Reclamanta a invocat prevederile art. 25 din Constitutie care prevad ca , "Dreptul la libera circulatie in tara si strainatate este garantat , legea stabileste conditiile exercitarii acestui drept", iar din aceste dispozitii rezulta ca libertatea circulatiei nu e absoluta.
Ca, desi Protocolul Aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale , garanteaza la art. 2 dreptul la libera circulatie in tara si strainatate, aceasta garantie este restrictionata in art. 4 alin. 2.
Reclamanta invedereaza faptul ca autoritatile romane s-au preocupat sa adapteze normele interne la principiile instituite la nivel comunitar si ca art. 38 din Legea nr.248/2005, nu incalca dispozitiile dreptului comunitar reglementat de Directiva 2004/38/CE.
Considera reclamanta ca masura restrangerii exercitarii dreptului la libera circulatie pe teritoriul Belgiei are un scop legitim, respectiv prevenirea unor fapte de natura sa aduca atingere ordinii publice in acest stat, iar acest scop este circumscris unui scop mult mai important manifestat la nivel national, acela de a asigura Romaniei o imagine care sa-i confere capacitatea de a se integra si raporta la normele UE.
Ca in acest context, gresit a apreciat tribunalul ca nu rezulta imprejurarile care ar trebui avute in vedere, pentru a dispune masura restrangerii exercitarii dreptului la libera circulatie impotriva paratului.
Apelul este nefondat.
Reclamanta Directia Generala de Pasapoarte Bucuresti a investit Tribunalul Mehedinti cu o actiune pentru restrangerea exercitarii dreptului la libera circulatie a paratului B. C., pe teritoriul Belgiei, intemeiata pe dispozitiile art. 38 lit. a din Legea nr.248/2005 si pe dispozitiile art. 2 din Protocolul Aditional nr.4 al Conventiei Europene pentru Drepturile Omului.
S-a retinut ca paratul a iesit din tara legal la data de 15.09.2008, a tranzitat Ungaria, Austria si Germania, iar in data de 7.10.2008 a fost retinut de organele belgiene in Bruxelles, dispunandu-se returnarea sa la frontiera pentru sedere ilegala.
In reglementarea nationala , art. 1 din Acordul dintre Guvernul Romaniei ,pe de o parte, si Guvernele Regatului Belgiei, Marelui Ducat al Luxemburgului si Regatului Tarilor de Jos, pe de alta parte, prevede ca : "Guvernul Romaniei readmite intrarea pe teritoriul sau a oricarei persoane care nu indeplineste conditiile de intrare sau de sedere , aplicabile pe teritoriul statelor cu care s-a incheiat acordul, in masura in care s-a stabilit sau s-a prezumat ca acesta are cetatenie romana".
Articolul 38 lit. a din Legea nr.248/2005 prevede restrangerea exercitarii dreptului la libera circulatie in strainatate a cetatenilor romani, pentru o perioada de cel mult 3 ani, cu privire la persoana care a fost returnata dintr-un stat in baza unui acord de readmisie incheiat intre Romania si alt stat.
Deci, acesta este temeiul legal in baza caruia reclamanta a solicitat restrangerea dreptului la libera circulatie al paratului.
Limitarea dreptului de libera circulatie a paratului trebuie sa fie in concordanta cu art. 27 alin. 1 din Directiva 2004/38 , dispozitie care permite statelor membre sa restranga libertatea de circulatie a cetatenilor Uniunii sau a membrilor familiilor acestora, in special pentru motive de ordine publica sau de sanatate publica.
Notiunea de ordine publica presupune in opinia Curtii , pe langa tulburarea ordinii sociale pe care o reprezinta orice incalcare a legii, existenta unei amenintari reale, prezente si suficient de grave la adresa unui interes fundamental al societatii.
Dispozitiile art.27 alin. 2 din Directiva 2004/38 prevad ca, pentru a fi justificate masurile de ordine publica sau de siguranta publica , trebuie sa se intemeieze exclusiv pe conduita persoanei in cauza, neputand fi acceptate motivari care nu sunt legate de cazul respectiv sau care sunt legate de consideratii de preventie generala.
Deci, aceasta limitare trebuie sa respecte principiul proportionalitatii si sa se intemeieze pe conduita paratului , simpla returnare pe motiv de sedere ilegala pe teritoriul Belgiei, neputand constitui temei pentru actiunea promovata.
In speta dedusa judecatii , tribunalul a apreciat corect ca prin conduita manifestata de parat acesta nu a reprezentat o amenintare reala si suficient de grava la adresa statului din care a fost returnat, pentru a se dispune restrangerea exercitiului dreptului la libera circulatie.
Fata de cele ce preced, retinandu-se ca tribunalul a facut o corecta aplicare a normelor comunitare, coreland legislatia nationala cu Directiva 2004/38 si a pronuntat o sentinta legala si temeinica, urmeaza ca in baza art. 296 Cod pr. civila a se respinge apelul ca nefondat.
3