Actiune reincredintare minori. Aplicabilitate art. 44 din Codul Familiei, in raport de interesul copilului. Decizie nr. 988 din data de 24.11.2008
pronunțată de Curtea de Apel Craiova

Prin cererea de chemare in judecata formulata la data de 17.10.2007 si inregistrata sub nr. 17156/183/2007, reclamantul D. O. a chemat in judecata pe parata D.M., solicitand sa se dispuna reincredintarea minorilor D. V., nascuta la 22.07.1994, D. A., nascut la 01.10.1999, D. M. nascuta la 22.03.1996 si D. C. nascuta la 15.11.1997.
In motivarea actiunii, a aratat ca din casatoria cu parata au rezultat cei 4 minori, iar prin sentinta civila nr. 596/29.06.2006 pronuntata de Judecatoria Bailesti, ramasa definitiva prin decizia civila nr. 25/24.10.2006 pronuntata de Tribunalul Dolj, s-a desfacut casatoria incheiata cu aceasta, iar minorii au fost incredintati spre crestere si educare mamei .
A mai aratat ca, desi minorii au fost incredintati mamei, acestia continua sa locuiasca in domiciliul sau, parata nedorind sa se implice in educarea lor.
La primul termen de judecata din 8.11.2007, parata a invocat exceptia necompetentei teritoriale a Judecatoriei Bailesti, motivand ca localitatea sa de domiciliu se afla in competenta Judecatoriei Segarcea.
Prin sentinta civila nr. 1248/2007 a Judecatoriei Bailesti s-a dispus declinarea solutionarii cauzei in favoarea Judecatoriei Segarcea, pe rolul careia a fost inregistrata la data de 20.11.2007.
In dovedirea cererii si in aparare, partile au solicitat incuviintarea probei testimoniale si a probei cu inscrisuri. Instanta din oficiu a dispus efectuarea unor anchete sociale de catre autoritatea tutelara la domiciliul partilor si a ascultat minorii in Camera de Consiliu, acestia aratand ca doresc sa locuiasca in continuare cu reclamantul.
Prin sentinta civila nr. 92/1.02.2008, pronuntata de Judecatoria Segarcea, s-a admis actiunea civila avand ca obiect reincredintare minori si sistare pensie, formulata de reclamantul D. O., domiciliat in com. Negoi, jud. Dolj, in contradictoriu cu parata D. M., domiciliata in com. Birca, jud. Dolj.
S-a dispus reincredintarea minorilor D. V., nascuta la 22.07.1994, D. A., nascut la 01.10.1999, D. M.nascuta la 22.03.1996 si D. C. nascuta la 15.11.1997, tatalui-reclamant.
A sistat pensia de intretinere stabilita in sarcina reclamantului prin sentinta civila nr. 596/29.06.2006 a Judecatoriei Bailesti.
A fost obligata parata la 45 lei lunar pensie de intretinere in favoarea fiecarui minor, incepand cu data de 17.10.2007 si pana la intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a obligatiei.
Pentru a se pronunta astfel, instanta de fond a constatat si retinut urmatoarele:
Reclamantul si parata au fost casatoriti, casatoria lor fiind desfacuta prin sentinta nr. 596/2006 a Judecatoriei Bailesti prin care s-a dispus, de asemenea, si incredintarea minorilor mamei, paratul fiind obligat la plata unor pensii de intretinere in favoarea minorilor.
Desi minorii au fost incredintati mamei, parata in cauza de fata, acestia au continuat sa locuiasca la domiciliul tatalui lor, fiind in ingrijirea acestuia si a bunicilor paterni.
Dupa desfacerea casatoriei parata a avut o tentativa de a lua minorii la domiciliul sau, la data de 17.10.2007, cand, fiind insotita de executorul judecatoresc, s-a deplasat la domiciliul reclamantului unde, gasind doar unul din minori, si anume pe D. M.A., care nu a recunoscut-o, a renuntat la punerea in executare a hotararii de incredintare. Se constata ca parata nu a luat legatura cu minorii de aproximativ 5 ani, negasind modalitatea de a mentine o relatie de familie cu acestia.
Aceasta lipsa de comunicare a condus la situatia ca minorii sa nu fie sub ingrijirea paratei, parinte caruia i-au fost incredintati, ci la reclamant, situatie care genereaza o stare de incertitudine pentru minori, creand un climat de instabilitate, prelungindu-se un interval atat de mare de timp.
De altfel parata nu doar ca nu a incercat sa ia legatura cu minorii la domiciliul reclamantului. dar nici nu s-a interesat de situatia scolara a acestora in ultimul an. In acest sens este de mentionat declaratia dirigintei minorei D. V. care arata ca nu o cunoaste pe mama acesteia. Ori, este greu de presupus ca, existand atatea modalitati de comunicare, parata nu a gasit nici o cale pentru a lua legatura cu personalul didactic ori ca ar fi fost expusa vreunui pericol daca ar fi vizitat minorii la scoala pe care acestia o frecventeaza. Reluarea legaturii dintre parata si minori ar fi evident in interesul acestora, insa, cum parata nu a gasit pe durata unui an, calea de a se apropia de minori si a relua legaturile de familie cu acestia, instanta a apreciat ca mentinerea unei situatii de incertitudine, nu poate decat sa le afecteze dezvoltarea psihica si chiar si relatiile cu mama-parata in cauza, pe care o percep in mod negativ, ca fiind persoana care doreste sa ii rupa din mediul in care au crescut si de persoanele de care s-au atasat.
Ori, potrivit art. 31 alin. 2 din Lg. 272/2004 "exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor parintesti trebuie sa aiba in vedere interesul superior al copilului_". Instanta apreciaza ca este in interesul minorilor sa ramana in continuare la reclamant, cu care au o relatie de familie efectiva, in sensul art. 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, reclamantul preocupandu-se de mentinerea acesteia chiar daca ocupatia sa (transport de persoane in tari europene) presupune absenta pentru anumite perioade, de la domiciliu.
Impotriva sentintei civile a declarat apel apelanta - parata D. M., sustinand ca nu s-a avut in vedere ca nici una din ratiunile avute in vedere anterior la incredintarea minorilor, nu s-a schimbat in cauza.
Astfel, optiunea minorilor a fost analizata la acel moment, apreciindu-se ca nu are o valoare absoluta, atata timp cat este vorba de minori pe care nu i-a putut vedea ani de zile din cauza opozitiei constante manifestata de fostul sot si familia acestuia.
Actiunea reclamantului nu aduce nici un element nou fata de precedentele litigii, cu exceptia aspectului ca parata nu ar fi manifestat un real interes pentru a lua copiii, dupa obtinerea hotararii prin care i-au fost incredintati, ceea ce arata un fals interes pentru acestia, sustineri ce au fost reluate obsesiv de reclamant in toate cauzele derulate.
A fost in imposibilitatea de a-si lua copii si cu executorul judecatoresc, intrucat reclamantul ascundea o parte din copii pentru a nu-i lua pe toti, punand-o astfel in imposibilitatea de a finaliza demersul.
In aparare, intimatul-reclamant a formulat intampinare, solicitand respingerea apelului ca nefondat, intrucat imprejurarile care au dus la pronuntarea deciziei tribunalului s-au schimbat, minorii sunt in continuare la reclamant, parata nedorind sa se implice in ultimul an la cresterea si educarea copiilor.
In mod corect prima instanta a admis actiunea de reincredintare, retinand ca parata nu a luat legatura cu minorii de aproximativ 5 ani, nu a comunicat in tot acest timp cu ei, desi ii fusesera incredintati, nu s-a interesat de situatia lor scolara.
Prin decizia civila nr.131 din 24 iunie 2008 pronuntata de Tribunalul Dolj in dosarul nr.1715/183/2007, s-a admis apelul declarat de parata D. M., impotriva sentinta civile nr.92/1.02.2008, pronuntata de Judecatoria Segarcea, in dosarul nr.1715/183/2007, in contradictoriu cu reclamantul D. O.
S-a schimbat sentinta civila, in sensul ca s-a respins actiunea formulata de reclamant.
S-a retinut ca, potrivit art.44 Codul familiei, masura reincredintarii copiilor spre crestere si educare, isi gaseste justificare numai daca s-au schimbat imprejurarile avute in vedere la momentul incredintarii, tinandu-se seama in primul rand de interesul minorilor.
O schimbare partiala a conditiilor care au determinat ca minorii sa fie incredintati unuia sau altuia din parinti, nu poate atrage revenirea asupra masurii, atata timp cat subzista argumentele de baza care au justificat-o si care confirma necesitatea ca ea sa fie mentinuta, in interesul minorilor.
Singurul argument retinut de instanta de fond in motivarea solutiei, il constituie faptul ca in perioada de 1 an de la ramanerea irevocabila a sentintei prin care i-au fost incredintati copii, parata nu a facut suficiente demersuri pentru punerea in executare a hotararii, desi cererea acesteia de punere in executare s-a depus la 5 luni de la pronuntarea deciziei Curtii de Apel Craiova, iar din procesele verbale nr.20/E/2006 din 2 martie 2006 si 113/EB/2007 din 17 oct. 2007, rezulta ca paratei nu i se poate imputa neexecutarea hotararii.
In baza art.299 Cod pr.civila, impotriva deciziei reclamantul a declarat recurs, sustinand ca tribunalul a facut o gresita interpretare a prevederilor art.44 din Codul familiei.
Prin solutia data in apel, instanta nu a tinut seama de interesul copiilor minori, care este de a ramane in continuare la tata, unde locuiesc de 5 ani si cu care au o relatie de familie efectiva, in sensul prevazut de art.8 din Conventia Europeana a Dreptului Omului.
Parata nu a manifestat interes, dupa ce i-au fost incredintati copii la divort, fata de situatia lor materiala sau scolara, desi nu i s-a interzis niciodata sa ia legatura cu minorii.
Examinand criticile invocate, se constata fondat recursul, pentru urmatoarele considerente:
Dispozitiile art.44 Codul familiei prevad ca in cazul schimbarii imprejurarilor, la cererea oricaruia din parinti sau a copilului, daca acesta a implinit varsta de paisprezece ani, a autoritatii tutelare sau a vreunei institutii de ocrotire, instanta judecatoreasca va putea modifica masurile privitoare la drepturile si obligatiile personale sau nepatrimoniale intre parintii divortati si copii.
In contextul avut in vedere de norma legala mentionata, masura reincredintarii minorilor spre crestere si educare de la un parinte la altul, isi gaseste justificare si poate fi luata numai atunci cand se stabileste ca interesul acestora o impun.
Precizarea notiunii de "interes al copilului" se raporteaza in primul rand, la prevederea din art.101 Codul familiei, in conformitate cu care parintii sunt obligati sa creasca minorul, ingrijind de sanatatea si dezvoltarea lui fizica, de educarea, invatatura si pregatirea profesionala a acestuia.
Interesul copilului se apreciaza prin examinarea complexitatii elementelor ce concura la precizarea acestei notiuni, fiind irelevanta, asa cum a considerat in speta tribunalul, schimbarea partiala a conditiilor care au determinat ca minorii sa fie incredintati unuia sau altuia din parinti.
Instanta a facut insa o gresita interpretare si aplicare a prevederilor art.44 Codul familiei, retinand ca unica imprejurare pe care s-a intemeiat solutia judecatoriei o constituie lipsa de interes manifestata de parata in executarea hotararii prin care i s-au incredintat copiii.
Relevant in aprecierea interesului celor 4 minori este faptul ca locuiesc cu reclamantul si bunicii paterni de circa 5 ani, intre acestia stabilindu-se puternice legaturi afective.
In toata perioada aratata, demersurile paratei de a lua legatura cu copii au fost sporadice, aceasta nu a insistat in finalizarea incercarilor sale, manifestand un dezinteres total fata de educatia minorilor, sens in care probele cauzei au evidentiat ca nu s-a preocupat niciodata de situatia scolara a copiilor si nu a incercat sa-i vada pe timpul orarului scolar.
Inexistenta oricaror raporturi intre mama si copii in ultimii 5 ani, nu reprezinta un factor minor, fara importanta in stabilirea interesului minorilor, asa cum a apreciat tribunalul, ci, dimpotriva, lipsa relatiilor afective intre parinte si copii este esentiala in incredintarea spre crestere si educare.
Este de netagaduit ca tatal - reclamant ofera minorilor un climat familial corespunzator pentru ingrijire si educare, iar schimbarea climatului in care copiii au crescut, ar fi de natura a cauza acestora traume psihice.
Prin urmare, prima instanta a interpretat corespunzator notiunea de "interes al copilului", dand eficienta imprejurarilor rezultate din probele cauzei si aplicand in mod just dispozitiile art.44 Codul familiei.
Fata de considerentele expuse, recursul este fondat si urmeaza sa fie admis conform art.304 pct.9 rap. la art.312alin.3 Cod pr.civila, sa se modifice decizia si sa se respinga apelul declarat de parata, mentinandu-se sentinta.
Se va lua act ca nu se solicita cheltuieli de judecata.