Apel. Aplicarea gresita a prevederilor art. 297 al. 1 Cod pr. civila Decizie nr. 786 din data de 06.10.2008
pronunțată de Curtea de Apel Craiova

Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Craiova la data de 25 aprilie 2007, reclamanta B. L. a chemat in judecata pe parata U. din Craiova, solicitand instantei de judecata sa oblige parata sa vanda in temeiul Legii 85/1992 locuinta situata in Craiova, str. _ .
Prin intampinarea depusa la dosar in data de 30 mai 2007, parata a solicitat respingerea actiunii formulate, invocand imposibilitatea instrainarii locuintei catre reclamanta, imposibilitate ce decurge din regimul juridic diferit al imobilului, precum si din inexistenta unui act de dispozitie in acceptiunea art.7 alin.8 din Legea 85/1992.
Prin sentinta civila nr.14554 din 01 noiembrie 2007 a fost respinsa actiunea.
Pentru a dispune astfel, instanta de fond a retinut ca beneficiul dreptului de a cumpara si, respectiv, al obligatiei imperative de a vinde la cerere, instituita in sarcina persoanelor juridice detinatoare ale locuintelor la care se refera dispoz. art. 7 alin.1 din Legea 85/1992 nu este conferit si persoanelor care au devenit chiriase ulterior datei de intrare in vigoare a legii.
Impotriva acestei sentinte, pronuntate de Judecatoria Craiova a declarat apel reclamanta B. L., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
In dezvoltarea motivelor de apel, reclamanta a aratat ca prima instanta a interpretat gresit dispoz.art.7 din Lg.85/1992 republicata, in conditiile in care obligatia de vanzare a locuintelor in temeiul art.7 din Lg.85/1992 este o obligatie in rem, in considerarea obiectului (locuinta construita din fondurile unitatilor economice de stat, pana la data intrarii in vigoare a legii) si nu o obligatie in personam, in considerarea calitatii de chirias la data intrarii in vigoare a legii.
Prin decizia civila nr.146 din 24 martie 2008 a Tribunalului Dolj, a fost admis apelul, desfiintata sentinta si a trimisa cauza spre rejudecare la prima instanta.
Instanta de apel a motivat ca prima instanta s-a limitat a analiza actiunea doar sub aspectul aplicabilitatii in cauza a prevederilor Legii 85/1992, raportate la data la care reclamanta a dobandit calitatea de chirias si ca a interpretat gresit dispozitiile art.7 din lege intrucat Inalta Curte de Casatie si Justitie pronuntandu-se asupra recursului in interesul legii prin decizia nr.5/2008 a statuat ca dispozitiile Legii nr. 85/1992 sunt aplicabile si in cazul contractelor de inchiriere incheiate dupa data intrarii in vigoare a legii.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs parata, criticand-o pentru nelegalitate si invocand art.304 pct.9 c.pr.civ. a sustinut ca in mod gresit cauza a fost trimisa spre rejudecare, intrucat prima instanta s-a pronuntat asupra fondului cauzei.
Recursul este fondat.
Potrivit art.297 alin.1 c.pr.civ. - in cazul in care se constata ca, in mod gresit, prima instanta a rezolvat procesul fara a intra in cercetarea fondului ori judecata s-a facut in lipsa partii care nu a fost legal citata, instanta de apel va desfiinta hotararea atacata si va trimite cauza spre rejudecare primei instante.
Prin urmare, textul de lege prevede limitativ doua situatii in care instanta de apel poate desfiinta hotararea primei instante, cu trimitere spre rejudecare.
Ratiunea pentru care legiuitorul a prevazut posibilitatea desfiintarii, cu trimitere doar in cele doua ipoteze, a fost impusa de asigurarea triplului grad de jurisdictie si tine de necesitatea solutionarii cu celeritate a cauzelor civile, ca o consecinta ce decurge din principiul constitutional al judecarii intr-un termen rezonabil consacrat in alin.3 al art.21 din Constitutie, in acord cu dispozitiile art.6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Instanta de apel a desfiintat sentinta si a trimis cauza spre rejudecare avand in vedere prima teza a textului legal, respectiv necercetarea fondului de catre prima instanta - dar a interpretat gresit norma procedurala.
Instanta nu cerceteaza fondul cand pronunta solutia in temeiul unei exceptii procesuale, omite sa se pronunte asupra unei cereri ori da altceva decat s-a cerut.
In speta, prima instanta nu a pronuntat solutia in temeiul unei exceptii procesuale, cata vreme a analizat sustinerile partilor implicate in proces prin prisma prevederilor art.7 din Lg.85/19092 ce au constituit temeiul de drept al actiunii.
Faptul ca in considerentele sentintei nu s-au examinat toate sustinerile partilor, privitoare la indreptatirea reclamantei de a cumpara locuinta in litigiu, ca si neanalizarea tuturor probatoriilor administrate in cauza, nu echivaleaza cu necercetarea pe fond a litigiului.
Instanta de fond a concluzionat in mod expres ca in speta nu sunt incidente dispozitiile legale invocate prin actiune si a aratat considerentele ce au dus la aceasta concluzie - devenind de prisos analizarea altor aspecte ale spetei.
Prin urmare, este incontestabil ca fondul litigiului a fost examinat, astfel ca, in speta, nu se regaseste prima ipoteza a art.297 alion.1 din Codul de procedura civila . cum gresit a concluzionat instanta de apel.
In situatia in care Tribunalul Dolj aprecia ca nu au fost lamurite toate aspectele ce tin de fondul litigiului, avea posibilitatea sa le examineze in baza caracterului devolutiv al apelului.
Aplicarea gresita a dispozitiilor art.297 alin.1 c.pr.civ. a impiedicat examinarea criticilor aduse prin motivele de apel si a dus la o necercetare a fondului caii de atac, si cum in calea extraordinara a recursului cauza se poate cenzura in principiu doar pentru aspectele de nelegalitate urmeaza ca, in baza art.312 pct.5 c.pr.civ., sa se admita recursul, sa se caseze decizia si sa se trimita cauza Tribunalului Dolj pentru rejudecarea apelului.