Odata cu aderarea Romaniei la Uniunea Europeana, legea interna trebuie interpretata prin raportare la dreptul comunitar care are prioritate potrivit art.148 alin.2 si 4 din Constitutie.
Restrangerea exercitarii dreptului la libera circulatie trebuie supusa conditiilor prevazute de art.27 din Directiva 2004/38/CE intrucat cuprinde dispozitii mai favorabile decat Legea 248/2005.
Dispozitiile art.27 alin.2 din Directiva prevad ca masura restrangerii exercitarii dreptului la libera circulatie se poate dispune doar cand s-ar afecta ordinea, siguranta si sanatatea publica, ca trebuie sa respecte principiul proportionalitatii cu scopul legitim urmarit si ca se bazeaza exclusiv pe conduita celui in cauza.
Prin cererea inregistrata sub nr.11855/63/2008, reclamanta Directia Generala de Pasapoarte a solicitat restrangerea dreptului la libera circulatie al paratului N.F intrucat a fost returnat din Franta la data de 22.11.2006, in baza acordului de readmisie si in baza Conventiei incheiate intre ministerele de interne ale celor doua tari.
Prin sentinta civila nr.193 din 3 iulie 2008 pronuntata de Tribunalul Dolj s-a respins cererea.
Pentru a hotari astfel, instanta a motivat in esenta ca dupa aderarea Romaniei la Uniunea Europeana devine aplicabila legislatia comunitara ce include in sfera sa dreptul cetateanului roman de a circula si a se stabili in orice stat membru al U.E.
S-a argumentat ca expulzarea paratului de catre autoritatile franceze pentru sedere nelegala (imprejurare contestata de parat) prin ea insasi, nu este suficienta pentru ca instanta romana sa restranga dreptul la libera circulatie paratului pe teritoriul Frantei si ca se impune ca instanta sa aprecieze necesitatea restrangerii exercitiului dreptului prin raportare la ordinea juridica in vigoare.
Impotriva sentintei au declarat apel reclamanta, Directia Generala de Pasapoarte Bucuresti si Parchetul de pe langa Tribunalul Dolj, sustinand in esenta ca dreptul la libera circulatie nu este absolut si ca atat legislatia interna, cat si cea comunitara si Conventia pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale prevad posibilitatea restrangerii exercitiului acestui drept.
In acest sens, apelantii s-au referit la dispozitiile Legii 248/2005, la art.25 din Constitutie, la art.2 din Protocolul Aditional la CEDO, la Directiva 2004/38/CE.
Au aratat ca prin restrangerea exercitarii dreptului la libera circulatie in baza art.38 din Legea 248/2005 nu se incalca dispozitiile dreptului comunitar iar Directiva 2004/38/CE nu a inlaturat dreptul statelor membre de a stabili masuri restrictive pentru proprii cetateni.
Sub acest din urma aspect s-a aratat ca art.5 din Lg.248/2005 prevede obligatiile pe care le au cetatenii romani pe perioada sederii in strainatate de a respecta legislatia statului in care se afla, scopul pentru care li s-a acordat dreptul de a intra sau de a ramane pe teritoriul acelui stat.
S-a apreciat ca masura restrangerii dreptului la libera circulatie cetatenilor care incalca aceste dispozitii se circumscrie unui scop mult mai important la nivel national, acela de a asigura Romaniei o imagine care sa-i confere capacitatea de a se integra in U.,E., prevenirea migratiei ilegale reprezentand o cerinta asumata de statul roman la momentul aderarii.
Apelurile sunt nefondate.
Prima instanta a interpretat corect dispozitiile legale aplicabile in speta.
Odata cu aderarea Romaniei la Uniunea Europeana, legea interna trebuie interpretata prin raportare la dreptul comunitar care are prioritate potrivit art.148 alin.2 si 4 din Constitutie.
Art.307 alin.1 si 2 din Tratatul instituind Uniunea Europeana prevede ca statele au obligatia de a lua toate masurile pentru a asigura compatibilitatea dintre acest tratat si conventiile incheiate inainte de data aderarii.
Restrangerea exercitarii dreptului la libera circulatie trebuie supusa conditiilor prevazute de art.27 din Directiva 2004/38/CE intrucat cuprinde dispozitii mai favorabile decat Legea 248/2005.
Dispozitiile art.27 alin.2 din Directiva 2004/38/CE prevad ca masura restrangerii dreptului la libera circulatie se poate dispune doar cand s-ar afecta ordinea, siguranta si sanatatea publica , ca trebuie sa respecte principiul proportionalitatii si ca se bazeaza exclusiv pe conduita celui in cauza.
Art.38 litera a din Legea 248/2005 prevede posibilitatea iar nu obligativitatea instantei de judecata de a restrange exercitiul dreptului la libera circulatie persoanei ce a fost returnata dintr-un stat - pe baza unui acord de readmisie incheiat cu Romania.
Dispozitia din dreptul intern se aplica prin raportare la normele dreptului comunitar dar si la Conventia privind drepturile si libertatile fundamentale, astfel ca instanta trebuie sa examineze faptele care au determinat returnarea persoanei in cauza sa constate daca acestea justifica aplicarea masurilor restrictive prevazute de dreptul national si cel comunitar prin prisma raportului de proportionalitate cerut de Directiva susmentionata.
In speta, reclamanta nu a aratat care este pericolul concret pe care il prezinta exercitarea dreptului paratului de a calatori pe teritoriul Frantei, in ce mod s-ar ajunge la incalcarea sigurantei, ordinii, sigurantei sau sanatatii publice in acest stat si nici faptele concrete savarsite de acesta, ce au determinat returnarea paratului.
Restrangerea exercitarii dreptului paratului la libera circulatie doar pe motiv de sedere ilegala nu ar respecta principiul proportionalitatii cu scopul legitim urmarit.
Pe de alta parte, dispunerea masurii de restrangere a dreptului la doi ani de la data returnarii paratului ar fi lipsita si de eficienta.
Pentru toate aceste considerente si in baza art.296 c.pr.civ. urmeaza a se respinge, ca nefondate, apelurile.
1