Ratiunea pentru care legiuitorul a prevazut posibilitatea desfiintarii cu trimitere doar in doua ipoteze a fost impusa de asigurarea triplului grad de jurisdictie si tine de necesitatea solutionarii cu celeritate a cauzelor civile ca o consecinta ce decurge din principiul constitutional al judecarii intr-un termen rezonabil consacrat in alin.3 al art.21 din Constitutie, in acord cu dispoz.art.6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Cata vreme prima instanta a analizat sustinerile partilor implicate in proces prin prima prevederilor legale invocate, rezulta cu certitudine ca litigiul dedus judecatii a fost examinat pe fond.
Faptul ca prima instanta nu a facut referire la intreg materialul probator existent la dosar, astfel ca in raport de acest probatoriu sa examineze toate sustinerile reclamantei cu privire la indreptatirea acesteia de a cumpara imobilul, nu echivaleaza cu o necercetare a fondului procesului.
La data de 25 aprilie 2007, reclamanta F.F. a chemat in judecata pe parata Universitatea din Craiova, solicitand instantei ca prin hotararea ce o va pronunta sa oblige parata sa-i vanda in temeiul Legii nr.85/1992 locuinta situata in Craiova, str. Calea Bucuresti, nr. 166 A, ap. 3, pe care o detine in calitate de chirias inca din anul 1996, contractele de inchiriere fiind reinnoite succesiv.
Prin sentinta civila nr. 13065 din 11 octombrie 2007, pronuntata de Judecatoria Craiova, in dosarul nr. 9376/215/2007, s-a respins actiunea .
S-a retinut ca beneficiul facultatii de a cumpara si respectiv obligatia imperativa de a vinde, la cerere, locuinta,obligatie instituita in sarcina persoanelor juridice detinatoare ale locuintelor la care se refera dispozitiile art.7 alin.1 din Legea nr.85/1992, nu apartine si celui devenit chirias ulterior acestei date.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamanta , criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Prin decizia civila nr.147 din 24 martie 2008, pronuntata de Tribunalul Dolj in dosarul nr.9376/215/2007, s-a admis apelul formulat de reclamanta F.F.
A fost desfiintata sentinta civila atacata si s-a trimis cauza spre rejudecare la prima instanta.
S-a retinut ca prima instanta s-a limitat sa analizeze cererea cu care a fost investita, exclusiv din perspectiva aplicabilitatii in cauza a prevederilor Legii nr.85/1992, prin prisma datei la care reclamanta a dobandit calitatea de chirias.
In ceea ce priveste motivarea cu care prima instanta a respins actiunea reclamantei, tribunalul a apreciat ca aceasta se bazeaza pe o interpretare gresita a prevederilor art.7 din Legea nr. 85/1992, deoarece din formularea textului de lege, care se refera la " locuintele construite _pana la data intrarii in vigoare a legii " ca reprezentand obiect al vanzarii, se desprinde concluzia ca obligatia de vanzare catre chiriasi prevazuta de Legea nr.85/1992 este o obligatie "in rem", in considerarea obiectului, iar nu o obligatie "in personam" , critica apelantei fiind sub acest aspect intemeiata.
S-a aratat ca in acest sens s-a pronuntat si Inalta Curte de Casatie si Justitie in cadrul recursului in interesul legii declarat cu privire la ipotezele in care isi gaseste aplicarea Legea nr.85/1992 contractelor de inchiriere incheiate ulterior intrarii in vigoare a acestui act normativ, prin decizia nr.5 din 21.01.2008 statuand ca " dispozitiile Legii nr.85/1992 privind vanzarea de locuinte si spatii cu alta destinatie construite din fondurile statului si din fondurile unitatilor economice si bugetare de stat, republicata, sunt aplicabile si i contractelor de inchiriere incheiate dupa data intrarii in vigoare a acestui act normativ."
Impotriva acestei decizii, in termen legal a declarat recurs parata Universitatea din Craiova, criticand-o pentru nelegalitate, invocand in drept dispozitiile art. 304 pct.9 Cod pr. civila.
A sustinut ca hotararea pronuntata de Tribunalul Dolj s-a adoptat cu aplicarea gresita a legii si prin urmare, in mod gresit cauza a fost trimisa spre rejudecare la aceeasi instanta, retinandu-se ca Judecatoria Craiova nu a intrat in cercetarea fondului.
Recursul este fondat, pentru urmatoarele considerente:
Solutia adoptata de Tribunalul Dolj prin decizia recurata, a fost pronuntata cu aplicarea gresita a dispozitiilor art. 297 alin. 1 Cod pr. civila.
Potrivit acestor prevederi legale, in cazul in care se constata ca in mod gresit prima instanta a rezolvat procesul fara a intra in cercetarea fondului, ori judecata s-a facut in lipsa partii care nu a fost legal citata, instanta de apel va desfiinta hotararea atacata si va trimite cauza spre rejudecare primei instante.
Textul de lege mentionat prevede expres si limitativ doua situatii in care instanta de apel poate desfiinta hotararea primei instante, cu trimitere spre rejudecare.
Ratiunea pentru care legiuitorul a prevazut posibilitatea desfiintarii cu trimitere doar in cele doua ipoteze, a fost impusa de asigurarea triplului grad de jurisdictie si tine de necesitatea solutionarii cu celeritate a cauzelor civile, ca o consecinta ce decurge din principiul constitutional al judecarii intr-un termen rezonabil consacrat in alin. 3 al art. 21 din Constitutie, in acord cu dispozitiile art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
In speta, Tribunalul Dolj a aplicat in mod gresit prevederile art. 297 alin. 1 Cod pr. civila, deoarece din considerentele sentintei pronuntata de Judecatoria Craiova, rezulta cu certitudine ca litigiul dedus judecatii a fost examinat pe fond, cata vreme prima instanta a analizat sustinerile partilor implicate in proces prin prisma prevederilor art. 7 alin. 1 din Legea nr.85/1991.
Faptul ca prima instanta nu a facut referire la intreg materialul probator existent la dosar, astfel ca in raport de acest probatoriu sa examineze toate sustinerile reclamantei cu privire la indreptatirea acesteia de a cumpara imobilul in litigiu, nu echivaleaza cu o necercetare a fondului procesului.
Instanta de fond a concluzionat in mod expres ca in speta nu sunt incidente dispozitiile art.7 alin. 1 din Legea nr.85/1992 si a aratat in mod argumentat considerentele pentru care prevederile legale mentionate nu-si gasesc aplicabilitatea in cauza.
Prin urmare, este incontestabil ca fondul litigiului a fost examinat , astfel ca in speta, nu se regaseste prima ipoteza prevazuta de art. 297 alin. 1 Cod pr. civila, asa cu gresit a concluzionat Tribunalul Dolj.
In situatia in care Tribunalul Dolj aprecia ca nu au fost lamurite toate aspecte ce tin de fondul procesului, avea posibilitatea sa lamureasca aceste aspecte, dat fiind faptul ca aceasta instanta are caracter devolutiv.
Aplicarea gresita a dispozitiilor art. 297 alin. 1 Cod pr. civila, a impiedicat examinarea criticilor aduse prin motivele de apel si a determinat o necercetare a fondului caii de atac, situatie in care devin incidente prevederile art. 312 pct.5 Cod pr. civila.
Asa fiind, recursul declarat de parata este fondat si va fi admis.
Se va casa decizia Tribunalului Dolj, urmand a se trimite cauza spre rejudecare la aceeasi instanta.
In rejudecare, tribunalul va raspunde motivelor de apel formulate de catre reclamanta F.F., avand in vedere si apararile invocate de catre parata Universitatea din Craiova.