Inadmisibilitatea exceptiei de nelegalitate a unui titlul de creante pentru desfiintarea caruia legea instituie o procedura speciala.
Decizia de impunere emisa de C.A.S. nu poate face obiectul unei actiuni directe in contencios administrativ, fiind obligatorie calea administrativa de atac reglementata de art. 205 - art. 218 Cod procedura fiscala. Doar decizia de solutionare a contestatiei poate fi atacata la instanta de contencios administrativ. Prin Sentinta nr.1341 din 23 iunie 2011 pronuntata de Tribunalul Mures-Sectia de Contencios Administrativ si Fiscal in dosarul nr.608/320/2011, instanta a respins exceptia de nelegalitate a Deciziei de impunere nr.826/20.09.2010 si a Deciziei nr.170/26.11.2010 emise de intimata C.A.S. Mures, exceptie invocata de contestatorul M.A.P.
In motivarea acestei hotarari s-a aratat ca, verificand legalitatea actelor contestate, s-a constatat ca acestea au fost emise cu respectarea dispozitiilor legale incidente in cauza.
Astfel, s-a retinut ca reclamantul a obtinut in cursul anului 2005 venituri din cedarea folosintei bunurilor si dividente, venituri care nu au fost declarate la C.A.S. Mures in vederea stabilirii contributiei la FNUASS, care insa au fost comunicate paratei de catre A.N.A.F. in cursul anului 2010.
Potrivit dispozitiilor art.6 alin.1 lit.c din O.U.G. nr.150/2002, beneficiaza de asigurare fara plata contributiei de asigurari sociale, persoanele ale caror drepturi sunt stabilite prin Decretu-lege nr.118/1990, daca nu realizeaza alte venituri decat cele provenite din drepturile banesti acordate de aceste legi precum si cele provenite din pensii.
Din interpretarea acestui text de lege rezulta ca persoanele mai sus mentionate beneficiaza de servicii medicale fara plata contributiei numai pentru veniturile realizate in virtutea actelor normative mai sus mentionate precum si din pensii.
Obligatiile cuprinse in actele de executare contestate precum si in actul administrativ cu privire la care s-a invocat prezenta exceptie de nelegalitate, au fost stabilite ca urmare a realizarii de catre contestator de venituri din cedarea folosintei bunurilor si dividente pentru anul 2005 nicidecum din pensii sau venituri obtinute ca beneficiar al Decretului Lege nr.118/1990.
Avand in vedere considerentele expuse, in temeiul textelor de lege la care s-a facut referire, instanta a respins ca neintemeiata exceptia de nelegalitate invocata de contestator.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs M.A.P., solicitand admiterea recursului, desfiintarea sentintei atacate si admiterea exceptiei de nelegalitate formulata impotriva Deciziei de impunere nr.826/2010 si Deciziei nr.170/26.11.2010 emise de intimata C.A.S. Mures si constatarea nelegalitatii acestor decizii, in temeiul art.4 alin.4 din Legea nr.554/2004, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea recursului s-a aratat ca este incident motivul de recurs prevazut de art.304 pct.7 C.pr.civ., intrucat in pronuntarea hotararii atacate, instanta nu a verificat in ce masura cuantumul veniturilor pretinse de intimata in cuprinsul deciziilor contestate corespunde realitatii si nici nu a solicitat paratei C.A.S. Mures sa depuna la dosarul cauzei inscrisuri care sa dovedeasca realizarea veniturilor in baza carora au fost calculate obligatiile fiscale ce fac obiectul executarii silite incepute impotriva reclamantului-recurent in baza actelor de executare contestate in dosarul nr.608/320/2011 al Judecatoriei Tg-Mures.
In acest context, motivarea este insuficienta si lacunara si, sustine recurentul, ii incalca dreptul la aparare garantat de art.24 din Constitutie si art.6 alin.1 din C.E.D.O., deoarece se afla in imposibilitatea de a verifica daca in pronuntarea solutiei instanta a realizat o corecta aplicare a dispozitiilor legale incidente in cauza.
In ceea ce priveste incidenta motivului de recurs prevazut de art.304 pct.9 C.pr.civ, s-a aratat ca sentinta recurata este netemeinica si nelegala, fiind data cu aplicarea eronata a dispozitiilor art.17, art.44 si art.45 Cod procedura fiscala, ale art.64-65 din O.U.G. nr.150/2002, respectiv ale art.217 si ale art.261 alin.2 si alin.4 din Legea nr.95/2006.
In legatura cu admisibilitatea exceptiei de nelegalitate s-a aratat ca, Decizia nr.826/210 si Decizia nr.170/26.11.2010 emise de C.A.S. Mures au natura juridica a unor acte administrative, cu relevanta asupra fondului cauzei.
Mai precis, s-a aratat ca solutia instantei de contencios administrativ, referitor la legalitatea deciziilor atacate, are un rol deosebit in pronuntarea solutiei privind contestatia la executare formulata impotriva Somatiei nr.26982/2010 si a Titlului executoriu nr.1255/2010.
Or, prin admiterea exceptiei de nelegalitate formulate impotriva Deciziei nr.826/210 si Deciziei nr.170/26.11.2010, emise de C.A.S. Mures, instanta de fond va putea solutiona cauza fara a tine seama de aceste acte administrative ilegale si, prin urmare, se va putea constata faptul ca procedura de executare silita este netemeinica si nelegala, impunandu-se desfiintarea tuturor actelor de executare silita.
La randul sau, intimata C.A.S. Mures a formulat intampinare, solicitand respingerea recursului, mentinerea hotararii primei instante si mentinerea ca legala si temeinica a actelor emise de CAS Mures.
S-a aratat, in motivarea intampinarii, faptul ca, reclamantul a obtinut in anul 2005, venituri din cedarea folosintei bunurilor si dividente, venituri care nu au fost declarate la CAS Mures in vederea stabilirii contributiei la FNUASS, conform prevederilor OUG nr.150/2002, privind organizarea si functionarea sistemului de asigurari sociale de sanatate, cu modificarile si completarile ulterioare.
Imprejurarea ca reclamantul nu a stiut ca trebuie sa comunice C.A.S. Mures veniturile nete realizate in raport de care s-a calculat impozitul pe venit, nu poate justifica exonerarea acestuia de plata sumelor datorate, mai mult, se arata ca nimeni nu poate invoca necunoasterea legii.
Nefiind indeplinita obligatia imperativa a reclamantului de declarare a veniturilor realizate, prevazuta de actul normativ mentionat, C.A.S. Mures nu avea cum sa comunice acestuia contributia datorata la FNUASS, decat in urma comunicarii acestora in cursul anului 2010, in format electronic de catre A.N.A.F., pe baza protocolului incheiat cu C.N.A.S.
Cu toate ca fiecare asigurat are dreptul de a fi informat asupra nivelului de contributie si modalitati de plata, nimeni nu poate invoca necunoasterea legii.
In alta ordine de idei, s-a aratat ca, prevederile art.51 alin.2 lit.e din O.U.G. nr.150/2002, privind organizarea si functionarea sistemului de asigurari sociale de sanatate, stabilesc in mod clar ca, contributia lunara a persoanei asigurate se stabileste sub forma unei cote de 6,5%, care se aplica asupra veniturilor din cedarea folosintei bunurilor si dividente, care se supun impozitului pe venit numai in cazul in care nu realizeaza venituri de natura celor prevazute la lit.a, veniturile in calitate de beneficiar al Legii nr.118/1990 nefiind mentionate de norma legala in punctele mentionate mai sus, per a contrario, cei care realizeaza venituri in acelasi timp si din cedarea folosintei bunurilor si dividente, au obligatia de a achita contributia asupra veniturilor obtinute din cedarea folosintei bunurilor si dividente.
In consecinta, faptul ca reclamantul are calitatea de beneficiar al Legii nr.118/1990, nu constituie un motiv de exonerare de la plata obligatiilor legale la FNUASS.
Analizand recursul declarat, din perspectiva motivelor invocate si a prevederilor art.3041 C.pr.civ., Curtea a retinut urmatoarele:
Obiectul exceptiei de nelegalitate este reprezentat de Decizia de impunere nr.826/2010 emisa de C.A.S. Mures, care reprezinta un titlu de creanta emis de C.A.S. Mures, in temeiul careia, s-a declansat ulterior ajungerii la scadenta si procedura de executare silita a recurentului, si respectiv Decizia nr.170/26.11.2010 emisa de C.A.S. Mures, in solutionarea contestatiei administrative formulate de recurent impotriva Deciziei de impunere.
Invocarea exceptiei de nelegalitate impotriva Deciziei de impunere nr.826/2010 emisa de C.A.S. Mures este vadit inadmisibila, intrucat acest titlu de creanta nu poate face obiectul unei actiuni directe in contencios administrativ.
Aceasta deoarece art.205-218 din Codul de procedura fiscala instituie procedura contestatiei impotriva actelor administrativ-fiscale, calificata de jurisprudenta ca fiind o cale administrativa de atac obligatorie.
De altfel, in acord cu prevederile art.218 alin.2 din Codul de procedura fiscala, practica judiciara constanta a decis ca numai deciziile emise de organele fiscale, dupa solutionarea contestatiei, pot fi atacate la instanta judecatoreasca de contencios administrativ.
In ceea ce priveste decizia data in solutionarea contestatiei administrative, nici aceasta nu poate forma obiectul exceptiei de nelegalitate, intrucat pentru contestarea sa, art.218 alin.2 din Codul de procedura fiscala, (norma speciala in raport cu dispozitiile normei generale cuprinse in Legea nr.554/2004), prevad calea de contestare la instanta de contencios administrativ competenta cu actiune in anulare.
In consecinta, invocarea exceptiei de nelegalitate a celor doua acte administrative este inadmisibila, motiv pentru care, Curtea a admis recursul declarat, a modificat in parte sentinta atacata si a respins ca inadmisibila exceptia de nelegalitate a Deciziei nr.170/2010 si a Deciziei de impunere nr.826/20.09.2010, emise de C.A.S. Mures.