Conform dispozitiilor art.48 alin.2 Cod pr.civila, in ipoteza in care prin natura raportului juridic sau in temeiul unei dispozitii legale efectele hotararii se intind asupra tuturor reclamantilor sau paratilor, actele de procedura indeplinite doar de unul din coparticipanti sau termenele acordate unora din acestia profita si celorlalti, iar potrivit celei de-a doua fraze a alineatului, doar actele utile se rasfrang si asupra celorlalti coparticipanti, nu si cele potrivnice intereselor acestora.
Data fiind natura raportului juridic dedus judecatii in cauza si faptul ca paratii si intervenientul au declarat un apel comun, semnat de unul din ei, indeplinirea cerintei din art.287 alin.1 pct.5 Cod pr.civila numai de catre acesta profita si celorlalti, potrivit dispozitiilor art.48 alin.2 Cod pr.civila. La data de 3 oct. 2006 reclamanta T.M a chemat in judecata pe paratii S. M. si S.A , solicitand ca prin sentinta ce se va pronunta, sa fie obligati sa-si ridice gardul din beton amplasat pe str. Calea Craiovei, pe proprietatea sa, pe o lungime de aproximativ 30 m.l., precum si gardul ce delimiteaza proprietatea spre str. Hunia Lunga, construit din metal, aflat de asemenea pe terenul proprietatea reclamantei, sau sa o autorizeze pe aceasta sa ridice aceste garduri pe cheltuiala paratilor.
A mai solicitat ca paratii sa o lase sa edifice pe cheltuiala sa, gardul despartitor dintre proprietati, iar in cazul in care refuza, sa fie obligati la plata sumei de 100 lei/zi pana la realizarea efectiva a gardului, cu cheltuieli de judecata.
In fapt, reclamanta a motivat ca prin contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr. 4117/22.12.2004 de BNP S.F, a devenit proprietara terenului situat in intravilanul Municipiului Calafat, sat Basarabi , T209 P413 avand ca vecinatati : la N - str. Cl.Craiovei, la E- str. Cetatuiei, la S- str. Hunia Lunga, la V- proprietatea S.M. teren ce a fost intabulat sub nr.1715 prin incheierea nr. 11872/9.06.2005 emisa de OCPI Dolj.
A aratat ca pe terenul sus-mentionat a inceput constructia unei case, ocazie cu care a constatat ca paratii si-au amplasat pe terenul sau 2 garduri cu intentia de a-i ocupa o parte din teren: un gard confectionat din ciment a fost amplasat in partea din fata a proprietatii pe str. Cl. Craiovei pe o lungime de aproximativ 30 m.l., iar cel de-al doilea, confectionat din metal (tabla), in partea din spate la str. Hunia Lunga.
A sustinut ca paratii refuza sa-si ridice cele doua garduri si nu ii permit sa demoleze gardul ce desparte proprietatile pentru a edifica un gard nou pe cheltuiala sa.
In sedinta publica de la 27.10.2006, s-a luat interogatoriu paratului S.M. care a recunoscut ca a edificat un gard din scandura, ocupand parte din proprietatea reclamantei si este de acord cu retragerea acestuia, dar gardul de ciment despre care face vorbire reclamanta in actiune, a fost edificat de cumnatul sau, S.M.
Acesta a fost introdus in cauza la solicitarea reclamantei, in calitate de intervenient .
In cauza a fost administrata proba cu expertiza topografica .
Judecatoria Calafat prin sentinta civila nr. 265 din 2.03.2007, a admis actiunea formulata de reclamanta T.M. impotriva paratilor S.M si S.A si intervenientului S.M .
Au fost obligati paratii sa ridice pe cheltuiala lor, un gard de scandura in lungime de 48,81 m si un gard de metal pe tevi de metal, cu bordura de ciment, in lungime de 48,81 m.p., situate pe terenul reclamantei.
S-a dispus obligarea intervenientului de a ridica, pe cheltuiala sa, un gard de beton (placi pe bordura de ciment ) in lungime de 48,87 m situat pe str. Cl.Craiovei, un gard de sarma pe spalieri ciment si bordura de ciment pe lungime de 31,10 m situat spre str. Hunia Lunga si bordura de ciment inalta de 0,35 m cu spalieri de ciment in lungime de 47,69 m , situate pe terenul proprietatea reclamantei.
Au fost obligati paratii si intervenientul sa permita reclamantei sa edifice pe cheltuiala sa, gardul despartitor dintre proprietari, iar in caz de refuz, sa fie obligati la plata sumei de 100 lei/zi pana la edificarea gardului despartitor.
Paratii si intervenientul au fost obligati la cate 139 lei cheltuieli de judecata catre reclamanta.
Pentru a se pronunta astfel, prima instanta a retinut pe baza probatoriului administrat ca paratii si intervenientul au edificat pe terenul proprietatea reclamantei mai multe garduri si, desi au fost notificati, acestia au refuzat sa le ridice, fiind indeplinite conditiile art. 489, 494, 590 , 595 si urmatoarele cod civil.
Impotriva acestei sentinte au formulat apel paratii S.M, S.A si intervenientul S.M.
Cererea de apel a fost semnata doar de apelantul S.M.
Ceilalti apelanti, desi citati cu mentiunea de a semna cererea de apel, nu au indeplinit aceasta cerinta, conditii in care sunt incidente prevederile art.287 alin.1 pct.5 si alin.2,coroborat cu art.133 alin.1 c.pr.civ.
In apelul sau, apelantul S.M a sustinut ca reclamanta T.M nu are calitate procesuala activa, nefiind titularul dreptului de proprietate asupra terenului din litigiu, iar paratii nu au calitate procesuala pasiva deoarece suprafata de 1000 mp le apartine, fiind proprietatea lor exclusiva, pe care in anii 1983 - 1984 au edificat o casa si dependinte.
A aratat ca instanta de fond nu a tinut cont de titlul lor de proprietate pentru suprafata de 1000 mp, iar imprejmuirea a fost edificata de intervenientul S.M cu acordul proprietarului initial - G.E.
In drept, s-au invocat dispozitiile art. 480 c.civ. si art. 274 c.p.civ..
Intimata T.M. nu a formulat intampinare.
Prin decizia nr.414 din 11 septembrie 2007 pronuntata de Tribunalul Dolj in dosarul nr.357/201/2006, s-a constatat nula cererea de apel privind pe apelantii S.A si S.M.
S-a admis apelul formulat de apelantul S.M impotriva sentintei civile nr. 265 din 2 martie 2007, pronuntata de Judecatoria Calafat in dosarul nr. 357/201/2006, in contradictoriu cu T.M.
S-a desfiintat sentinta atacata si s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeasi instanta.
S-a retinut ca motivarea sentintei este contradictorie, fiind aplicate norme de drept unor imprejurari de fapt care implica incidenta altor dispozitii legale.
Fara delimitarea proprietatilor si stabilirea posesiei partilor asupra terenului, ceea ce se poate determina pe calea actiunii in revendicare si respectiv in granituire, nu se putea dispune cu privire la ridicarea gardului si edificarea altuia pe hotarul despartitor, atata timp cat nu s-a stabilit in concret linia de hotar.
Dispozitiile art.489 si 494 Cod civil sunt inaplicabile in speta, iar prevederile art.590 si 595 Cod civil nu prezinta relevanta in raport de obiectul cererii de chemare in judecata si de masurile dispuse.
Cat priveste obligatia impusa paratilor si intervenientului, sub sanctiunea daunelor cominatorii, prima instanta nu a motivat solutia in fapt si in drept.
S-a concluzionat ca in lipsa unei motivari pertinente a hotararii, nu se poate exercita un control de legalitate si temeinicie eficient, impunandu-se desfiintarea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare conform art.297 alin.1 Cod pr.civila, urmand ca prima instanta sa stabileasca si calitatea procesuala a lui Serban Marin introdus in cauza la solicitarea reclamantei, consemnata in incheierea de sedinta din 17.11.2006.
In baza art.299 Cod pr.civila impotriva deciziei paratii si intervenientul au declarat recurs pentru motivele de nelegalitate prevazute de art.304 pct.7,8,9 si 10 Cod pr.civila, sustinand ca tribunalul in mod tendentios a constatat nula cererea de apel privind pe paratii S.A si S.M si nu a exercitat controlul judiciar conform obligatiilor rezultate din art.129 Cod pr.civila, in baza carora judecatorul are indatorirea de a starui prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greseala privind aflarea adevarului in cauza.
La 7.11.2007 intimata reclamanta a depus intampinare, aratand ca sanctiunea nulitatii cererii de apel s-a aplicat legal cu privire la paratii Surdu Angelica si Serban Marin, care nu au semnat cererea de apel.
Referitor la fondul cauzei, reclamanta a sustinut ca este necesara lamurirea aspectelor retinute prin decizia tribunalului, ca nepronuntarea asupra nulitatii contractului de vanzare cumparare nu poate fi invocata de parati, in lipsa unei cereri reconventionale cu acest obiect, iar probele administrate dovedesc faptul ca terenurile partilor nu se suprapun.
Examinand criticile din recursul paratilor si intervenientului, se constata ca acesta este fondat pentru urmatoarele considerente:
Sanctiunea nulitatii apelului, in privinta paratei S.A si intervenientului S.M. a fost aplicata cu neobservarea dispozitiilor art.48 alin.2 Cod pr.civila.
Prevederile art.287 alin.1 pct.5 Cod pr.civila enumera, intre conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca cererea de apel si pe cea a semnaturii, nerespectarea acestei cerinte fiind sanctionata cu nulitatea de dispozitiile alineatului 2 , sanctiune ce se aplica raportat la dispozitiile art.133 alin.2 Cod pr.civila.
In speta, cei 2 parati si intervenientul, data fiind natura raportului juridic dedus judecatii, au declarat un singur apel, semnat numai de S.M.
Fiind in prezenta coparticiparii procesuale pasive, situatie juridica determinata de caracterul comun al obligatiei ce face obiectul pricinii si de faptul ca obligatia paratilor si intervenientului are aceeasi cauza juridica, erau incidente dispozitiile art.48 alin.2 Cod pr.civile, derogatorii de la principiul independentei procesuale a partilor, care determina efectele coparticiparii pasive.
Conform acestor dispozitii, in ipoteza in care prin natura raportului juridic sau in temeiul unei dispozitii legale efectele hotararii se intind asupra tuturor reclamantilor sau paratilor, actele de procedura indeplinite doar de catre unii din coparticipanti sau termenele acordate unora dintre acestia profita si celorlalti, iar potrivit celei de-a doua fraze a alineatulu, doar actele utile se rasfrang si asupra celorlalti coparticipanti, nu si cele potrivnice intereselor acestora.
In raport de considerentele expuse si de faptul ca paratii si intervenientul au declarat un apel comun, semnat de unul din ei, indeplinirea cerintei dinart.287 alin.1 pct.5 Cod pr.civila numai de catre acesta, profita si celorlalti, potrivit dispozitiilor art.48 alin.2 Cod pr.civila, astfel incat nu se impunea aplicarea sanctiunii nulitatii.
Intemeiata este si critica recurentilor privind neexercitarea controlului judiciar de instanta sesizata cu judecarea apelului.
Solutia desfiintarii hotararii atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare primei instante poate fi dispusa in apel in cele doua situatii prevazute de art.297 alin.1 Cod pr.civila, respectiv daca prima instanta a rezolvat procesul fara a intra in cercetarea fondului, sau daca judecata s-a facut in lipsa partii care nu a fost legal citata.
Tribunalul Dolj a retinut prima ipoteza prevazuta de text, apreciind ca motivarea insuficienta si nepertinenta a sentintei echivaleaza cu necercetarea fondului, ceea ce lipseste de eficienta exercitarea controlului judiciar.
Instanta nu cerceteaza fondul atunci cand pronunta solutia in temeiul unei exceptii procesuale, omite sa se pronunte asupra unei cereri, ori da altceva decat s-a cerut.
In cauza, judecatoria nu a rezolvat litigiul pe exceptie pentru a fi incidente dispozitiile art.297 alin.1 Cod pr.civila, iar in calea de atac nu s-a invocat omisiunea pronuntarii asupra unui capat de cerere, sau acordarea a ceea ce nu s-a cerut, prin sentinta pronuntata facandu-se examinarea fondului pricinii in raport de obiectul actiunii, asa cum a fost precizat de reclamanti prin cererea introductiva si fata de dispozitiile legale apreciate de instanta ca fiind aplicabile raporturilor juridice dintre parti.
Faptul ca temeiurile de drept retinute de prima instanta nu se aplica situatiei de fapt retinuta prin sentinta, ca hotararea este insuficient motivata, cuprinzand considerente contradictorii, nu echivaleaza cu necercetarea fondului, ci reprezinta critici de fond in raport de care tribunalul, in baza rolului devolutiv conferit apelului de dispozitiile art.292 alin.1 Cod pr.civila, urma sa aplice prevederile art.296 sau, dupa caz, 297 alin.2 teza finala Cod pr.civila.
In temeiul efectului devolutiv al apelului, instanta avea atributul si totodata obligatia de a verifica atat legalitatea sentintei, analizand in ce masura s-a aplicat si interpretat corect legea, cat si temeinicia acesteia, stabilind daca situatia de fapt retinuta corespunde probelor administrate.
In consecinta, urmeaza sa se admita recursul si in baza art.312 alin.5 Cod pr.civila sa se caseze decizia, cu trimiterea cauzei la Tribunalul Dolj, in vederea judecarii apelului.
5