Art. 584 Cod civil stabileste ca orice proprietar poate indatora pe vecinul sau la granituirea proprietatii lipite cu a sa.
Chiar daca instanta de fond stableste linia de hotar pe amplasamentul deja existent, are obligatia de a se pronunta prin admitere asupra acestui capat de cerere. Introducerea acestei actiuni de catre reclamanti demonstreaza ca exista un litigiu cu privire la linia de hotar existenta, iar faptul ca au existat semne de hotar pe teren, fata de care instanta s-a putut orienta, determina pronuntarea solutiei, in sensul stabilirii liniei de hotar raportat la aceste semne.
Este firesc ca instanta sa stinga in acest mod litigiul cu privire la granituirea celor doua proprietati, prin stabilirea liniei de hotar raportat la semnele de hotar retinute, deoarece o altfel de solutie, respectiv cea de respingere a acestui capat de cerere duce la perpetuarea conflictului existent intre parti.
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Tg. Jiu, sub nr. 14907/2004, reclamantii G.C. D. L. si G.C.C au chemat in judecata pe parati C.I.G. si C. A., solicitand instantei ca, prin sentinta ce o va pronunta, sa dispuna granituirea terenului siliste de casa, proprietatea lor indiviza in suprafata de circa 3700 mp, situat in intravilanul satului D, comuna R, jud. Gorj, cu o latime de circa 34 ml la soseaua comunala si care creste pana la latimea maxima de circa 46 ml, teren care se invecineaza la N cu soseaua comunala, la E cu terenul proprietatea paratului C.G. si P.D, la S cu proprietateaP.D., iar la V cu proprietatea R.M., de terenul siliste de casa proprietatea paratuluiC.G., in suprafata de circa 1000 mp cu latimea la soseaua comunala de circa 12 ml; obligarea acestora sa le lase in deplina proprietate si linistita posesie suprafata de circa 2550 mp. pe care o ocupa din terenul precizat mai sus, terenul ocupat avand forma literei L, cu latimea de circa 6,5 ml la soseaua comunala pe o lungime de circa 40 ml, dupa care paratii ocupa intreaga latime a terenului care se invecineaza la N cu soseaua comunala si restul proprietate reclamanti, la E cu terenul proprietatea paratului C.G. si P.D., la S cu proprietateaP.D., iar la V cu proprietatea R.M. valoarea terenului revendicat fiind de 5.000.000 lei ROL.
Au mai solicitat reclamantii obligarea paratilor sa desfiinteze, pe cheltuiala lor, constructiile si plantatiile executate cu rea credinta pe terenul proprietatea lor, precum si obligarea acestora in solidar la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea actiunii, reclamantii au aratat ca sunt proprietarii in indiviziune ai terenului siliste de casa precizat mai sus, dobandit prin mostenire legala de la bunicul lor patern, G.V., decedat la data de 9.03.1987, in baza certificatului de mostenitor nr.1002 din 26.10.1987, eliberat de Notariatul de Stat Judetean Gorj, in dosarul succesoral nr.1154/1987, terenul figurand inscris la punctul 1,cu vecinatatile corecte, iar suprafata de 900 mp este cu mult inferioara celei reale, intrucat autorul nu a avut inscrisa la pozitia sa de rol intreaga suprafata a terenului din punctul in litigiu.
Reclamantii au mai aratat ca paratii au ocupat in mai multe randuri si in mod progresiv din teren prin mutarea gardului despartitor dintre cele doua proprietati, profitand de faptul ca nu au locuit si nu locuiesc in localitate, incluzand in curtea lor un cires, un nuc si fantana, astfel incat in prezent terenul ocupat de parati este de 2550 mp, pe care refuza sa-l lase liber, in deplina proprietate si linistita posesie reclamantilor.
Au mai precizat ca paratul C.G. a dobandit, prin mostenire legala, de la mama sa, C.I.M., un teren siliste de casa in suprafata de 1000 mp cu latimea de 12 ml la soseaua comunala, teren limitrof cu terenul proprietatea lor a carui granituire se solicita a fi facuta fata de terenul reclamantilor.
In cauza, paratii au formulat intampinare prin care au solicitat respingerea cererii ca fiind neintemeiata, aratand ca, potrivit art.584 Cod civil, granituirea este admisibila numai atunci cand nu exista hotar, semn de hotar, ori atunci cand nu s-a stabilit prin intelegerea partilor sau prin hotarare judecatoreasca; intrucat este o actiune petitorie implicand si o revendicare, se cere ca reclamantul sa-si dovedeasca dreptul de proprietate; reclamantii nu au avut niciodata in proprietate suprafata revendicata, atat timp cat din certificatul de mostenitor nr. 1002/1987 s-a recunoscut suprafata de 900 m.p.; hotarul dintre proprietati nu s-a modificat, fiind la fel ca acum 100 de ani , iar in anul 1988 paratii au inlocuit gardul vechi din scanduri necontestat cu un gard din plasa de sarma, fara ca mama reclamantilor sa aiba obiectiuni; ciresul ce are o varsta de peste 60 de ani, nucul, de peste 40 de ani, sunt pe proprietatea paratilor si fantana a fost edificata pe hotar dupa cum era obiceiul locului; nu sunt reale afirmatiile reclamantilor, in sensul ca ar fi patruns in casa si curtea autorului reclamantilor, iar cauza degradarii constructiei este starea de paragina si mizerie.
Paratii au mai aratat ca proprietatea lor s-a extins prin actul de vanzare-cumparare de terenuri situate in partea opusa vecinului G.V., respectiv spre Rasarit si prin mostenire de la parintii paratei, respectiv P.G. si P.E., astfel ca nu ocupa terenul reclamantilor care i-au mai chemat o data in judecata in anul 1997, ocazie cu care au revendicat o jumatate de metru.
Prin s.c. nr. 6502/27.0.2005, pronuntata de Judecatoria Tg. Jiu, a fost respinsa actiunea civila de fata si obligati reclamantii la plata cheltuielilor de judecata catre parati.
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs reclamantii, recurs solutionat prin decizia civila nr. 28/11.01.2006, pronuntata de Tribunalul Gorj, in sensul admiterii, casarii sentintei si trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeasi instanta, cu motivarea ca instanta in mod gresit nu a pus in discutia partilor repunerea pe rol, precum si cererea de suspendare formulata de reclamanti, dispunand decaderea din proba a reclamantilor privind expertiza pe care o incuviintase, solutionand cauza pe fond.
Cu prilejul rejudecarii, cauza a fost inregistrata sub nr. 4882/318/2006.
Prin sentinta civila nr. 2735/13.04.2007, pronuntata de Judecatoria Tg. Jiu, a fost admisa in parte actiunea civila formulata de reclamantii G.D.L. si G.C. impotriva paratilor C.I.G. si C.A.
S-a stabilit linia de hotar dintre proprietatile partilor pe amplasamentul actualului gard din plasa de sarma delimitat de punctele 2-23-24-25-26-27-18 din schita depusa la fila 155, anexa la raportul de expertiza, intocmit de ing. T.I. si V.N., terenul reclamantilor avand la drumul comunal latimea de 27,50 m, iar al paratilor de 14,52 m, terenul reclamantilor continuand cu urmatoarele latimi: de 28,58 m, in punctul 23( in apropierea marului si la 15,74 m de la punctul 2 ce reprezinta coltul de N - E al proprietatii reclamantului), de 27,88 m la 16,14 m, distanta de la punctul 23; latimea de 25,14 m, in punctul 15 si de 17,55 m intre punctele 26 - 18.
Au fost obligati paratii sa ridice de pe terenul reclamantilor stalpul din teava izolat, amplasat in coltul de N - E al proprietatii reclamantilor (materializat in schitele depuse la filele 154 si 155), precum si bordura de ciment de pe distanta de 0,46 m, amplasate de parati pe proprietatea reclamantilor intre acest stalp si gardul actual, iar in caz de refuz au fost abilitati reclamantii sa efectueze lucrarea pe cheltuiala paratilor.
A fost respins capatul de cerere privind revendicarea.
Paratii au fost obligati, catre reclamanti, la cheltuieli de judecata in cuantum de 2100 lei.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut ca din probele administrate in cauza a rezultat ca paratii nu au ocupat din terenul reclamantilor, iar actuala linie de hotar ce desparte proprietatile partilor in proces este corecta, linia de hotar dintre proprietatile partilor fiind stabilita pe amplasamentul actualului gard din plasa de sarma, delimitat de punctele 2 - 23 - 24 -25 - 26 - 27 - 18 din schita depusa ca anexa a raportului de expertiza, terenul reclamantilor avand la drumul comunal latimea de 27,50 m, iar al paratilor latimea de 14,52 m.
S-a avut in vedere ca sunt indeplinite conditiile prev. de art.1075 Cod civ., fiind obligati paratii sa ridice de pe terenul reclamantilor stalpul din teava amplasat in coltul de N-E al proprietatii reclamantilor, precum si bordura de ciment de pe distanta de 0,46 m, amplasata de parati pe proprietatea reclamantilor intre acest stalp si gardul actual.
Impotriva acestei sentinte au declarat apel atat reclamantii cat si paratii criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
In motivele lor de apel, reclamantii au aratat ca gresit instanta de fond a respins actiunea in revendicare si granituire, precizand totodata ca, desi expertii au constatat realitatea la fata locului, au pus concluzii eronate.
Au sustinut apelantii ca instanta de fond nu a manifestat rol activ pentru aflarea adevarului, apreciind ca eronat au fost inlaturate depozitiile martorilor pe care i-au propus si nu a admis cererea lor privind efectuarea unei cercetari locale la fata locului.
In motivele lor de apel paratii C.G. si C.A., dupa ce au aratat ca instanta de fond a stabilit corect linia de hotar dintre cele doua proprietati, au sustinut ca eronat instanta de fond a admis actiunea in granituire si i-a obligat la plata cheltuielilor de judecata, desi se impunea reducerea acordarii acestor cheltuieli.
Tribunalul Gorj, prin decizia civila nr. 354 A din 14.09.2007, a respins ca nefondate apelurile declarate de reclamanti si parati impotriva sentintei civile nr.2735/13.04.2007, pronuntata de Judecatoria Tg. Jiu, in dosarul nr. 4882/318/2006.
Pentru a pronunta astfel, instanta a retinut urmatoarele:
Motivele de apel invocate de reclamanti nu sunt intemeiate.
Fata de primul motiv de apel invocat, tribunalul a apreciat ca terenul in litigiu, in suprafata de 2550 m.p. avand ca vecinii la N - drumul comunal, la S- S.C. siP.M. , la V- teren detinut de reclamanti si R.M. si la E- teren detinut de parati, este imprejmuit pe laturile de vest, nord si sud.
Sustinerea reclamantilor nu este intemeiata avandu-se in vedere ca din masuratorile efectuate s-a constatat ca acestia detin o suprafata de 1199 m.p. fata de 1177 m.p., cat exista in registrele cadastrale din 1986, rezultand o suprafata cu 299 m.p. mai mare decat suprafata inscrisa in certificatul de mostenitor nr.1002/2006, iar terenul proprietatea paratilor in suprafata de 3426 m.p. pastreaza configuratia realizata prin aerofotogramele realizate in anul 1986.
Prin raportul de expertiza s-a concluzionat ca este corecta actuala linie de hotar ce desparte cele doua proprietati si anume gardul din plasa de sarma delimitat de punctele 2-23-24-25-26-27-18 din schitele anexe la raportul de expertiza, granituirea reprezentand o operatie de delimitare prin semne exterioare a liniilor dintre cele doua proprietati invecinate, astfel ca instanta de fond a retinut corect ca o asemenea cerere este admisibila chiar si atunci cand intre proprietati exista semne exterioare de delimitare, ori de cate ori acestea nu au fost stabilite prin intelegerea partilor sau prin hotarare judecatoreasca
Cat priveste celalalt aspect invocat de catre reclamanti, prin care au aratat ca au fost inlaturate depozitiile martorilor pe care i-au propus nu este intemeiat, instanta de fond a solutionat cauza avand in vedere atat declaratiile martorilor audiati cat si concluziile raportului de expertiza .
Cu privire la aspectul invocat de reclamanti privind refuzul instantei de a efectua cercetarea locala, s-a apreciat ca nici acesta nu este intemeiat, avandu-se in vedere dispoz.art.215 Cod pr. civ. in care se arata ca cercetarea locala se va dispune numai atunci cand instanta va socoti de trebuinta pentru a se lamuri asupra unor imprejurari de fapt.
Nici celalalt aspect invocat de reclamanti, prin care au aratat ca certificatul de mostenitor pe care l-au prezentat face dovada calitatii lor de proprietari nu este intemeiat, certificatul de mostenitor nu face dovada proprietatii asupra terenului, ci doar face dovada asupra calitatii de mostenitor pe care o au reclamantii.
Cu privire la apelul declarat de parati, s-a constatat ca si acesta este neintemeiat, deoarece la obligarea paratilor sa achite reclamantilor cheltuielile de judecata s-a avut in vedere disp.art.274 si 277 Cod pr. civ.
In termen legal, au declarat recurs reclamantiiG.D.L. , G.C. , prin procurator G.I. si paratii C.I.G., C.A., criticand hotararile pentru nelegalitate si netemeinicie.
Reclamantii au considerat ca in mod eronat a fost respinsa actiunea in granituire si revendicare, atat timp cat paratii au fost obligati sa ridice de pe proprietatea lor stalpul si bordura de ciment, montate abuziv de catre acestia; instanta nu a cerut paratilor sa faca dovada dreptului de proprietate asupra terenului ce a facut obiectul litigiului, situatie in care au fost incalcate dispoz., art. 129 alin.5 Cod pr. civ., in ceea ce priveste obligatia de rol activ al judecatorului; in mod gresit nu s-a administrat proba cu cercetarea locala, proba necesara pentru stabilirea realitatii, avand in vedere ca zona in care este situat terenul in litigiu era necooperativizata; certificatul de mostenitor constituie un act de proprietar si nu de proprietate, iar autorul reclamantilor nu a trecut intreaga suprafata la registrul agricol, deoarece nu avea posibilitati materiale de achitare a taxelor.
Paratii au invocat in sustinerea recursului ca exista contradictie intre considerentele si dispozitivul sentintei civile, avand in vedere ca, retinandu-se corectitudinea liniei de hotar deja existenta, se impunea respingerea actiunii in granituire si nu admiterea acesteia; art. 584 Cod civil stabileste ca in situatia in care exista semne de hotar clare, nu mai este necesara granituirea; au fost incalcate dispoz. art. 584 Cod civil si 274 Cod pr. civ., cu privire la cheltuielile de judecata pe care trebuie sa le suporte fiecare parte in aceste actiuni; nu s-a motivat de instanta de apel de ce nu au fost acordate cheltuielile de judecata.
Atat reclamantii si cat si paratii au formulat intampinari prin care au combatut motivele de recurs formulate de fiecare, s-a depus la dosar de catre recurentii reclamanti: Ordonanta din 10.01.2008, in dosarul nr. 4564/P/2007, al Parchetului de pe langa Judecatoria Tg. Jiu, copii de pe plangerile penale impotriva martorilorS.C., S.S., impotriva unor persoanelor care au intocmit documentatia cadastrala, impotriva expertilor tehnici care au efectuat raportul de expertiza in dosar, copii de pe declaratiile de invinuiti luate celor doi martori, iar paratii au depus acte care se aflau deja in dosar, respectiv inregistrarea in registrele agricole a terenurilor proprietatea lor.
Criticile formulate in ambele recursuri nu sunt intemeiate.
Asa cum rezulta din inserarea motivelor de recurs, ambele recursuri se refera in primul rand la modul in care a fost solutionat capatul de actiune in granituire formulat de reclamanti.
Recurentii reclamanti sunt in eroare cand afirma ca nu a fost admisa actiunea in granituire, deoarece, asa cum rezulta chiar din motivele de recurs formulate de parati si din sentinta pronuntata in cauza, acest capat de cerere a fost solutionat prin admiterea lui si stabilirea liniei de hotar intre cele doua proprietati.
Faptul ca linia de hotar nu a fost stabilita in modul in care au solicitat reclamantii nu echivaleaza cu o nepronuntare a instantei de fond asupra acestui capat de cerere.
Art. 584 Cod civil stabileste ca, orice proprietar poate indatora pe vecinul sau la granituirea proprietatii lipite cu a sa, dispozitii legale care sunt aplicabile in speta de fata.
Chiar daca instanta de fond a stabilit linia de hotar pe amplasamentul deja existent, avea obligatia de a se pronunta prin admitere asupra acestui capat de cerere. Introducerea acestei actiuni de catre reclamanti demonstreaza ca exista un litigiu cu privire la linia de hotar existenta, iar faptul ca au existat semnele de hotar pe teren, fata de care instanta s-a putut orienta, a determinat pronuntarea solutiei, in sensul stabilirii liniei de hotar raportat la aceste semne.
Era firesc ca instanta sa stinga in acest mod litigiul cu privire la granituirea celor doua proprietati, prin stabilirea liniei de hotar raportat la semne de hotar retinute, deoarece o altfel de solutie, respectiv cea de respingere a acestui capat de cerere, invocata de paratii recurenti, ar fi dus la perpetuarea conflictului existent intre parti.
In ceea ce priveste actiunea in revendicare, se constata ca instanta a facut o corecta aplicare a dispoz. art. 480 Cod civil.
Actiunea in revendicare este o actiune reala, prin care proprietarul care a pierdut posesia bunului sau cere restituirea acestui bun de la posesorul neproprietar, constituind un mijloc juridic specific de aparare a dreptului de proprietate.
Reclamantul, in cadrul actiunii in revendicare imobiliara, trebuie sa probeze ca el este titularul dreptului de proprietate asupra bunului revendicat, deoarece in favoarea paratului opereaza o prezumtie relativa de proprietate desprinsa din faptul posesiunii bunului. Proba dreptului de proprietate se face prin titlul de proprietate care poate sa fie un act translativ sau declarativ si revine aceasta obligatie reclamantului, conform art. 1169 Cod civil, potrivit caruia, cel care face propunerea inaintea judecatii trebuie sa o dovedeasca.
In speta de fata reclamantii au invocat ca sunt proprietarii unei suprafete de 3700mp, din care paratii au cotropit suprafata de 2250mp. Cu toate ca li s-a pus in vedere sa prezinte acte de proprietate asupra terenului, acestia au depus la dosar numai un certificat de mostenitor din 26.10.1987, eliberat de pe urma defunctuluiG.V., decedat la 9.03.1987.
Este adevarat ca certificatul de mostenitor constituie o dovada deplina numai in ceea ce priveste calitatea de mostenitor si cotele de mostenire ce revin mostenitorilor, nu si a dreptului de proprietate asupra bunurilor ce formeaza masa succesorala.
Cu toate ca recurentii reclamanti invoca in apararea lor in motivele de recurs aceasta situatie juridica a certificatului de mostenitor, trebuie mentionat ca nu au depus nici un fel de alt act sau inceput de dovada scrisa din care sa rezulte intinderea dreptului de proprietate asupra suprafetei de teren situata in vatra satului D, comuna R.
Certificatul de mostenitor a fost eliberat la 26.10.1987, data la care era in vigoare Lg. 59/1974, lege prin care se stabilea ca proprietatea asupra terenurilor nu se poate transmite decat prin succesiune. Asa cum se precizeaza in acest certificat de mostenitor, mentionarea suprafetelor de teren ce intrau in succesiunea defunctului era necesara in mod expres, deoarece numai ca urmare a acestei mentiuni mostenitorii puteau intra in posesia terenurilor agricole, in conditiile speciale impuse de Lg. 59/1974.
Cum nu exista nici un alt act sau alte mentiuni cu privire la suprafata de teren detinuta de defunctulG.V., autorul reclamantilor recurenti, in vatra satului D, comuna R, in mod temeinic instanta de fond s-a raportat la aceasta suprafata de teren de 900mp, ca fiind cea asupra careia reclamantii justifica existenta unui drept de proprietate transmis prin succesiune.
De altfel, chiar prin motivele de recurs (pct. 10) se face mentiunea expresa ca terenurile nu au fost trecute in registrul agricol, situatie in care reclamantii nu au putut efectua nicio alta proba cu privire la intinderea dreptului de proprietate.
Raportat la intinderea dreptului de proprietate demonstrat de reclamanti, se constata ca atat in raportul de expertiza intocmit de expertul M.M. cat si in raportul de expertiza intocmit de V.N. si T.I., s-a constatat ca reclamantii detin in fapt o suprafata de teren de 1199mp, deci cu un plus de 229mp fata de suprafata de 900mp justificata, iar configuratia terenului detinuta de parti in prezent se pastreaza aceeasi cu cea rezultata din analiza planului cadastral al zonei in litigiu, realizat prin aerofotogrametie, in anul 1986, deci cu un an anterior eliberarii certificatului de mostenitor.
De asemenea din constatarile expertilor de la fata locului rezulta ca intre gardul de la fatada al reclamantilor si paratilor exista o diferenta de nivel, in sensul ca cel al reclamantilor este mai sus decat cel al paratilor. Aceasta diferenta de nivel este vizibila si in fotografia depusa la dosar, la fila 100, (datand din 1972) si este vizibila si in fotografia depusa la fila 81, in ambele fotografii pe aceasta diferenta de nivel aflandu-se de fapt gardul despartitor intre cele doua proprietati.
Avand in vedere ca in primul rand reclamantilor le revenea obligatia de a dovedi existenta dreptului de proprietate asupra terenului revendicat, nu are relevanta juridica in cauza faptul ca paratii nu au depus acte prin care sa justifice in totalitate dreptul de proprietate asupra terenului detinut in fapt. Asa cum s-a aratat mai sus, faptul posesiei constituie o prezumtie de proprietate in favoarea paratilor, atat timp cat reclamantii nu isi demonstreaza propriul drept de proprietate, iar potrivit rapoartelor de expertiza rezulta ca toate partile detin suprafete mai mari decat cele existente in acte.
Raportand speta la dispozitiile legale mentionate, la principiile de drept de asemenea retinute, se constata ca nu prezinta relevanta juridica faptul ca doi dintre martori, respectiv S.C. si S.S. au fost sanctionati prin aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ pentru marturie mincinoasa in acest dosar. Declaratiile celor doi martorii au fost contradictorii in ceea ce priveste relatarea unor dimensiuni a terenurilor partilor, or, asa cum s-a mentionat mai sus, dovada dreptului de proprietate in cadrul actiunii in revendicare se face cu un titlu de proprietate declarativ sau constitutiv si nu pe baza declaratiilor de martori.
In speta, s-a invocat ca mod de dobandire a dreptului de proprietate succesiunea, un mod originar de dobandire a acestui drept, dar reclamantii nu au dovedit ca autorul lor le-a transmis prin succesiune o suprafata de teren in intravilan mai mare decat cea mentionata in certificatul de mostenitor, respectiv de 900mp. Oricum declaratiile celor doi martori nu aveau caracter determinant in pronuntarea solutiei, deoarece aceasta trebuia sa se intemeieze pe intreg ansamblu probatoriu, asa cum s-a si procedat de altfel.
De altfel, si in sedinta publica de astazi, procuratoarea reclamantilor (mama acestora) a precizat ca in afara de certificatul de mostenitor nr. 1002/1987 nu mai detine alte acte din care sa rezulte ca suprafata de teren provenita de la socrul sau era mai mare de 900mp decat a fost mentionata in certificatul de mostenitor.
S-a sustinut de catre recurenti ca pe terenul ce face obiectul litigiului s-a aflat casa bunicului lor care a fost demolata si ca expertii au constatat ca aceasta casa se afla in terenul revendicat. Intr-adevar, asa cum rezulta din certificatul de mostenitor pe terenul de 900mp a existat o casa cu 3 camere, insa, asa cum reiese din schitele intocmite pentru individualizarea terenului ocupat de reclamanti si terenului ocupat de parati pe terenul ocupat de reclamanti exista o fundatie de casa, demolata in prezent, (fila 148 dosar fond). Faptul demolarii acestei constructii sau a autoruinarii ei nu este de natura a demonstra in vreun fel dreptul de proprietate asupra terenului ce face obiectul litigiului, asa cum sustin reclamantii prin motivele de recurs (pct. 7).
Nu se impunea efectuarea unei cercetari locale de instante atat timp cat s-au efectuat expertize topometrice pe baza actelor deja existente in dosar, avand in vedere ca si instanta de judecata nu putea sa constate o alta situatie de fapt in afara actelor de proprietate existente in dosar. Instanta a avut rol activ in stabilirea starii de fapt, conform art. 129 Cod pr. civ., fiind administrat un amplu probatoriu atat testimonial cat si prin expertize tehnice de specialitate si acte.
In ceea ce priveste respingerea actiunii in revendicare raportat la faptul ca paratii au fost obligati sa ridice un stalp si o bordura de ciment, se constata ca solutia este legala, avand in vedere ca terenul pe care se afla acest stalp si bordura de ciment se afla in posesia efectiva a reclamantilor, situatie in care in mod legal instanta a obligat paratii sa ridice aceste lucrari pentru a nu tulbura in vreun fel proprietatea reclamantilor, facand aplicarea dispoz. art. 1075 Cod civil.
Este reala sustinerea paratilor recurenti ca, potrivit dispoz. art. 274 Cod pr. civ., cheltuielile de judecata in caz de granituire se suporta de proprietari in mod egal, insa, in speta, instanta a avut in vedere aceasta dispozitie legala, onorariile de expertiza fiind stabilite de la inceput in cota proportionala pentru toate partile, iar cheltuielile de judecata acordate s-au raportat la capetele de actiune admise si la onorariile de avocat achitate.
Urmeaza ca, in considerarea celor expuse si aplicand art. 312, alin.1 Cod pr. civ., sa se respinga ca nefondate ambele recursuri.
1