Servitutea constituie o sarcina impusa asupra unui imobil pentru uzul si utilitatea altui imobil care are alt stapan, ceea ce duce la concluzia ca ea constituie un drept asupra lucrului altuia, deci un dezmembramant al dreptului de proprietate. In ceea ce priveste insa servitutile legale, cum este cazul servitutii de trecere, aceasta nu constituie un dezmembramant al dreptului de proprietate, ci o obligatie normala impusa prin lege proprietarilor ca reguli de buna vecinatate corespunzand unor nevoi de ordin social.
Potrivit art. 11 din Lg. 213/1998, bunurile din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile si imprescriptibile. Cu privire la caracterul de inalienabil, legea defineste aceasta in sensul imposibilitatii instrainarii bunului, dar, in acelasi timp, se creeaza posibilitatea darii in administrare a bunului, concesionarii sau inchirierii acestuia in conditiile legii.
Prin art. 13 legea permite constituirea servitutilor asupra bunurilor din domeniul public, cu mentiunea ca acestea sunt valabile numai in masura in care sunt compatibile cu uzul sau interesul public caruia ii sunt destinate bunurile afectate.
Exista compatibilitate, in sensul cerut de lege, intre servitutea de trecere si uzul spre care este destinat bunul afectat, daca nu este tulburata in nici un mod buna functionare a terenului.
Prin cererea formulata la Judecatoria Slatina, la data de 07.07.2006, reclamantii B.C. si B.I. au formulat actiune pentru servitute de trecere, in contradictoriu cu parata comuna Ganeasa, prin primar.
In motivarea actiunii, reclamantii au aratat ca sunt proprietarii unui teren situat in intravilanul comunei Ganeasa, teren ce se invecineaza in partea de est cu o gradinita publica. Au mai aratat ca terenul proprietatea lor are situatia unui loc infundat si singura cale de acces spre drumul public este pe terenul proprietatea comunei Ganeasa, pe care este amplasata cladirea gradinitei, motiv pentru care au solicitat stabilirea unui drum de servitute, astfel incat sa se creeze posibilitatea de acces de la terenul proprietatea lor la drumul public.
Prin sentinta civila nr. 361 din 26.01.2007, Judecatoria Slatina a admis actiunea si a stabilit o servitute de trecere in favoarea reclamantilor prin spatele cladirii gradinitei pe terenul aferent acestor constructii.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel parata comuna Ganeasa, criticand-o pentru nelegalitate, intrucat, potrivit Lg. 213/1998, terenurile ce fac parte din domeniul public nu pot fi grevate cu servitutii in interes privat, iar, potrivit HG nr. 1355/20001, privind atestarea domeniului public al comunei Ganeasa, terenul aferent gradinitei face parte din domeniul public.
Reclamantii au formulat cerere de aderare la apel, prin care au solicitat modificarea sentintei, in sensul de a se mentiona in dispozitivul hotararii apelate faptul ca parat in speta dedusa judecatii este comuna Ganeasa si nu Primaria Ganeasa.
Tribunalul Olt, prin decizia civila nr. 153 din 16.05.2007, a admis apelul declarat de parata comuna Ganeasa si a respins cererea de aderare la apel formulata de reclamanti.
A fost schimbata sentinta civila, in sensul ca s-a respins actiunea in servitute de trecere promovata de reclamanti, ca neintemeiata, fiind obligati reclamantii, in solidar, la plata sumei de 810 lei cheltuieli de judecata.
Instanta de apel a retinut ca, in speta, potrivit art. 19 alin.1 si 2 din Lg. 215/2001, unitatea administrativ teritoriala este persoana juridica, titulara de drepturi si obligatii in privinta bunurilor ce fac parte din patrimoniul sau.
In ceea ce priveste cererea de constituire a servitutii de trecere, s-a aratat ca aceasta nu este compatibila nici cu uzul si nici cu interesul public caruia ii este destinata unitatea de invatamant, gradinita sau scoala.
In termen legal, s-a declarat recurs de catre reclamantii B.C. si B.I., considerand decizia nelegala, conform art. 304 pct. 8 si 9 Cod pr.civ., in sensul ca in cauza isi gasesc aplicabilitatea dispoz. art.576 Cod civil, chiar daca fondul aservit este constituit din teren proprietate de stat, respectiv domeniu public, dispoz. art. 616-619 Cod civil fiind de asemenea aplicabile la speta. Legea nu interzice posibilitatea constituirii servitutii de trecere pe terenul domeniul public.
Criticile formulate sunt intemeiate.
Reclamantii B.C. si B.I. au devenit proprietarii unui teren de 1098,79mp, situat in intravilanul comunei Ganeasa, sat Dranovatu, jud. Olt, prin contractul de vanzare cumparare autentificat de BNP I. Spirescu, Slatina, sub nr. 4205/27.10.2004.
Asa cum rezulta din planul de incadrare din zona intocmit de O.C.G.C. Olt, terenul cumparat de catre reclamanti constituie un teren infundat, fara iesire la calea publica, situatie care rezulta, de asemenea, si din raportul de expertiza intocmit cu ocazia judecatii in fond, de expert M.E. (fila 29 dosar fond).
Potrivit art. 616 Cod civil, proprietarul al carui loc este infundat, care nu are nici o iesire la calea publica, poate reclama o trecere pe locul vecinului sau pentru exploatarea fondului, cu indatorire de a-l despagubi in proportie cu pagubele ce s-ar cauza.
Fata de situarea terenului, asa cum rezulta atat din planul cadastral cat si din raportul de expertiza efectuat in cauza, terenul proprietatea reclamantilor intruneste toate conditiile ca acestia sa fie indreptatiti sa solicite constituirea unei servituti de trecere.
Servitutea constituie o sarcina impusa asupra unui imobil pentru uzul si utilitatea altui imobil care are alt stapan, ceea ce duce la concluzia ca ea constituie un drept asupra lucrului altuia, deci un dezmembramant al dreptului de proprietate. In ceea ce priveste insa servitutile legale, cum este cazul servitutii de trecere, aceasta nu constituie un dezmembramant al dreptului de proprietate, ci o obligatie normala impusa prin lege proprietarilor ca reguli de buna vecinatate corespunzand unor nevoi de ordin social.
Trecerea trebuie facuta pe calea cea mai scurta de iesire la drumul public si prin acea parte a fondului aservit pe unde infaptuirea ei ar cauza mai putina paguba.
Verificand schita existenta la dosar, se constata ca servitutea de trecere propusa de catre expert si insusita de prima instanta, prin curtea aferenta constructiei intitulata "gradinita", dar care in realitate constituie scoala veche, asa cum rezulta din intampinarea depusa de parata in recurs, constituie calea cea mai scurta si cea mai economica de iesire la drumul public.
Parata intimata s-a aparat in mod constant ca terenul, constituind domeniul public, este inalienabil, imprescriptibil si insesizabil, astfel incat nu poate fi grevat de servitute.
In ceea ce priveste faptul ca terenul face parte din domeniul public al comunei Ganeasa, instanta retine ca aceasta sustinere este reala, avand in vedere ca este cuprins in inventarul bunurilor care apartin domeniului public al comunei Ganeasa, la pozitia 76 (HG nr. 1355/2001, anexa 37).
Potrivit art. 11 din Lg. 213/1998, bunurile din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile si imprescriptibile. Cu privire la caracterul de inalienabil, legea defineste aceasta in sensul imposibilitatii instrainarii bunului, dar, in acelasi timp, se creeaza posibilitatea darii in administrare a bunului, concesionarii sau inchirierii acestuia in conditiile legii.
Prin art. 13 legea permite constituirea servitutilor asupra bunurilor din domeniul public, cu mentiunea ca acestea sunt valabile numai in masura in care sunt compatibile cu uzul sau interesul public caruia ii sunt destinate bunurile afectate.
Prin urmare, in speta, nu caracterul inalienabil al bunului public este determinant, ci compatibilitatea servitutii de trecere solicitata asupra bunului din domeniul public cu uzul sau interesul public al bunului afectat.
Potrivit schitei intocmita de expert, servitutea de trecere propusa prin curtea "gradinitei" este situata in spatele cladirilor (respectiv gradinita si anexele acesteia), pe o latime de 1,5 m, ceea ce duce la concluzia ca este o servitute de trecere cu piciorul, neputand fi utilizata pentru accesul autovehiculelor.
Servitutea astfel propusa nu afecteaza terenul situat in fata cladirilor, necesar unei utile functionari a scolii, fiind constituita in extremitatea vestica a terenului (chiar pe hotarul din vest, situat in spatele cladirilor).
Chiar plecand de la definitia notiunii de "compatibil", data in dictionarul limbii romane, respectiv " care se poate impaca cu altceva, care poate sta impreuna sau poate exista simultan cu altceva; care poate fi exercitat simultan cu altceva," se constata ca exista compatibilitate, in sensul cerut de lege, intre servitutea de trecere si uzul spre care este destinat bunul afectat, daca nu este tulburata in nici un mod buna functionare a terenului.
Dispozitiile art. 587 Cod civil, invocate in cauza de catre parat, au in vedere servitutile stabilite pentru utilitatea publica sau comunala, dar aceste dispozitii se completeaza cu legile sau regulamentele particulare .
Or, in speta, isi gasesc aplicabilitatea dispoz. art. 13 din Lg. nr. 213/1998, care permit constituirea servitutii de trecere, cu conditia compatibilitatii cu uzul sau interesul public caruia ii sunt destinate bunurile afectate.
Urmeaza ca, aplicandu-se dispoz. art. 304, pct. 9 Cod pr. civ., sa se admita recursul si sa se modifice decizia civila.
Prin cererea de apel, paratii au solicitat pe langa schimbarea solutiei in ceea ce priveste constituirea servitutii de trecere, sa se constate ca, in mod eronat, judecatoria s-a pronuntat in contradictoriu cu Primaria Ganeasa, care nu are calitate procesuala pasiva, aceasta calitate avand-o comuna Ganeasa. In acelasi sens, a fost formulata si cererea de aderare la apel, de catre reclamanti, conform art. 293 Cod pr. civ.
Daca in ceea ce priveste fondul cauzei s-a retinut de catre instanta de recurs ca acesta a fost corect solutionat de catre judecatorie, potrivit motivarii de mai sus, in ceea ce priveste insa calitatea procesuala pasiva ( de parat), a comunei Ganeasa, aceasta este intemeiata, ceea ce determina atat admiterea apelului cat si a cererii de aderare la apel.
Reclamantii au chemat in judecata comuna Ganeasa, care este reprezentata in justitie de primar, conform art. 19, alin.2 din Lg. 215/2001.
Instanta de fond a citat in mod constant Consiliul Local, care de asemenea a fost reprezentat de primar, insa a pronuntat solutia finala in contradictoriu cu Primaria Ganeasa.
Motivarea instantei de apel ca, potrivit art. 19 alin.1 si 2 din Lg. 215/2001, unitatea administrativ teritoriala este persoana juridica, ea fiind titulara de drepturi si obligatii in privinta bunurilor ce fac parte din patrimoniul sau, este corecta.
Atat timp insa cat, in mod permanent, in cauza parata a fost reprezentata de catre primar, se constata ca in cauza judecata s-a facut cu respectarea regulilor de procedura in ceea ce priveste participarea la proces, iar consemnarea de catre instanta de fond ca parata a Primariei Ganeasa constituie o eroare ce poate fi rectificata pe calea apelului si respectiv a recursului.
In considerarea celor de mai sus, se va schimba sentinta civila, in sensul ca se va admite actiunea de servitute in contradictoriu cu parata comuna Ganeasa, in loc de Primaria Ganeasa, mentinandu-se insa restul dispozitiilor sentintei civile.
4