Imposibilitatea de a justifica activele evidentiate in bilant si sumele evidentiate in diverse conturi constituie fapta de netinere a contabilitatii in conformitate cu legea, iar nedepunerea balantelor la organele financiare si a actelor prevazute de art.33 din lege la dispozitia administratorului judiciar prezuma fapta de netinere a contabilitatii, prevazute de art.138 lit.d din Legea nr.85/2006. In masura in care aceste fapte au condus societatea in stare de incetare de plati, poate fi antrenata raspunderea administratorului social pentru pasivul societatii in insolventa.
Cesiunea neinregistrata in registrul comertului nu indeplineste conditiile de opozabilitate fata de terti, incat administratorul ramane raspunzator fata de terti pentru toate obligatiile sale pana la data indeplinirii obligatiilor ce decurg din Legea nr.31/1990 si 26/1991, potrivit art.87 raportat la art.225 si art. 54 din Legea nr.31/1990. Este fara relevanta faptul ca actul de cesiune este opozabil partilor contractante deoarece pasivul social este in raportul dintre societate si tertii creditori, carora nu le este opozabil actul de cesiune si numirea noului administrator, cata vreme nu s-a facut inregistrarea in registrul comertului.
Administratorul judiciar desemnat sa administreze procedura insolventei debitoarei SC J. COM SRL, a investit judecatorul-sindic cu cererea de antrenare a raspunderii administratorului social al debitoarei, J.T., pentru suma de 16.292.206 lei (RON) reprezentand o parte din pasivul social neacoperit.
A invocat faptul ca administratorul social a refuzat sa puna la dispozitie actele si informatiile prevazute de art.33 alin.1 din Legea nr.64/1995, ca acesta a deturnat activele evidentiate in bilantul depus la finele anului 2002 si nu a justificat sumele evidentiate in conturile clienti neincasati, debitori de incasat, casa si avansuri de trezorerie, fapte care au condus la intrarea debitoarei in incetare de plati. Totodata, a invocat faptul ca dupa 2002 administratorul social nu a mai tinut evidenta contabila, faptele acestuia intrand sub incidenta art.137 lit. a, d si e din Legea nr.64/1995.
Prin sentinta nr. 408/F din 27 octombrie 2006, judecatorul-sindic a admis cererea si, in baza art. 137 alin. 1 lit. d din Legea nr.64/1995 (actual art.138 alin.1 lit. d din Legea nr.85/2006) a obligat pe parat la plata datoriilor debitoarei in cuantum de 16.292.206 lei (RON).
Impotriva sentintei a formulat recurs paratul, criticand-o ca netemeinica si nelegala.
Recursul este nefondat pentru cele ce se vor arata in continuare:
Reanalizand probele administrate in cauza, Curtea apreciaza ca judecatorul-sindic a facut o apreciere corecta a probelor, stabilind corect situatia de fapt si, in baza acesteia, a facut o aplicare corecta a dispozitiilor art.138 din Legea nr. 85/2006.
Astfel, asa cum rezulta din raportul administratorului judiciar privind cauzele ajungerii societatii in incetare de plati, coroborat cu balantele si bilantul societatii intocmite pentru anul 2002, din declaratiile date chiar de recurentul parat in fata instantei de judecata si din declaratiile martorilor audiati, reiese ca acesta a administrat societatea pana la momentul predarii documentelor catre o terta persoana careia i-a cesionat partile sociale. Se mai retine ca pana la sfarsitul anului 2002 a tinut evidenta contabila insa, nu in conformitate cu legea deoarece nu poate justifica activele evidentiate in bilantul depus la finele anului 2002 si sumele evidentiate in diverse conturi, fapte care au condus la intrarea debitoarei in incetare de plati. Totodata, dupa decembrie 2002, recurentul nu a mai tinut deloc evidenta contabila, fapt ce rezulta din imprejurarea ca balantele nu au fost depuse la organele financiare, faptele acestuia intrand sub incidenta art.137 lit. d din Legea nr.64/1995 (actual art.138 din Legea nr.85/2006). De altfel, recurentul nici nu poate face dovada faptului ca a predat documentele contabile cesionarului asa cum sustine, cata vreme nu s-a intocmit un proces verbal de predare-primire.
Mai mult decat atat, cesiunea facuta in 2004 nu indeplineste conditiile de opozabilitate fata de terti, nefiind inregistrata in registrul comertului incat administratorul ramane raspunzator fata de terti pentru toate obligatiile sale pana la data indeplinirii obligatiilor ce decurg din Legea nr.31/1990 si 26/1991, potrivit art.87 raportat la art.225 si art. 54 din Legea nr.31/1990. In consecinta, nu are relevanta faptul ca actul de cesiune este opozabil partilor contractante deoarece pasivul social este in raportul dintre societate si tertii creditori, carora nu le este opozabil actul de cesiune si numirea noului administrator, cata vreme nu s-a facut inregistrarea in registrul comertului.
Raspunderea administratorului se va antrena pentru intregul pasiv, neputandu-se stabili ca o parte din acesta s-a generat prin fapta cesionarului, care, asa cum rezulta din declaratia acestuia nici nu a administrat in fapt societatea preluata. Se mai retine ca datoria catre DGFP s-a nascut din perioada in care recurentul a administrat societatea si ca starea de incetare de plati este consecinta exclusiva a modului in care acesta a administrat societatea.
In ce priveste solutia data de organul de cercetare penala, acesta nu are relevanta asupra prezentei actiuni deoarece raspunderea delictuala pe temeiul art.138 poate sa existe independent de faptul ca fapta constituie sau nu infractiune. In materia insolventei este suficient ca fapta sa se fi savarsit cu forma de vinovatie cea mai usoara si ca aceasta sa fi produs starea de incetare de plati. Totodata, se retine ca recurentul a fost cercetat numai pentru fapta prevazuta de art.215 cod penal - inselaciunea, in timp ce actiunea de fata vizeaza fapta de netinere a contabilitatii in conformitate cu legea.
Fata de considerentele expuse, Curtea urmeaza sa respinga recursul ca nefondat, sentinta de antrenarea a raspunderii fostului administrator social fiind temeinica si legala.