Contract de vanzare cumparare. Nulitate. Buna credinta a cumparatorilor. Decizie nr. 2381 din data de 05.07.2006
pronunțată de Curtea de Apel Craiova

Nulitatea absoluta a vanzarii lucrului altuia are ca punct de plecare imprejurarea ca partile au incheiat contractul, stiind ca lucrul vandut este proprietatea altei persoane, ascunzand intentia de a aduce altuia o paguba, ca actul este fondat pe o cauza ilicita sau frauda avand ca numitor comun reaua credinta a partilor. In lipsa acestor imprejurari nu se justifica nulitatea contractului.
Contextul juridico-social in care s-au incheiat mai multe contracte de vanzare cumparare a locuintelor aflate in proprietatea statului au creat aparenta proprietatii statului si au justificat atitudinea de buna credinta a cumparatorilor. La data de 5 .10.2001 reclamantul N.A.C. a chemat in judecata pe paratii Consiliul Local Craiova, RAPDFL Craiova, Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice, S.F. si S.E. solicitand instantei ca prin sentinta ce se va pronunta sa se constate nulitatea contractului de vanzare - cumparare nr. 33/1976 si implicit a titlului de proprietate nr. 61/1977, prin care imobilul a fost vandut chiriasilor S.F. si S.E.
Prin sentinta civila nr.11034/28.10.2003 pronuntata de Judecatoria Craiova in dosarul nr. 23189/2002 s-a respins actiunea formulata de reclamant impotriva paratilor.
Impotriva acestei sentinte a formulat apel reclamantul N.A.C. iar prin decizia civila nr. 112/31 ianuarie 2005 pronuntata de Tribunalul Dolj in dosarul nr. 5660/2005 s-a respins apelul, declarat de reclamantul decedat, la aceea data, apel insusit de reclamantii mostenitori N.C., P.A. si N.M., retinandu-se buna credinta a cumparatorului la dobandirea imobilului, prezumtie ce nu a fost rasturnata prin probatoriile administrate in cauza.
In temeiul art. 299 Cod procedura civila, impotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantii mostenitori, criticand solutia instantei de apel pentru nelegalitate si netemeinicie.
S-a sustinut ca Statul a preluat in mod abuziv imobilul, neachitand o despagubire efectiva in schimbul exproprierii lui, astfel ca vanzarea ulterioara a bunului a fost nelegala.
Recursul este nefondat.
Nulitatea absoluta a vanzarii lucrului altuia are ca punct de plecare imprejurarea ca partile au incheiat contractul stiind ca lucrul vandut este proprietatea altei persoane, ascunzand intentia de a aduce altuia o paguba, ca actul este fondat pe o caza ilicita sau frauda, avand ca numitor comun reaua credinta a partilor. In lipsa acestor imprejurari nu se justifica nulitatea contractului.
Cata vreme, in speta nu s-a demonstrat o conventie frauduloasa intre vanzator si cumparator, prezumtia bunei credintei a acestuia din urma isi produce pe deplin efectele.
In mod corect instantele anterioare au apreciat ca statul, la momentul instrainarii bunului, beneficia de o aparenta puternica a dreptului sau de proprietate, de necontestat de nici o terta persoana, chiar daca actul de expropriere, in sine, ar fi fost inform.
Este adevarat ca din corespondenta purtata intre autoritatile administrative ale Judetului Dolj rezulta ca in prezent acestea nu mai sunt in posesia listelor caselor vandute in Craiova in anul 1976, dar aceasta nu inseamna ca o asemenea lista nu a existat la momentul incheierii contractului de vanzare cumparare, in conditiile in care in perioada anilor 1973-1977 au avut loc multe alte vanzari de locuinte in temeiul respectivului actului normativ.
Arhiva Consiliului Judetean Dolj, asa cum rezulta din adresa nr. 2062/R/30.08.2005, nu mai detine acea lista dar este in posesia contractelor de vanzare - cumparare incheiate in perioada respectiva.
Contextul juridico-social in care s-au incheiat mai multe contracte de vanzare cumparare a locuintelor aflate in proprietatea statului, la nivel national, nu doar la nivelul orasului Craiova, au creat aparenta proprietatii statului si au justificat atitudinea de buna-credinta a cumparatorilor.
Ca atare, nu se concureaza nici un element care sa conduca la ideea existentei unei fraude in incheierea contractului si implicit a nulitatii absolute a acestuia.
In consecinta, in temeiul art. 312 Cod procedura civila, Curtea va respinge recursul ca nefondat.