Daca s-a instrainat cea mai mare parte a patrimoniului societatii falite, nu s-a achitat in intregime pretul, iar intre societatile debitoare si cumparatoare exista o stransa legatura, ambele avand aceleasi organe de conducere, se prezuma intentia tuturor partilor de a sustrage bunurile de la urmarirea creditorilor.
Prin sentinta nr.120 din 25 aprilie 2005, Tribunalul Dolj a admis cererea formulata de reclamanta SC E COM SRL Craiova, in calitate de administrator judiciar al debitoarei Societatea Agricola V Unirea, impotriva paratei Asociatia Agricola V Unirea. S-a dispus anularea conventiilor de vanzare cumparare din data de 22.1.2003, materializate prin facturile nr.7750359, 7750361,7750362, 7750363, 7750364, 7750365, 7750366, 7750367, 7750368, 7750369, cu consecintele revenirii tuturor bunurilor in patrimoniul debitoarei.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs parata Asociatia Agricola V Unirea, criticand-o ca netemeinica si nelegala.
S-a sustinut ca, in cauza, nu s-a facut dovada faptului ca respectivele acte de vanzare cumparare au prejudiciat societatea debitoare sau ca au fost incheiate cu intentia de a leza drepturile creditorilor.
Recursul este nefondat pentru urmatoarele considerente:
Conform dispozitiilor art. 61 alin.(1) lit.c - administratorii sau, dupa caz, lichidatorul poate introduce la judecatorul-sindic actiuni pentru anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale catre terti si pentru restituirea de catre acestia a bunurilor transmise si a valorii altor prestatii executate, realizate de debitor prin acte incheiate in cei trei ani anteriori deschiderii procedurii, cu intentia tuturor partilor implicate in acestea de a sustrage bunuri de la urmarirea de catre creditori sau a de a le leza in orice alt fel drepturile.
Judecatorul-sindic a apreciat in mod corect faptul ca prin facturile fiscale a caror anulare se solicita, s-a instrainat aproape intreg patrimoniul societatii falite, fara a se achita in totalitate pretul convenit, fiind esential in cauza, faptul ca membrii organelor de conducere ai celor doua societatii comerciale, vanzatoare si cumparatoare sunt aceleasi persoane si anume numitii M I si B A.
In aceste conditii, "intentia tuturor partilor implicate de a sustrage bunuri de la urmarirea creditorilor" nu mai trebuie dovedita, fiind prezumata in mod absolut prin aceasta identitate de persoane.
De asemenea, pretul convenit intre parti pentru respectivele instrainari nu are relevanta in cauza, de vreme ce acesta nu a fost achitat integral pana in prezent, lichidatorul judiciar avand la indemana, conform dispozitiilor art. 67 alin. (1) din Legea 64/1995 R2, si calea rezolutiunii contractului de vanzare cumparare, in vederea cresterii la maximum a valorii averii debitorului.
Ca urmare, Curtea constata ca hotararea pronuntata de judecatorul-sindic este legala si temeinica, nefiind afectata de vreunul de motivele de modificare sau casare prevazute de dispozitiile art. 3041 si 304 C. proc.civ.
Asa fiind, in baza dispozitiilor art. 312 alin 1 C. proc.civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.