Actul incheiat de catre debitoare cu un administrator al sau este prezumat a fi fraudulos.
Repunerea in situatia anterioara cu privire la pret se dispune doar daca judecatorul-sindic a fost investit cu o astfel de cerere. In caz contrar, restituirea pretului se poate cere prin inscrierea la masa pasiva a debitorului.
Prin Sentinta nr.641 din 26 octombrie 2005 pronuntata de judecatorul-sindic, in dosarul nr. 114/F/41/2003, s-a admis actiunea si s-a constatat nulitatea contractului de vanzare-cumparare a autoturismului Volkswagen Bora B incheiat intre debitoare si CF, obligand paratele, mostenitoare ale defunctului, sa restituie autoturismul averii debitoarei.
Impotriva acestei sentinte au formulat recurs paratele C E si C I M, mostenitoarele legale ale paratului C F, criticand-o ca netemeinica si nelegala.
Recursul este nefondat pentru cele ce se vor arata in continuare:
Cat priveste primul motiv de recurs, intemeiat pe aprecierea eronata a situatiei de fapt si pe aplicarea gresita a dispozitiilor legii insolventei, Curtea retine ca judecatorul-sindic a facut o analiza temeinica si legala a probelor administrate. Astfel, stabilind corect data incheierii contractului de vanzare cumparare, judecatorul-sindic a aplicat corect dispozitiile art. 61 alin.2 lit. d din Legea nr.64/1995R.
Contractul de vanzare cumparare s-a incheiat la data de 14.10.2003 si a fost materializat in factura nr.6791941, singura inregistrata in contabilitatea debitoarei, semnata de ambele parti contractante, semnaturile fiind necontestate. Ca este asa, o dovedeste si imprejurarea ca o parte din pretul vanzarii a fost achitat la 4.12.2003, adica inainte de data invocata de recurente ca fiind data vanzarii (8.12.2003). Curtea apreciaza ca nu putea fi achitat pretul mai inainte de realizarea acordului de vointa asupra transferului. Factura din 8 decembrie 2003 invocata de recurente ca act de transfer este un act pro cauza, al carui unic semnatar este autorul recurentelor, C F care apare atat ca reprezentat al societatii, cat si in calitate de cumparator.
Fata de aceste considerente, Curtea apreciaza ca actul de transfer este anterior deschiderii procedurii insolventei, fiind incheiat chiar dupa data depunerii cererii de deschidere a procedurii la instanta.
Fiind un act anterior deschiderii procedurii, sunt incidente prevederile art. 61 alin.2 lit. d din Legea nr.64/1995R.
Nu poate fi primit nici cea de-a doua critica. Actul fiind incheiat de debitoare cu o persoana aflata in raporturi juridice cu acesta, adica cu un administrator al sau, este prezumat de lege a fi fraudulos. Recurentele nu au rasturnat aceasta prezumtie de frauda intrucat pretul nu corespunde valorii reale a bunului iar actul, fiind incheiat chiar dupa sesizarea instantei pentru deschiderea procedurii, este evidenta intentia de a frauda interesele creditorilor prin sustragerea bunului din masa activa. Pretul platit de societatea debitoare finantatorului este de aproape 1,4 miliarde lei, rata reziduala fiind achitata chiar dupa instrainarea lui catre cumparatorul C F iar pretul la care s-a convenit transferul a fost de numai 426 milioane lei, adica aproximativ ? din valoare, uzura neputand sa fie atat de mare dupa 2 ani de la incheierea contractului de leasing. Mai mult decat atat, cumparatorul a achitat efectiv numai o parte din pretul convenit, adica numai suma de 190 milioane lei, invocandu-se anumite compensari cu sume datorate de societate, fara a exista dovezi concludente in acest sens. Pe de alta parte, platile pretinse a fi fost facute de C F, personal, catre societatea de leasing nu au fost dovedite, inscrisurile depuse la dosar demonstrand contrariul, adica faptul ca platile au fost facute de debitoare.
Cat priveste critica referitoare la repunerea in situatia anterioara, judecatorul-sindic s-a pronuntat in limitele investirii sale, dispunand restituirea bunului catre averea debitorului, asa cum a pretins administratorul-judiciar prin actiunea sa. Daca recurentele ar fi dorit ca in cazul anularii transferului sa se dispuna restituirea pretului achitat, trebuiau sa formuleze cerere reconventionala, ce ar fi fost luata in discutie cu caracter subsidiar, in ipoteza respingerii apararii lor principale. In aceste conditii, recurentele urmeaza sa se inscrie la masa pasiva cu creanta pe care o au, adresand administratorului judiciar o declaratie de creanta.
Fata de considerentele expuse, Curtea va respinge recursul, apreciind ca solutia data de judecatorul sindic este temeinica si legala.