Probe. Nepronuntarea asupra unui mijloc de proba. Decizie nr. 84 din data de 26.01.2005
pronunțată de Curtea de Apel Craiova

Intrucat la fond nu s-a solicitat constatarea falsului prin procedura verificarii de scripte ci doar s-a contestat faptul ca intre parti s-ar fi incheiat vreun contract, nu se poate retine critica privind nepronuntarea asupra unui mijloc de aparare, mijlocul de aparare fiind tocmai procedura falsului ce nu a fost ceruta si nici declansata.
Reanalizarea probelor in recurs si compararea semnaturii de pe inscrisurile depuse de reclamant pentru a face dovada conventiei cu semnatura de pe documentele oficiale de identitate ale acestuia este admisibila, prin prisma art.304 1 cod procedura civila. Reclamanta SNIMF SA SUCURSALA DOLJ a chemat in judecata pe paratul SS pentru a fi obligat la plata sumei de 19.412.800 lei din care 4.400.000 lei contravaloare apa potabila furnizata si 15.012.800 lei penalitati de intarziere.
Motivand actiunea, reclamanta sustine ca, in temeiul unei cereri angajament, a furnizat paratului apa potabila pentru irigatii in campania agricola a anului 2000, ca a emis factura fiscala nr.6187683 /29.12.2000 pentru suma de 4.400.000 lei, pe care a comunica-o paratului si ca acesta refuza nejustificat plata facturii.
Prin Sentinta nr. 5166 din 10 septembrie 2003 s-a admis actiunea reclamantei si a fost obligat paratul la plata sumei de 19.412.800 lei precum si la 1.647.300 lei cheltuieli de judecata.
Impotriva sentintei a formulat recurs paratul, criticand-o ca netemeinica si nelegala.
Recurentul a invocat faptul ca instanta de fond nu s-a pronuntat asupra unui mijloc de aparare invocat prin intampinare si anume contestarea semnaturii si inscrierea in fals in ce priveste contractele angajament.
In ce priveste factura, recurentul contesta prin cererea de recurs si semnatura de pe verso, sustinand ca aceasta a fost facuta prin xerocopiere si ca niciodata nu a facut o recunoastere a datoriei sale fata de reclamanta. Mai arata ca semnatura de pe fata facturii este diferita de cea de pe verso si ca a formulat o plangere penala pentru fals si uz de fals.
Prin cererea de recurs, recurentul a solicitat si suspendarea judecatii cauzei, pana la constatarea infractiunii de fals.
Curtea a respins cererea de suspendare a judecatii cauzei cu motivarea ca nu s-a facut dovada inceperii cercetarilor penale, desi s-au acordat mai multe termene in acest sens.
In temeiul art.3041 cod procedura civila, instanta va examina cauza sub toate aspectele, nefiind limitata la motivele de casare prevazute de art.304 cod procedura civila.
Recursul este nefondat.
Prin intampinarea depusa la instanta de fond, paratul nu a solicitat constatarea falsului in contractele angajament depuse de reclamanta la dosar prin procedura verificarii de scripte, ci doar a contestat faptul ca intre el si reclamant s-ar fi incheiat astfel de contracte. In consecinta, nu se poate retine critica privind nepronuntarea asupra unui mijloc de aparare, mijlocul de aparare fiind tocmai procedura falsului ce nu a fost ceruta si nici declansata.
In ce priveste ce-a de-a doua critica, privitoare la factura pe care se intemeiaza pretentiile reclamantei, Curtea constata ca prin intampinarea depusa la prima instanta, paratul a recunoscut ca a semnat angajamentul de plata consemnat pe spatele facturii si in consecinta instanta si-a intemeiat solutia pe aceasta recunoastere, chiar daca paratul a contestat ca a semnat vreun contract angajament.
Se mai constata ca in recurs paratul recurent revine asupra pozitiei sale sustinand ca si aceasta recunoastere este falsa, deoarece semnatura nu ii apartine, semnaturile pretins a fi ale sale de pe fata si spatele facturii fiind diferite. In consecinta, s-a solicitat recurentului sa prezinte copii de pe actul de identitate si pasaport pentru a se observa semnatura de pe aceste documente, prin comparatie cu semnaturile de pe factura. Recurentul sustine ca a sesizat organele ce cercetare penala pentru fals, insa nu a facut dovada inceperii urmaririi penale.
Analizand probele administrate, consemnarile de pe ele si comparand semnaturile de pe diferitele inscrisuri depuse, Curtea apreciaza ca paratul datoreaza reclamantei suma pretinsa si ca instanta de fond a pronuntat o solutie temeinica si legala. Recunoasterea de pe spatele facturii originale este scrisa de mana si nu xerografiata iar documentele depuse contin anumite mentiuni ce nu puteau fi indicate decat de recurentul parat. De exemplu, pe factura pe care reclamanta isi intemeiaza pretentiile, este consemnat codul numeric personal al recurentului, seria, numarul si data eliberarii buletinului de identitate, ori, aceste mentiuni care sunt reale nu puteau fi indicate decat de catre parat. In consecinta, cu ocazia indicarii acestor mentiuni paratul a acceptat si factura prin punerea semnaturii pe fata acesteia. In privinta semnaturii de pe verso, aceasta este intr-adevar executata diferit de cea de pe fata insa, curtea apreciaza ca apartine paratului, fiind aceeasi cu cea de pe pasaport si cu cea de pe intampinare. Dealtfel, in privinta acestei semnaturi, care insoteste recunoasterea sumei pretinse, paratul nu a avut o atitudine constanta, recunoscand-o in prima instanta si contestand-o in recurs. Aceasta demonstreaza o atitudine nesincera a paratului si intentia acestuia de a induce in eroare si a frauda, prin executarea unor semnaturi diferite pe mai multe documente. Chiar mai mult, paratul si-a executat semnatura in mod diferit pe doua documente oficiale: actul de identitate si pasaport. De asemenea, pe cererile adresate sefului de sistem si pe contractele angajament sunt consemnate seria si numarul buletinului de identitate precum si data eliberarii, pe anumite cereri datele fiind exacte iar pe altele fiind diferita doar o cifra. Se mai retin si sustinerile aparatorului recurentului privind intentia acestuia de a plati suma reprezentand contravaloare prestatii, "desi nu datoreaza". Ori, aceasta intentie demonstreaza ca recurentul in sinea lui considera ca datoreaza suma, in ciuda apararilor sale.