Pe calea ordonantei presedintiale instanta nu poate prejudeca fondul putand sa se bazeze numai pe aparenta dreptului.
Prin Sentinta nr. 532/C din 22 octombrie 2004, pronuntata de Tribunalul Mehedinti in dosarul nr. 5677/2004, s-a admis cererea si a fost obligata parata sa porneasca centrala termina zonala si sa livreze abur de joasa si inalta presiune, minim 1800 Gcal energie termica.
Instanta de fond a apreciat ca exceptia lipsei de calitate procesuala activa invocata de parata nu este fondata deoarece conventia a fost incheiata in anul 2001 cu SC R. SA iar reclamanta este aceeasi societate care la data de 29.09.2004 si-a schimbat denumirea.
Prima instanta a apreciat ca sunt indeplinite conditiile ordonantei presedintiale prevazute de art.581 cod procedura civila, caracterul urgent al masurii fiind determinat de faptul ca reclamanta are o comanda urgenta de anvelope pentru un ciclu de 7 zile pentru care sunt necesari toti cei 300 de salariati care, incepand cu 01.11.2004 sunt cuprinsi intr-un program de concediere colectiva. De asemenea, s-a retinut ca realizarea acestei productii este strict necesara pentru plata datoriilor societatii si pentru plata salariilor compensatorii pe perioada de preaviz. In ce priveste aparenta, s-a retinut ca ea rezulta din contractul incheiat in 2001 potrivit caruia parata are obligatia de a furniza aburul, cu atat mai mult cu cat reclamanta a procurat pacura necesara si si-a achitat datoriile anterioare. In ce priveste pretul prestatiei, instanta de fond a apreciat ca nu se poate pronunta asupra fondului cauzei, dar ca, avand regim de prestatie, contractul trebuie executat. S-au respins ca nefondate apararile si exceptiile invocate de parata.
Impotriva sentintei a formulat recurs parata, criticand-o ca netemeinica si nelegala.
Recurenta critica sentinta primei instante invocand faptul ca argumentele retinute sunt in totala contradictie cu situatia de fapt si de drept.
Un prim motiv de nelegalitate invocat se refera la respingerea eronata a exceptiei lipsei de calitate procesuala activa a reclamantei. Se sustine faptul ca, parte in conventia din 2001 a fost SC R. SA Dr.Tr.Severin care s-a transformat in punct de lucru si ca ea nu este opozabila reclamantei.
Recurenta critica solutia si pe fondul ei, aratand ca nu sunt indeplinite conditiile ordonantei presedintiale.
Recurenta mai arata ca reclamanta a mai obtinut o solutie, pe cale de ordonanta presedintiala, de livrare de abur, in mai 2004, ca a livrat aburul, ca ulterior a mai furnizat abur pentru inca un ciclu de productie si cu toate acestea reclamanta nu si-a achitat obligatiile restante. Privitor la cele retinute de instanta in legatura cu situatia salariatilor, sustine ca situatia acestora nu justifica solutia. Mai sustine ca urgenta nu este dovedita, comanda nefiind tradusa iar masura nu are caracter vremelnic ci ireversibil.
Primul motiv de nelegalitate invocat de recurenta este nefondat, instanta de fond respingand corect exceptia lipsei de calitate procesuala activa. Conventia nr. 725 din 26.02.2001 a fost incheiata intre SC R. SA si SC S. SA. Potrivit incheierii nr.13161727.09.2004 a Judecatorului Delegat la registrul comertului, SC R. SA si-a schimbat denumirea in SC R. SA, precum si sediul din orasul Dr.Tr.Severin in orasul Bucuresti, in Dr.Tr.Severin ramanand doar un punct de lucru. Ca atare, este vorba de aceeasi societate, drepturile si obligatiile din contractul nr. 725 din 26.02.2001 ramanand in patrimoniul aceleiasi firme, chiar daca s-au schimbat unele elemente din actul constitutiv.
In ce priveste fondul cauzei, avand in vedere art.3041 cod procedura civila, Curtea apreciaza ca instanta de fond a pronuntat o solutie netemeinica, intemeiata pe aprecierea eronata a probelor administrate, prin prisma indeplinirii conditiilor de admisibilitate ale ordonantei presedintiale.
Potrivit art.581 cod procedura civila, instanta poate sa ordone masuri vremelnice in cazuri grabnice pentru pastrarea unui drept ce s-ar pagubi prin intarziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru inlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executari. Conditiile ordonantei sunt urgenta, caracterul vremelnic al masurii si neprejudecarea fondului.
Reanalizand probele administrate in cauza, curtea apreciaza ca prima instanta a apreciat eronat ca sunt indeplinite cumulativ cele trei conditii ale ordonantei.
Urgenta este determinata de necesitatea pastrarii unui drept ce s-ar pagubi prin intarziere sau de prevenirea unei pagube iminente ce nu s-ar putea repara. In cauza, reclamanta nu face dovada caracterului urgent al masurii ce solicita a se lua. Comenzile depuse la dosar, intr-o limba straina, contrar prevederilor art.112 alin.3 cod de procedura civila, nu fac dovada urgentei iar argumentul urgentei adus prin cererea de ordonanta nu subzista. Reclamanta nu poate invoca imposibilitatea indeplinirii obligatiilor fata de unii parteneri contractuali solicitand obligarea unui alt partener sa isi indeplineasca propriile obligatii cata vreme ea insasi nu si le indeplineste pe ale sale. Nici situatia salariatilor ce sunt cuprinsi intr-un program de concediere colectiva nu justifica urgenta masurii deoarece acest fapt nu este generat de atitudinea paratei ci de situatia generala in care se afla reclamanta si oricum pornirea productiei nu este de natura a rezolva problema salariatilor.
Curtea apreciaza ca nu este indeplinita nici conditia vremelniciei masurii. Furnizarea aburului pentru un ciclu de 7 zile este o masura definitiva, ce se epuizeaza odata cu terminarea ciclului, nefiind reversibila. Mai mult, ea conduce la acumularea de noi prejudicii paratei prestator. Faptul ca reclamanta a furnizat, conform conventiei, materia prima necesara producerii aburului nu este nici acesta de natura a obliga la executarea masurii deoarece prestarea serviciului, a carui valoare nu a fost acoperita prin instrumentele de plata emise ar conduce la acumularea de noi creante ale paratei fata de reclamanta.
Curtea considera ca nici cea de-a treia conditie necesara promovarii ordonantei nu este indeplinita. Prin intermediul ordonantei presedintiale instanta nu poate prejudeca fondul, putand sa se bazeze numai pe aparenta dreptului. Aparenta este in favoarea paratei, ca furnizor al prestatiei. Curtea retine ca parata era indreptatita sa faca aplicarea clauzei inscrise in art.4 din conventie si sa sisteze executarea prestatiilor, prevederile OUG 37/2004 nefiind aplicabile. Aceasta aparenta a legitimitatii sistarii prestatiilor rezulta din continutul clauzei conventiei din anul 2001 precum si probele administrate din care rezulta ca reclamanta are fata de parata datorii foarte mari inca neexecutate, dovedite cu titlul executoriu, cu procesul verbal al executorului si cu insasi recunoasterea intimatei reclamante. Numai in cadrul unui litigiu de drept comun instanta poate obliga pe parata sa-si execute obligatiile, dupa analizarea modului de aplicare a prevederilor contractului.
Fata de aceste considerente, Curtea a admis recursul, a modificat solutia primei instante, pe care a apreciat-o ca netemeinica si a respins ca nefondata cererea de ordonanta presedintiala. Aceeasi solutie s-a pronuntat prin Decizia nr. 1112/19 noiembrie 2004 - Sectia Comerciala