Obligativitatea pentru instanta de trimitere a indrumarilor date de instanta de recurs.
Art.315 alin.1 Cod procedura civila
Se constata ca instanta de trimitere nu a respectat indrumarile date de instanta de recurs, respectiv nu a efectuat o noua expertiza tehnica, motivand ca reclamanta a precizat ca nu se mai foloseste de procesul verbal nr.2656/1950, insa toate expertizele efectuate l-au avut in vedere, mai ales latimea de 34 m la strada, situatie in care se impunea, cu atat mai mult, efectuarea unei noi expertize.
De asemenea, s-a constatat ca nu au fost respectate de catre instanta de trimitere nici celelalte indicatii date de catre Curte, nepronuntandu-se asupra uzucapiunii invocate de paratii Serban si nemotivandu-si solutia privind uzucapiunea invocata de paratii B.P. si R.P.
Decizia civila nr. 566/02.03.2012
La data de 27.08.2002 s-a inregistrat pe rolul Tribunalului A., actiunea formulata de reclamanta S.M.A. impotriva paratilor: Primaria Orasului C. - prin primar G.B., F.I., B.P., R.P.S., S.L., S.C. si R.T. prin care se solicita: 1.constatarea nulitatii absolute a titlului prin care statul a preluat in anul 1951 imobilul constand in constructii si teren, in suprafata de 5000 mp, situat in C., str. R. nr.4-6, jud. A.; 2. desfiintarea titlului transmitatorului, respectiv Primaria C., precum si titlurile subdobanditorilor, pentru suprafetele de teren dobandite ilegal dupa anul 1991, dupa cum urmeaza: F.I. - pentru suprafata de teren de aproximativ 300 mp, B.P. - pentru suprafata de 400 mp, R.P.S. - pentru suprafata de 600 mp, S.L. - pentru suprafata de 600 mp, S.C. pentru suprafata de 300 mp si R.T. - pentru suprafata de 500 mp; 3) obligarea paratilor amintiti la punctul 2) sa-i lase reclamantei in deplina proprietate si linistita posesie terenurile amintite; 4) dispunerea evacuarii paratilor de pe terenurile proprietatea reclamantei.
In motivarea actiunii, reclamanta sustine ca imobilul din str. R. nr.4-6, Orasul C., jud. A., in anul 1951, apartinea tatalui acesteia P.I., in baza Ordonantei de adjudecare nr. 1861/1942, transcrisa la Tribunalul Muscel la nr.1869/1943. Acest imobil a fost confiscat impreuna cu intreaga avere a autorului, ca masura complementara, in urma condamnarii acestuia, prin decizia penala nr.810/24.03.1951 a Curtii Bucuresti si a deciziei penale nr.1393 din 12.06.1951 a Curtii Supreme, iar in anul 1995, pe data de 08 mai, Curtea Suprema de Justitie, prin Decizia nr.15 l-a achitat pe autor pentru savarsirea infractiunii contra umanitatii, inlaturand pedeapsa complementara a confiscarii averii.
Se precizeaza faptul ca, in perioada 1951-1996, imobilul a fost preluat de Regia Autonoma Edilul C., fara titlu, incat vecinii si-au schimbat semnele de hotar, respectiv gardurile, intrand pe proprietatea reclamantei. Pe de alta parte, diferitii chiriasi care au locuit in imobil l-au adus intr-o stare avansata de degradare.
Dupa anul 1991, in mod abuziv, Primaria C. a emis titluri de proprietate pentru terenurile proprietatea reclamantei, ocupate abuziv de catre vecinii, care au dat dovada de rea - credinta, la momentul obtinerii titlurilor amintite.
Reclamanta sustine ca in anul 1991 a dat in judecata Primaria C. si R.A. Edilul C., pentru a-i respecta proprietatea si posesia, iar prin sentinta civila nr.696/11.03.1992, Judecatoria C. i-a obligat pe paratii amintiti sa-i lase in deplina proprietate imobilul, sentinta ramasa definitiva si irevocabila prin decizia Curtii de Apel P. nr.651/1996. Insa, in momentul punerii in executare a acestei sentinte, reclamanta a constatat ca din suprafata de teren de 5000 mp, aferenta imobilului, nu se regasesc decat aproximativ 2000 mp, restul de 3000 mp din teren fiind ocupat de vecini.
La data de 05.02.2002, prin notificarea inregistrata sub nr.102, reclamanta a solicitat restituirea in natura a terenului, in suprafata de aproximativ 3000 mp, insa Primaria C. nu a solutionat aceasta cerere nici pana in prezent, procedura administrativa fiind suspendata, pana la solutionarea prezentei actiuni.
In drept se invoca dispozitiile art.46 alin.3 din Legea nr.10/2001.
La data de 02.12.2002, reclamanta si-a precizat actiunea, solicitand obligarea paratilor F.I., F.N., F.A., M.V., M.V., P.M. si P.C. sa-i lase in deplina proprietate si posesie terenul in suprafata de 400 mp, situati in C., str. R. nr.4-6, precum si ridicarea constructiei din lemn amplasata pe terenul proprietatea acesteia, iar in caz de refuz sa fie autorizata reclamanta sa execute lucrarea pe cheltuiala paratilor; obligarea paratilor R.T.si O.G. sa respecte proprietatea si posesia terenului in suprafata de 600 mp, situat in acelasi punct; obligarea paratei S.C. sa-i respecte proprietatea si posesia asupra terenului de 300 mp, situat in acelasi punct; obligarea paratului B.P. sa-i respecte proprietatea asupra terenului de 350 mp; obligarea paratilor: R.P.S., C.V., I.B.A., B.I. si B.M. sa-i respecte proprietatea asupra terenului de 1000 mp; obligarea paratilor S.M. si S.L. sa-i respecte proprietatea asupra terenului de 600 mp; obligarea paratilor: F.I., F.N., F.A., M.V., M.V., P.M., P.C., sa demoleze constructia din lemn amplasata pe terenul proprietatea reclamantei, iar in caz de refuz sa fie autorizata aceasta sa execute lucrarea pe cheltuiala acestora; constatarea nulitatii absolute a procesului - verbal de punere in posesie nr.11052/06.08.1998, emis pe numele lui B.I., nulitatea absoluta a titlului de proprietate nr.82024/11.12.1995, emis pe numele paratilor P.C., F.A. si M.V. pentru terenul in suprafata de 320 mp, precum si nulitatea contractului de vanzare - cumparare nr.805/20.03.2001, pentru 1/3 din suprafata de 320 mp.
Prin cererea completatoare, cat si prin concluziile scrise, reclamanta a solicitat declinarea competentei de solutionare a cauzei in favoarea Judecatoriei Campulung, iar prin sentinta civila nr.13/13.01.2003 a Tribunalului A., pronuntata in dosar nr.5720/2002 s-a dispus declinarea competentei de solutionare a cauzei, in favoarea Judecatoriei C., cauza fiind inregistrata pe rolul instantei amintite la data de 04.02.2003.
La data de 19.05.2003 (fila 84 dosar nr.360/2003), reclamanta a formulat cerere de introducere in cauza, in calitate de parati, a Comisiei Judetene de Fond Funciar A. si Comisiei Locale de Fond Funciar C., pentru a le fi opozabila hotararea pronuntata in cauza, iar prin cererea de la fila 85 dosar, a solicitat introducerea in cauza a paratei B.A., mostenitoarea paratilor B.I. si M. - decedati.
Prin sentinta civila nr.1798 din 3 octombrie 2003, pronuntata de Judecatoria C., in dosar nr.360/2003, a fost admisa in parte actiunea precizata si completata, formulata de reclamanta S.M.A. impotriva paratilor: Primaria C. - prin primar G.B., F.I., F.N., F.A., M.V., M.V., P.M., P.C., R.T., O.G., B.P., R.P.S., S.L., S.C., C.V., C.I., B.M., S.M. si B.I., acestia fiind obligati sa-i respecte reclamantei posesia si proprietatea, astfel:
Paratii F.I., F.N., F.A., P.M. si P.C. au fost obligati sa lase reclamantei in deplina proprietate si posesie terenul in suprafata de 21 m.p., identificat in schita anexa raportului de expertiza D.N. (f.189 dosar) intre reperele A-A’-B-B’ si sa ridice constructia existenta pe acest teren, iar in caz de refuz a fost autorizata reclamanta sa efectueze aceasta lucrare pe cheltuiala paratilor, in suma de 10.000.000 lei.
Paratii B.P., R.P.S., C.V., C.I. si B.A. au fost obligati sa lase reclamantei in deplina proprietate si posesie terenul in suprafata de 345 m.p., identificat in schita anexa raportului de expertiza D.N. (f.189 dosar), intre reperele B-B’-C-C’.
Au fost obligate paratele R.T. si O.G. sa lase reclamantei in deplina proprietate si posesie terenul in suprafata de 109 m.p., identificat in schita anexa raportului de expertiza (fila 189 dosar), intre reperele 1-2-3-4-5-6-7 si sa ridice constructiile existente pe acest teren sau in caz de refuz autoriza reclamanta sa le ridice pe cheltuiala acestora, in suma de 10.000.000 lei.
A fost obligata parata S.C. sa lase reclamantei in deplina proprietate si posesie terenul in suprafata de 345 m.p. identificat in schita anexa raportului de expertiza de la fila 190, intre reperele 1-2-3-4.
Prin aceeasi sentinta a fost respinsa cererea privind constatarea nulitatii procesului-verbal de punere in posesie nr.11082/1998, a titlului de proprietate nr.82024/1995 si a contractului de vanzare-cumparare nr.805/2001.
De asemenea, au fost obligati paratii F.I., F.N., F.A., P.M., P.C., B.P., R.P.S., C.V., C.I., B.A., R.T., O.G. si S.C. sa plateasca reclamantei suma de 4.000.000 lei, cheltuieli de judecata.
Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut, pe baza probatoriului administrat in cauza, ca reclamanta este mostenitoarea defunctului P.I., care, prin Ordonanta de adjudecare nr.1961/2.11.1942, transcrisa sub nr.1861/1942, a dobandit prin cumparare la licitatie publica, terenul in suprafata de circa 50 ari, situat in C., str.R., proprietatea debitorului N.C., cu vecinatatile indicate in actul de proprietate, imobilul - teren si constructii fiind confiscat prin decizia penala nr.810/1951 a Curtii de Apel B. si fiind trecut in proprietatea statului.
Prin decizia penala nr.15/1995 a Curtii Supreme de Justitie, defunctul P.I. a fost achitat, iar pedeapsa complementara a confiscarii averii a fost inlaturata.
Prin sentinta civila nr.696/11.03.1992 a Judecatoriei C., paratele Primaria C. si R.A. E.C. au fost obligate sa lase reclamantei in deplina proprietate si posesie terenul in suprafata de 5000 m.p. situat in C., str.R. nr.4-6 si constructiile aflate pe acesta.
In cauza s-a dovedit ca paratii ocupa suprafetele de teren mentionate in dispozitivul sentintei si identificate in schitele anexa ale raportului de expertiza, intocmit de inginer D.N., fiind obligati sa lase in deplina proprietate si posesie reclamantei aceste suprafete.
Referitor la constructiile existente pe terenurile in litigiu, prima instanta a retinut ca extinderea la locuinta familiei Furnica a fost finalizata, conform sustinerilor paratilor, in anul 1999, insa nu s-a dovedit ca aceasta este cea pentru care s-a eliberat autorizatia depusa la dosar nr.49/4156/22.04.1999, paratii desfiintand vechiului hotar dintre proprietati, expertiza efectuata in cauza, stabilind ca aceasta extindere a fost facuta in ultimii doi ani.
In privinta constructiilor proprietatea paratelor R.T. si O.G., nu s-a dovedit perioada edificarii, insa, raportul de expertiza a concluzionat ca acestea au fost edificate pe terenul proprietatea reclamantei, aceste paratei fiind de rea - credinta, in conditiile in care terenul pe care se afla aceste imobile, excede suprafetei inscrisa in actele de proprietate ale paratelor.
De altfel, chiar modul de amplasare a constructiei, folosita ca atelier (lipita de casa proprietatea reclamantei), denota faptul ca a avut loc o ocupare abuziva a terenului in aceasta modalitate.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal, au formulat apel reclamanta si paratii: F.I., P.C., P.M., F.A., F.E., M.V., M.V., B.P., R.P.S., C.V., C.I. si R.T. Ulterior, iar la data de 26.01.2004, reclamanta a depus un supliment de motive de apel, prin care a solicitat schimbarea in parte a sentintei apelate si cu privire la paratii: S.E., S.L. si S.T., mostenitorii defunctului S.I., privind revendicarea suprafetei de 198 m.p. teren, intrucat din probele administrate in cauza rezulta ca acesta a cumparat, in baza actului de vanzare-cumparare nr.939/1967, suprafata de 5000 m.p. si prin compararea titlurilor de proprietate ale partilor, rezulta ca este mai bine caracterizat actul reclamantei.
Prin decizia civila nr.303/A din 18 februarie 2004, in dosar nr.5457/2003, Curtea de Apel P. - Sectia Civila a respins ca nefondate apelurile, pentru urmatoarele considerente:
Referitor la apelul formulat de reclamanta S.M.A. s-a retinut urmatoarea situatie de fapt.
Critica prin care s-a sustinut ca prima instanta nu a confirmat in totalitate expertiza intocmita de ing. D.N., prin care s-a stabilit ca paratii ocupa suprafete mai mari de teren, decat cele pentru care s-a admis actiunea si nu a motivat diminuarea suprafetelor de teren ocupate in fapt de catre parati, respectiv nu s-a facut o analiza corecta a titlurilor de proprietate detinute de fiecare parte, a fost privita ca neintemeiata, in raport de concluziile raportului de expertiza si ansamblul probator de la dosar.
Referitor la paratii: F.I., F.N., F.A., P.M. si P.C., la pct.1 din concluziile raportului de expertiza omologat de prima instanta se arata in mod expres ca, dupa aplicarea actelor de proprietate ale partilor in teren, desi nu apare suprafata mai mare decat in cele doua acte de vanzare-cumparare, totusi, prin dimensiunile gasite mai mari fata de schitele din 1961, s-a acaparat 1 m.l. pe latimea de 21 m., in total 21 m.p. (f.187 verso).
Prima instanta a avut in vedere atat titlurile de proprietate actuale detinute de catre sotii Furnica, cat si cele anterioare cooperativizarii si a stabilit corect ca acestia stapanesc in prezent suprafata de 1158 m.p., care este mai mica decat cea prevazuta in actele initiale de vanzare-cumparare nr.65/1956 si nr.866/1962.
Cu toate acestea, fata de constatarile raportului de expertiza intocmit de ing. D.N. si de declaratiile martorilor audiati in cauza, rezulta ca din gardul de la strada al proprietatii reclamantei lipseste o portiune de aproximativ 2 m. si ca paratii: F.I., F.N., F.A., P.M., P.C. si M.V. s-au extins inspre proprietatea reclamantei, cu suprafata de 21 m.p., edificand pe acest teren o constructie anexa, in ultimii 2 ani, ce se afla lipita de casa acesteia, cu precizarea ca, din nicio proba administrata in cauza nu rezulta ca acesti parati ar ocupa o suprafata mai mare din proprietatea reclamantei.
Critica referitoare la paratele R.T. si O.G., prin care s-a sustinut ca, din compararea titlurilor de proprietate a partilor rezulta ca acestea au ocupat suprafata de 729 m.p, in loc de 109 m.p., s-a constatat de asemenea a fi neintemeiata, in raport de actele de la dosar.
Prima instanta a retinut corect situatia de fapt, cu privire la terenul detinut de acestea, in raport de titlurile de proprietate, edificator din acest punct de vedere fiind raportul de expertiza D., care a concluzionat ca acestea detin in plus, suprafata de 109 m.p. identificata in schita anexa a acestei lucrari, teren pe care se afla o magazie din schelet metalic, folosita ca atelier si un beci cu o camera la etaj, construit din lemn, pe fundatie de beton ( f.185 -188).
In raport de actele depuse de parti si concluziile aceluiasi raport de expertiza tehnica, s-a retinut a fi neintemeiata si critica referitoare la parata S.C., pentru care s-a admis actiunea pentru suprafata de 345 m.p.
Sustinerile apelantei-reclamante, in sensul ca instanta de fond nu a motivat diminuarea suprafetelor de teren ocupate in fapt de catre parati, din proprietatea acesteia au fost privite ca nejustificate, in raport de considerentele sentintei atacate, care analizeaza pe larg atat titlurile de proprietate ale partilor, cat si celelalte probe, declaratii de martori si expertizele efectuate in cauza.
Referitor la suprafetele de teren asupra carora actele de proprietate detinute de partile din proces se suprapun, s-a aratat ca nu poate fi acceptat punctul de vedere al reclamantei, in sensul ca se impune admiterea actiunii in revendicare pentru acestea in totalitate, intrucat paratii au depus actele de vanzare-cumparare prin care le-au dobandit, fiind cumparatori de buna-credinta la momentul dobandirii posesiei acestor terenuri.
Astfel, in situatia cumparatorului de buna-credinta, acesta nu poate fi evins, nefiind indeplinite cerintele prevazute de lege pentru constatarea nulitatii absolute a actelor de instrainare, fapt care nici nu a fost solicitat in cauza.
Instanta de fond in mod corect a statuat ca actiunea in revendicare urmeaza a fi admisa numai pentru suprafetele detinute de parati in plus, fata de continutul actelor de proprietate ale acestora.
Tot neintemeiate au fost privite si sustinerile reclamantei sub aspectul ca in mod gresit a fost respins, fara nicio motivare, capatul de cerere referitor la constatarea nulitatii procesului-verbal de punere in posesie, a titlului de proprietate nr.82024/1995 si a contractului de vanzare-cumparare nr.805/2001, intrucat prima instanta a retinut ca aceste acte au fost intocmite cu respectarea prevederilor legii.
Titlul de proprietate nr.82024/1995, eliberat pentru suprafata de 320 m.p. este intocmit cu respectarea dispozitiilor art.35 din Legea nr.18/1991, fiind vorba de teren trecut in proprietatea statului si atribuit ca lot de folosinta pe durata existentei constructiei.
Actul de vanzare-cumparare autentificat sub nr.805/2001 a fost intocmit cu respectarea conditiilor imperative prevazute de art.948 Cod civil si nu se impune admiterea capatului de cerere privind constatarea nulitatii acestuia.
Cu privire la procesul-verbal de punere in posesie nr.11082/6.08.1998, prima instanta a retinut in mod corect ca este emis pe numele lui B.C.I., persoana care nu a fost chemata in judecata prin actiunea de fata.
Sustinerile apelantei-reclamante, in sensul ca actele de proprietate detinute de catre parati, pentru terenurile in litigiu, sunt intocmite fraudulos dupa anul 1942, prin cuprinderea unor suprafete din fosta proprietate a autorului acesteia, pe perioada in care terenul a fost trecut in proprietatea statului, au fost apreciate ca neintemeiate, intrucat paratii sunt dobanditori de buna-credinta.
Motivele de apel invocate in cererea de supliment de la fila 326 de catre reclamanta, privind pe paratii S.C., S.L. si S.T., mostenitorii defunctului S.I., s-a retinut a fi neintemeiate fata de probatoriul cauzei.
S-a precizat si faptul ca la instanta de fond au figurat ca parati doar S.L. si S.M., iar introducerea altor persoane in cauza, direct in apel, care nu au fost citate in acest proces, este inadmisibila.
Cu privire la apelul formulat de paratii F.N., F.A., P.C., P.M., F.I., M.V. si M.V. s-au avut in vedere urmatoarele considerente:
Din ansamblul probator administrat in cauza, cu referire speciala la raportul de expertiza intocmit de expert D.N. si declaratiile martorilor audiati in cauza, rezulta ca acesti parati s-au extins inspre proprietatea reclamantei cu suprafata de 21 m.p. teren, pe care, in ultimii doi ani, au amplasat si o constructie anexa.
Prima instanta in mod justificat a numit un alt expert pentru aceeasi lucrare, cu aceleasi obiective, desi in prealabil fusese numita in cauza experta D.V., avand in vedere ca aceasta experta a intocmit planuri cadastrale pentru mai multi proprietari vecini, fiind banuita de lipsa de obiectivitate.
Rezulta din incheierea din 7 iulie 2003 ca judecatoria, la cererea reclamantei, a pus in discutie inlocuirea acestei experte, fata de obiectiunile ridicate de reclamanta si motivat a dispus inlocuirea acesteia cu expert D.N.
De asemenea, instanta de fond a avut in vedere ambele expertize intocmite la aceasta instanta si in mod justificat a omologat expertiza D., care este o lucrare complexa si care a raspuns la toate obiectivele stabilite de instanta prin incheierea din 7 iulie 2003.
Cu privire la acest ultim raport de expertiza, prima instanta nu a retinut o situatie de fapt contrara, cum sustin apelantii, ci in conformitate cu concluziile raportului de la filele 187, 188 din dosar.
Astfel, expertul a ajuns la concluzia ca acestia ocupa din fosta proprietate a autorului reclamantei suprafata de 21 m.p., avand in vedere planul de amplasare a constructiei conform schitelor din anul 1961.
Intrucat din probele administrate in cauza rezulta ca acesti parati au acaparat suprafata de 21 m.p. din fosta proprietate a autorului reclamantei, in mod legal au fost obligati sa respecte acesteia dreptul de proprietate pentru suprafata mentionata si sa ridice constructia edificata pe acest teren.
Sustinerile acelorasi parati din precizarile scrise la motivele de apel invocate initial, prin care au aratat ca din expertiza efectuata de expert D.N. rezulta ca vecinatatile nu au fost modificate, iar magazia construita si finalizata in anul 1999 este situata pe terenul lor, s-a retinut a fi in contradictie cu aceasta proba (f.185-188).
Referitor la apelul declarat de paratii B.P. si R.P.S. s-a constatat urmatoarea situatie de fapt:
Din continutul expertizei efectuate in cauza rezulta ca expertul a aplicat in teren toate actele de proprietate detinute de parti si faptul ca acestea se suprapun pe diferite portiuni de teren cu titlul reclamantei, cei doi parati ocupand suprafata de 345 m.p. din proprietatea acesteia, teren identificat in schita anexa a raportului de expertiza, in schita de la fila 189 dosar fond, din care rezulta ca suprafata de 345 m.p. gasita in plus in proprietatea acestora este cuprinsa intre punctele B-B’-C-C’ hasurata cu culoare rosie.
Apelul declarat de paratii: C.V. si C.I. prin care s-a criticat sentinta pentru aceleasi considerente, respectiv admiterea gresita a actiunii impotriva acestora, alaturi de paratii B.P. si R.P.S. pentru suprafata de 345 m.p. si lipsa de rol activ a instantei care nu a incuviintat efectuarea unei contraexpertize, s-a constatat a fi neintemeiat pentru aceleasi considerente din apelul analizat anterior.
Referitor la apelul declarat de paratele R.T. si O.G., s-a retinut ca expertul D.u a aplicat pe teren toate actele de proprietate ale partilor, inclusiv ale acestor doua parate, astfel ca nu se justifica efectuarea in cauza a unei noi expertize, care a stabilit ca, in partea de vest a proprietatii reclamantei este situata proprietatea R.S.T., la masuratoare gasindu-se suprafata de 939 m.p., deci un plus in suprafata de 109 m.p., marcat cu rosu pe schita.
Intrucat pe acest teren se afla construita partial o magazie din schelet metalic si un beci cu o camera la etaj, in mod corect au fost obligate de prima instanta sa le demoleze.
Impotriva deciziei civile nr.303/A/18 februarie 2004 pronuntata de Curtea de Apel P. - Sectia Civila au declarat recurs, in termen legal, reclamanta S.M.A. si paratii: B.P., R.P.S., F.N., F.A., P.C. si P.M., care au criticat-o pentru motive de nelegalitate.
Prin decizia civila nr.147/R/30.01.2006, Curtea de Apel P., in dosar nr.216/Civ/2005, au fost admise recursurile partilor, cu casarea deciziei amintite si trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeasi instanta de fond, retinand in motivare ca instanta de apel a pronuntat o hotarare nelegala, deoarece, in baza rolului activ, prevazut de art.129 si 130 Cod procedura civila, avea obligatia legala sa staruie, prin administrarea de probe, pentru a stabili o situatie de fapt clara, astfel ca in acest moment, in raport de lucrarile dosarului, instanta de recurs nu poate stabili controlul judiciar pe fond.
Astfel, cu privire la expertiza tehnica, privind terenurile din litigiu, Curtea a constatat ca aceasta a fost refacuta de expertul D.N., care este expert agronom, ci nu topometrist, expertul masurand terenurile cu ruleta, ci nu cu teodolitul. Drept urmare, s-a apreciat ca este necesara efectuarea unei expertize topo, de catre un expert cu aceasta specialitate, care sa faca masuratorile corespunzatoare.
De asemenea, s-a apreciat ca necesara efectuarea si a unei expertize tehnice in specialitatea constructii civile, pentru a se stabili care parati locuiesc in imobilul constructie (casa), daca acestia se afla in indiviziune si daca pe terenurile din litigiu se mai afla si alte constructii, care urmeaza sa fie identificate, iar Primaria Municipiului Campulung Muscel sa verifice daca acestea au fost ridicate in conditii legale, pe baza de autorizatii. In caz contrar, expertul sa verifice daca aceste constructii pot fi ridicate si care este costul acestei operatiuni.
In alta ordine de idei s-a sustinut ca instanta de apel nu a analizat nici indeplinirea conditiilor art.494 Cod civil, privind buna-credinta si daca aceasta institutie opereaza in cauza.
Instanta de recurs a dispus ca, instanta de apel, in rejudecare sa analizeze si indeplinirea conditiilor art.480 Cod civil, adica sa verifice daca reclamanta detine titlu de proprietate pentru terenurile in litigiu, urmand sa compare titlul acesteia cu titlurile de proprietate ale paratilor, stabilind care act este mai bine caracterizat.
Tot cu ocazia rejudecarii, s-a recomandat ca instanta de apel sa verifice stadiul cercetarilor procesuale fata de adresa cu nr.33/P/2005 a Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie - Departamentul National Anticoruptie, din care rezulta ca se fac cercetari penale fata de numitul I.F. (plutonier major in rezerva) si reclamanta Stoica Maria Argentina, in legatura cu falsificarea procesului-verbal nr.2656/1950 de catre numita I.M. (fosta I.), cercetari penale care se fac ca urmare a autodenuntului numitului I.F., in legatura cu primirea sumei de 400 USD (dolari americani) de la reclamanta S.M.A., pentru falsificarea procesului-verbal amintit anterior, adresa depusa in dosarul de recurs.
In rejudecare, prin incheierea din data de 02.11.2006, Tribunalul A. a dispus, fata de dispozitiile art.315 Cod procedura civila si de indrumarile obligatorii ale deciziei de casare nr.147/R/30.01.2006, pronuntata de Curtea de Apel P. in dosarul nr.2316/cv/2006, retinand si acordul partilor in acest sens, efectuarea in cauza a unei expertize in specialitatea topografie si a unei expertize in specialitatea constructii, dispunand ca expertiza in specialitatea topo sa raspunda la obiectivele fixate.
La filele 272 - 279 dosar apel a fost depus raportul de expertiza intocmit de expert F.D., iar in ceea ce priveste expertul L.E., aceasta a fost inlocuita cu expertul M.C., prin incheierea din 28.09.2007, care la randul sau a fost inlocuit de expertul D.I., desemnat in conditiile art.202 Cod procedura civila, in sedinta publica din 27.03.2008, tribunalul la cererea motivata a acestuia dispunand inlocuirea cu expertul I.S., lucrarea acesteia fiind depusa la filele 483-493 dosar apel.
Urmare a obiectiunilor formulate de parti la raportul de expertiza I.S., tribunalul, prin incheierea de sedinta din data de 16.10.2008 a admis obiectiunile apelantei-reclamante, retinand obligativitatea deciziei de casare, obiectiunile partilor si specialitatea topo a expertului care trebuie sa intocmeasca lucrarea a desemnat expert in aceasta specialitate pe ing. M.L., care a depus lucrarea la filele 856-866 dosar apel si de asemenea a depus concluziile RET la filele 926-938 dosar apel.
Obiectiunile la raportul de expertiza in specialitatea constructii intocmit de expert F.D., formulate de apelanta-reclamanta S.M.A. au fost respinse de tribunal prin incheierea de sedinta din 28.09.2007, retinandu-se ca expertul desemnat a raspuns obiectivelor stabilite de tribunal.
Referitor la raportul de expertiza intocmit de expert topo M.L., partile au formulat obiectiuni, la care partile au depus alte seturi de obiectiuni si completari la obiectiuni, precum si raspuns la obiectiunile formulate de partile in contradictoriu cu care se judeca.
Tribunalul a mentionat ca in cadrul obiectiunilor, completarilor la obiectiuni, precum si in raspunsul la obiectiunile partilor adverse s-au identificat obiective noi, pe care toate partile le solicitau pentru prima data la acest termen de judecata si la aproximativ trei ani dupa ce obiectivele initiale au fost discutate in contradictoriu cu partile, fiind stabilite clar, prin incheierea de sedinta din data de 02.11.2006.
La fila 950 a dosarului in rejudecare, reclamanta S.M.A. si-a precizat obiectul cererii, aratand ca revendica suprafata de 174 m.p. de la paratii F.A., F.E., P.C., P.M., M.V. si M.V.P., tot astfel revendica suprafata de 319 m.p. de la paratul B.P., suprafata de 400 m.p. de la paratii R.P., B.A., C.V. si C.I., suprafata de 713 m.p. de la paratul S.L., suprafata de 541 m.p. de la parata S.C. si suprafata de 680 m.p. de la paratii O.G. si R.M.
Prin decizia civila nr.76 din 23 aprilie 2010, pronuntata de Tribunalul A., in dosarul nr.2558/109/2006, a fost respinse obiectiunile formulate la raportul de expertiza intocmit de expert M.L., ca neintemeiate, respingandu-se exceptia prescriptiei achizitive invocata de paratii-apelanti F.A. si P.C., cu admiterea apelului reclamantei S.M.A. si schimbarea sentintei, in sensul obligarii paratului B.P. sa lase reclamantei in deplina proprietate si linistita posesie terenul in suprafata de 319 m.p., identificat de expert in schita de la fila 950 dosar apel si marcat cu culoare galbena.
De asemenea, paratii: R.P., B.A., C.V. si C.I. au fost obligati sa lase reclamantei S. in deplina proprietate si posesie terenul in suprafata de 400 m.p., identificat in schita de la fila 950 dosar apel, si marcat cu culoare albastra, iar paratii S.L. si S.V. au fost obligati sa lase reclamantei in deplina proprietate si posesie, suprafata de 424 m.p. teren marcat pe schita RET M. cu culoare portocalie.
Parata S. C. a fost obligata sa lase reclamantei in deplina proprietate si pasnica posesie terenul in suprafata de 541 m.p. identificat de expert M. si marcat cu culoare verde.
Au fost admise apelurile paratilor: F.A., P.C., P.M., F.E., M.V., Mosescu M.V., O.G. si R.M. si schimbata sentinta, in sensul respingerii actiunii fata de acesti apelanti, ca neintemeiata, cu respingerea ca nefondate a apelurilor formulate de C.V. si I.
Pentru a se pronunta in acest sens, instanta de apel a retinut urmatoarele:
In ceea ce priveste obiectiunile formulate la raportul de expertiza M.L., verificand obiectivele stabilite prin incheierea de sedinta din 02.11.2006 si de asemenea verificand raportul de expertiza intocmit de acest expert, tribunalul a apreciat ca expertul a intocmit lucrarea cu respectarea si analizarea obiectivelor stabilite.
In ceea ce priveste apelul formulat de reclamanta S.M.A., tribunalul a avut in vedere actul de proprietate pe care aceasta isi intemeiaza pretentiile si concluziile raportului de expertiza intocmit de expert M.L.
Referitor la apelantul-parat B.P., tribunalul a retinut ca, potrivit certificatului de mostenitor nr. 159/2001, acesta trebuie sa detina suprafata de 700 m.p. pe care i-a mostenit de la B.V. - in baza certificatului de mostenitor nr. S51/1971, in prezent acesta detinand suprafata de 1019 m.p., mai mult cu 319 m.p. decat in actul de proprietate, teren pe care nu exista constructii, aspect confirmat si de expertul cauzei in lucrarea efectuata in apel dupa casare, teren care a fost identificat in schita de la fila 950 a dosarului cu culoare galbena.
Cu privire la apelantii-parati R.P., C.V., C.I. si R.A., potrivit actului de partaj, acestia trebuie sa detina in indiviziune suprafata de 1757 m.p., suprafata ce nu apare intr-un contract de vanzare-cumparare al autorilor, ci rezulta din actul de donatie intocmit intre R.E. si R.P. in anul 1974. C.V. si I. s-a constatat ca detin suprafata de 594 m.p. potrivit contractului de vanzare-cumparare nr.5032/27.09.1994, tot astfel R.P. detine cota indiviza de 3 din suprafata de 1757 m.p., respectiv 1318 m.p. conform CM nr.247/1999, iar B.A. - mostenitoarea lui B.I. si B.M. detine, conform contractului de vanzare-cumparare nr.10142/22.06.1978, cota indiviza de 1 din suprafata de 1757 m.p., respectiv 439 m.p. Prin transpunerea in teren a actelor de proprietate ale partilor a rezultat, astfel cum a constatat expertul in urma masuratorilor efectuate in teren, ca actele partilor se suprapun pe suprafata de 400 m.p., teren identificat in schita de la fila 950 apel, si marcat cu culoare albastra.
S-a retinut, prin expertiza efectuata in cauza, ca paratul S.L. detine in plus o suprafata de teren de 424 mp, care se suprapune cu actele reclamantei S.M.A., iar cu privire la parata S.C., s-a constatat ca aceasta, potrivit actului de vanzare-cumparare autentificat sub nr.1866/1.01.1971, trebuie sa detina suprafata de 672 mp., iar in prezent, prin masuratorile efectuate de expert, are in posesie o suprafata de 1213 m.p., asadar cu 541 m.p. mai mult decat in actul pe care-l detine, suprafata in plus fiind identificata pe latura de est a terenului reclamantei apartinand acesteia.
Comparand actele de proprietate ale partilor - operatiune juridica ce se realizeaza numai in cadrul actiunii in revendicare - tinand seama si de data titlului reclamantei, care este anterioara titlului paratilor de fata, tribunalul a retinut ca titlul reclamantei S.M.A. este preferabil si mai bine caracterizat, asa incat, in temeiul textului de lege sus invocat si vazand si prevederile art.296 Cod procedura civila, a admis apelul acesteia si a schimbat sentinta.
Impotriva acestei decizii, au declarat recurs paratii S.L. si S.V., B.P. si R.P.S. criticand-o ca nelegala pentru motivele de recurs prevazute de art.304 pct.7, 8 si 9 Cod procedura civila, astfel:
1. Hotararea tribunalului a fost data cu incalcarea si aplicarea gresita a prevederilor art.480 si art.1169 Cod civil, in sensul ca desi instanta avea de solutionat o actiune in revendicare, pentru a carei dezlegare trebuia sa stabileasca daca reclamanta este proprietara terenului revendicat, daca acesta a iesit fara voie din posesia sa si se afla in posesia paratilor si apoi sa compare titlurile de proprietate infatisate de parti, nu a procedat in acest fel fata de recurentii S.L. si S.V. si nici fata de recurentii B.P. si R.P.S.
Mai mult, desi instanta de trimitere a fost sesizata si cu rejudecarea apelurilor paratilor B.P. si R.P.S. a lasat nesolutionate caile de atac formulata de acestia impotriva sentintei de fond, incalcand prevederile art.295 Cod procedura civila.
Instanta de apel a nesocotit dispozitiile obligatorii ale deciziei de casare incalcand si prevederile art.215 alin.1 Cod procedura civila, prin aceea ca desi i s-a indicat sa verifice stadiul cercetarilor in legatura cu falsificarea procesului verbal nr.2656/1950, nu a procedat astfel bazandu-si solutia chiar pe procesul verbal incriminat si pe o situatie de fapt denaturata prin acesta.
2. Hotararea tribunalului nu cuprinde motivele pe care se sprijina ori cuprinde motive contradictorii (motiv de recurs prevazut de art.304 pct.7 Cod procedura civila), necuprinzand motivele de fapt si de drept pentru care a fost inlaturata cererea paratilor S.L. si S.V. prin care s-a invocat exceptia dobandirii dreptului de proprietate prin prescriptie achizitiva.
Desi a respins obiectiunile formulate la raportul de expertiza, instanta nu si-a motivat solutia.
In analizarea dreptului de proprietate al paratilor S.L. si S.V., instanta expune motive contradictorii, retinand in mod gresit ca acestia ar detine in plus o suprafata de teren care ar excede actelor lor de proprietate si care s-ar suprapune cu terenul rezultat din actele reclamantei.
In sfarsit, hotararea nu cuprinde motivele pentru care au fost inlaturate o serie de probe ce confirmau apararile paratilor, in ceea ce priveste dimensiunile (deschiderea la strada) terenului reclamantei, cu consecinta asupra modului de solutionare a cauzei.
3. Instanta interpretand gresit actul juridic dedus judecatii a schimbat intelesul lamurit si vadit neindoielnic al acestuia, retinand gresit consecintele sentintei civile nr.203/24 mai 1941 a Judecatoriei C., asupra terenului ce face obiectul cauzei, precum si a actului dotal din 1932, in vederea determinarii suprafetei de teren ce a facut obiectul cauzei.
Reclamanta a declarat recurs impotriva hotararii tribunalului, criticand-o ca nelegala si netemeinica pentru incalcarea dispozitiilor art.315 Cod procedura civila, in sensul in care nu a fost respectata indrumarea data de instanta de recurs prin decizia de casare nr.147/R/30.01.2006, pronuntata de Curtea de Apel P., cauza fiind solutionata fara a se fi facut o comparare a titlului de proprietate detinute de parati si fara a se arata considerentele pentru care a admis in parte actiunea in revendicare, in ceea ce priveste suprafata solicitata.
Parata B.A. a declarat recurs impotriva deciziei pronuntata de tribunal, criticand-o ca nelegala, pentru gresita admitere a actiunii in revendicare, pentru suprafata de 400 mp., in conditiile in care terenul detinut de aceasta nu se invecineaza cu terenul reclamantei, deci recurenta nu-i acapareaza acesteia, nicio suprafata de teren, fiind lipsita de calitate procesuala pasiva in cauza.
In sustinerea recursului, parata B.A. a depus la dosarul cauzei inscrisuri, iar recurentul S.L., de asemenea, a depus un borderou cu 18 inscrisuri, reprezentand titluri de proprietate (acte, contracte de vanzare-cumparare si schite, precum si procese verbale de punere in posesie).
Intimatii S.L. si S.V., S.C., O.G. si R.M., F.A., P.C. si M.V. au depus pe rand intampinari, prin care au solicitat respingerea recursului reclamantei S.A., ca nefondat, depunand in sustinere o serie de inscrisuri din a caror numerotare rezulta ca au mai fost depuse la dosarul cauzei in fazele procesuale anterioare.
Prin decizia civila nr.1830/R/30.11.2010, pronuntata de Curtea de Apel P., in dosarul nr.2558/109/2006 au fost admise recursurile declarate, cu casarea deciziei si trimiterea cauzei spre rejudecare la acelasi tribunal.
Pentru a se pronunta astfel, instanta de recurs a retinut urmatoarele:
Astfel, analizand cu prioritate recursurile declarate de paratii S.L., S.V., B.P. si R.P.S. prin prisma primei critici referitoare la incalcarea legii de catre instanta de apel, Curtea a retinut ca, prin decizia civila nr.147/R/30 ianuarie 2006 pronuntata de Curtea de Apel P., au fost admise recursurile declarate de reclamanta si de catre paratii B.P., R.P.S., F.N., F.A., P.C. si P.M. si casata decizia cu trimitere spre rejudecarea apelurilor formulate, stabilindu-se in sarcina tribunalului obligatia de a administra probe pentru clarificarea situatiei de fapt, respectiv efectuarea unei expertize topografice, a unei expertize tehnice in specialitatea constructii-civile si pentru compararea titlurilor de proprietate la care fiecare din parti sustine ca le detine pentru terenurile in litigiu.
Tot cu ocazia rejudecarii, Curtea a stabilit ca instanta de apel trebuie sa verifice stadiul cercetarilor penale demarate in legatura cu falsificarea procesului verbal nr.2656/1950, fata de adresa nr.33/P/2005 a Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie - D.N.A., depusa in recurs.
Rejudecand apelurile declarate de reclamanta S.M.A. si de catre paratii F.I., P.C., P.M., F.A., F.E., M.V., M.V., B.P., R.P., C.V., C.I., R.T. (decedata), prin mostenitor O.G. si R.M., prin decizia civila nr.76/23 aprilie 2010, tribunalul s-a pronuntat asupra apelului reclamantei S.M.A. si asupra apelurilor paratilor F.A., P.C., P.M., F.M., M.V., M.V., O.G. si R.M., pe care le-a admis si a respins apelurile formulate de paratul C.V. si C.I., fara a se pronunta asupra apelurilor formulate de paratii B.P. si R.P. si fara a lua in discutie, in orice mod, in considerentele exprimate, criticile pe care acestia le-au adus sentintei de fond.
Deoarece, impotriva deciziei tribunalului nu s-a formulat cerere de completare a hotararii pentru situatia in care instanta a omis sa se pronunte asupra acestor apeluri, in termenul in care se putea declara recurs impotriva hotararii, aceasta omisiune, care constituie motiv de recurs, in sensul incalcarii dispozitiilor deciziei de casare, obligatorie potrivit art. 315 Cod procedura civila, nu poate fi ignorata, iar remedierea ei nu se poate obtine decat prin casarea cu trimitere spre rejudecare a tuturor apelurilor, in vederea solutionarii unitare a cauzei.
Solutia adoptata se impune si din perspectiva nerespectarii, de catre instanta de trimitere, a dispozitiilor deciziei de casare referitoare la necesitatea stabilirii veridicitatii procesului verbal nr.2656/1950, cu privire la care, in prezentul recurs, s-a depus ordonanta din 14 aprilie 2008, data de Parchetul de pe langa I.C.C.J. - D.N.A., in dosarul nr.173/P/2007, din care rezulta modul in care reclamanta a procedat pentru a se atesta in mod nereal ca, in anul 1951, tatalui sau i s-ar fi confiscat o serie de bunuri mobile si imobile, printre care si terenul de 0,5 ha., cu deschiderea de 34 metri, pe care s-ar fi aflat construite doua case, una compusa din sapte camere si una compusa din patru camere (a se vedea in acest sens, inscrisurile de la filele 130-132 si 192-198 dosar recurs).
Date fiind constatarile efectuate pana in acest moment in materie penala, cu privire la care era necesar ca tribunalul sa administreze probe in vederea stabilirii caracterului definitiv al acestora sau in curs de solutionare la data judecarii apelurilor, in contextul in care partile contesta tocmai dimensiunile terenului (dimensiuni care rezulta din actul falsificat), cu consecinte si asupra pozitionarii acestuia in raport de terenurile pentru care paratii invoca la randul lor titluri de proprietate, trebuia ca instanta de apel sa clarifice mai intai aceste aspecte.
Dupa aceasta, prin proba cu expertiza, se impunea a se stabili daca paratii ocupa din terenurile reclamantei, ori daca acestea se suprapun, iar in caz afirmativ sa se procedeze la o comparare judicioasa a titlurilor de proprietate invocate de toate partile procesuale si sa se pronunte cu privire la toate criticile exprimate in toate caile de atac declarate de parti, aratand motivele admiterii sau respingerii acestora, astfel incat sa faca posibil controlul judiciar.
Dupa casarea cu rejudecare, cauza a fost reinregistrata pe rolul Tribunalului A., ocazie cu care instanta, avand in vedere obiectul actiunii si valoarea acestuia precum si imprejurarea ca aceasta actiune a fost promovata in anul 2002 deci ulterior intrarii in vigoare a OG 138/2000 si disp.art.2821 Cod pr.civila, a calificat calea de atac ca fiind cea a recursului.
Prin decizia civila nr.2365/05.07.2011, pronuntata de Tribunalul A. in dosar nr.1540/109/2011, recurata in cauza de fata, s-a admis exceptia prescriptiei achizitive invocata de paratii recurenti F.A. si P.C., cu admiterea recursului declarat de reclamanta S.M.A., impotriva sentintei civile nr. 1798/03.10.2003 pronuntata de Judecatoria C. in dosarul nr. 360/2003 si schimbarea sentintei, in sensul obligarii paratului B.P. sa lase reclamantei in deplina proprietate si posesie terenul in suprafata de 319 m.p., identificat de expert in schita de la fila 950 dosar apel si marcat cu culoare galbena.
De asemenea, s-a dispus ca ceilalti parati sa respecte dreptul de proprietate al reclamantei, astfel: paratii R.P., B.A., C.V. si C.I., pentru terenul in suprafata de 400 m.p. identificat in schita de la fila 950 apel si marcat cu culoare albastra; paratul S.V. si parata S.V., pentru suprafata de 713 m.p. teren marcat pe schita raportului de expertiza M. cu culoare portocalie; parata S.C. pentru terenul in suprafata de 541 m.p.identificat de expert M. si marcat cu culoare verde; paratii: O.G. si R.M. pentru terenul in suprafata 680 m.p. identificata in schita anexa rap.exp.M.L..; paratii: F.E., F.A., P.M., P.C., M.V. si M.V. pentru terenul in suprafata 174 m.p, conform raportului de expertiza M.L.
Au fost respinse recursurile declarate de paratii: F.I., P.C., P.M., F.A., F.E., M.V., M.V., B.P., R.P., C.V., C.I., R.T. - decedata, prim mostenitori O.G. si R.M.
Desi, prin decizia Curtii de Apel P. s-a dispus efectuarea unei noi expertize tehnice, dupa ce se stabileste veridicitatea procesului verbal nr.2656/1950, recurenta reclamanta prin aparator a aratat ca intelege sa nu se mai foloseasca de acest inscris, instanta de apel statuand ca nu se mai impune o noua expertiza.
Pentru a se pronunta astfel, pe fondul cauzei tribunalul a retinut ca, reclamanta S.M.A. este mostenitoarea defunctului P.I., care prin Ordonanta de adjudecare nr.1961/2.11.1942, transcrisa sub nr.1861/1942, a dobandit prin cumparare la licitatie publica terenul in suprafata de cca.50 ari situat in C., str.R., imobilul teren si constructii fiind confiscat prin decizia penala nr.810/1951 a Curtii de Apel B., fiind trecut in proprietatea statului, iar prin decizia penala nr.15/1995 a Curtii Supreme de Justitie, defunctul P.I. a fost achitat, iar pedeapsa complementara a confiscarii averii a fost inlaturata.
Tribunalul a avut in vedere actul de proprietate pe care reclamanta isi intemeiaza pretentiile si concluziile raportului de expertiza intocmit de expert M.L., din care rezulta ca reclamanta, din suprafata totala de 5000 mp, detine in prezent numai 2173 mp, pe care se afla doua case de locuit.
In ceea ce-l priveste pe recurentul parat B.P. s-a retinut ca, potrivit Certificatului de mostenitor nr. 159/2001, acesta trebuie sa detina suprafata de 700 mp pe care i-a mostenit de la B.V. - in baza Certificatului de mostenitor nr. S51/1971, iar in prezent acesta detine suprafata de 1019 mp, mai mult cu 319 mp, decat actul de proprietate, teren pe care nu exista constructii.
In ceea ce-i priveste pe recurentii parati R.P., C.V. si C.I. precum si pe parata R.A., potrivit actului de partaj, acestia trebuie sa detina in indiviziune suprafata de 1757 mp. Pin transpunerea in teren a actelor de proprietate ale partilor a rezultat, astfel cum a constatat expertul in urma masuratorilor efectuate in teren, ca actele partilor se suprapun pe suprafata de 400 mp, teren identificat in schita de la fila 950 apel si marcat cu culoare albastra.
In ce priveste suprafata de 5.000 mp s-a stabilit cu putere de lucru judecat ca reclamanta justifica dreptul de proprietate asupra suprafetei de 5.000 mp, prin hotararile invocate mai sus, hotarari care pana in prezent nu au fost desfiintate desi se invoca ca s-ar intemeia pe un inscris fals.
Paratul S.L. face dovada dreptului de proprietate numai pentru suprafata de 1896 mp, detinand in plus o suprafata de teren de 713 mp, care se suprapune cu actele reclamantei S.M.A.
In ceea ce o priveste pe parata S.C. aceasta, potrivit actului de vanzare cumparare autentificat sub nr. 1866/01.01. 1971 trebuie sa detina suprafata de 672 mp, iar in prezent, prin masuratorile efectuate de expert, are in posesie o suprafata de 1213 mp, asadar cu 541 mp mai mult decat in actul pe care-l detine, suprafata in plus fiind identificata pe latura de est a terenului reclamantei apartinand acesteia.
Comparand actele de proprietate ale partilor, tribunalul a retinut ca titlul reclamantei S.M.A. este preferabil si mai bine caracterizat, incat recursul acesteia a fost admis, in modalitatea aratata anterior.
Referitor la recursurile formulate de paratii: F.A., P.C., P.M., F.E., M.V., M.V., O.G. si R.M., tribunalul a retinut ca acestea sunt nefondate, in raport de verificarile si masuratorile efectuate de expert, care a constatat ca acestia detin o suprafata reala mai mare cu 101 mp, care excede suprafetei cumparate de autori.
In ceea ce priveste exceptia prescriptiei achizitive invocate de paratii F.A. si P.C., instanta a retinut, in raport de actele de proprietate ale acestora, ca aceasta este neintemeiata, intrucat pentru suprafata pentru care justifica dreptul de proprietate detin acte de proprietate, iar pentru suprafata ce excede acestor acte nu poate fi admisa prescriptia achizitiva, fiind vorba de un teren ce a facut obiectul unei sentinte penale de confiscare.
Impotriva acestei decizii au formulat recurs paratii: S.L., S.V., B.P., R.P.S., precum si mostenitorii paratei R.T. - in prezent decedata, respectiv O.G. si R.M., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
In primul motiv de recurs formulat de paratii S.L., S.V., B.P., R.P.S., intemeiat pe dispozitiile art.304 pct.9 Cod procedura civila se sustine ca hotararea de la fond a fost data cu incalcarea si aplicarea gresita a legii.
In prima critica circumscrisa acestui motiv de recurs se arata ca, prin decizia civila nr.1830/R/2010 a Curtii de Apel P. au fost admise recursurile declarate de parti impotriva deciziei civile nr.76/2010 a Tribunalului A., care a fost casata cu trimitere spre rejudecare aceleiasi instante, decizie prin care fusesera solutionate apelurile declarate impotriva sentintei civile nr.1768/03.10.2002 a Judecatoriei C., Curtea de Apel obligand tribunalul sa rejudece aceste apeluri, incat, tribunalul nu mai avea posibilitatea legala sa califice caile de atac exercitate de parti ca fiind recursuri.
In cea de-a doua critica circumscrisa primului motiv de recurs se sustine ca instanta a incalcat dispozitiile art.315 alin.1 Cod procedura civila, potrivit carora, in caz de casare, hotararile instantei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum si asupra necesitatii administrarii unor probe sunt obligatorii pentru judecatorii fondului.
Se precizeaza faptul ca, prin decizia civila nr.1830/R/2010 a Curtii de Apel P. au fost date tribunalului unele indicatii.
Astfel, s-a recomandat ca tribunalul sa se pronunte asupra apelurilor declarate de paratii B. si R. prin care acestia au invocat dobandirea prin uzucapiune a dreptului de proprietate asupra terenurilor revendicate de la acestia de catre reclamanta.
De asemenea, s-a indicat ca tribunalul sa se pronunte asupra veridicitatii procesului - verbal nr.2656/1950, urmand a se efectua o noua expertiza tehnica pentru a se stabili daca terenurile partilor se suprapun, iar in caz afirmativ sa se compare titlurile de proprietate ale partilor.
Curtea a indicat tribunalului sa se pronunte si asupra celorlalte critici invocate de parti prin recursul acestora, inclusiv asupra criticii formulate de paratii S.L. si V., care au invocat exceptia dobandirii prin uzucapiune a dreptului de proprietate asupra terenurilor revendicate de catre reclamanta de la acestia, precum si asupra criticii formulate de paratul R.P.S., prin care acesta a aratat ca nu se afla in indiviziune cu paratii C.V. si C.I.
Fata de aceste indicatii se sustine ca tribunalul ca instanta de trimitere a decis ca nu mai este necesar sa se conformeze deciziei de casare, care il obliga sa efectueze o noua expertiza tehnica, in privinta procesului - verbal nr.2656/1950, motivand ca reclamanta a depus la dosar o cerere, intemeiata pe dispozitiile art.182 alin.2 Cod procedura civila, prin care a aratat ca intelege sa nu se mai foloseasca de acest act, motiv pentru care instanta de trimitere a pronuntat decizia, intemeindu-se pe expertiza efectuata de experta M.L.
Recurentii considera ca elementul falsificat din procesul-verbal amintit consta in mentionarea latimii la strada a terenului adjudecat de autorul reclamantei, ca fiind de 34 ml, act folosit de reclamanta la fond si in apel, cu prilejul efectuarii expertizei M.L. care mentioneaza latimea amintita, situatie in acre se impunea efectuarea unei noi expertize tehnice.
In alta ordine de idei se sustine ca tribunalul a respins apelurile declarate de B.P. si R.P., prin acre acestia invocasera uzucapiunea, fara a se motiva solutia.
Se precizeaza faptul ca tribunalul nu s-a pronuntat asupra exceptiei uzucapiunii invocata de paratii S.L. si S.V., in conditiile in care acestia au indeplinit conditiile prevazute de art.1890 Cod civil.
De asemenea se sustine ca in mod gresit a fost admisa exceptia prescriptiei achizitive invocata de paratii F.A. si F.C.
In cea de-a treia critica circumscrisa primului motiv de recurs se sustine ca hotararea a fost data cu aplicarea gresita a prevederilor art.480 Cod civil si art.1169 Cod civil.
Astfel, se sustine ca instanta, avand de solutionat o actiune in revendicare trebuia sa stabileasca daca reclamanta este proprietara terenului revendicat; daca acesta a iesit fara voie din posesia ei si se afla in posesia paratilor; daca posesia paratilor este legitima, prin compararea titlurilor de proprietate ale partilor.
Se precizeaza ca reclamanta a pretins ca titlul de proprietate al acesteia consta in ordonanta de adjudecare, transcrisa sub nr.1861/1942 si sentinta civila nr.696/1992 a Judecatoriei C., nedepunand la dosar ordonanta amintita, ci doar o copie - extras de pe aceasta. De asemenea, reclamanta nu a depus la dosar si planul imobilului adjudecat prin ordonanta amintita, pentru a se identifica cu precizie amplasamentul proprietatii reclamantei s ia suprafetei exacte, situatie in care suprafata detinuta s-a facut cu aproximatie, fapt care rezulta din concluziile contradictorii ale expertizelor efectuate in cauza.
Astfel, din sentinta civila nr.696/1992 rezulta ca suprafata de 1000 mp, facand parte din 5000 mp, situata pe str. R. nr.4-6, nu a fost niciodata proprietatea autorului reclamantei, ci a unei alte adjudecatare, M.M., de la care a ajuns in proprietatea autorului F.I.
In privinta recurentilor S.L. si S.V. se sustine ca instanta de apel a facut o gresita aplicare a prevederilor art.480 Cod civil, deoarece nu a comparat actele de proprietate ale acestora, ajungandu-se la concluzia eronata ca acestia nu detin acte de proprietate pentru terenul de 713 mp, in situatia in care acestia fac dovada cu acte de proprietate a succesiunii transmisiunilor acestui drept asupra terenului pe care il stapanesc in limitele dreptului de proprietate ale acestora.
In cea de-a patra critica, circumscrisa primului motiv de recurs, se sustine ca, in privinta paratilor B.P. si R.P.S. s-a facut o gresit aplicare a prevederilor art.480 Cod civil, in sensul ca nu au fost comparate titlurile partilor si nu s-a stabilit care este preferabil, iar in urma masuratorilor efectuate de experta M.L. s-a concluzionat gresit ca suprafetele stapanite de recurentii amintiti sunt mai mari decat cele din actele de proprietate, paratii amintiti redand succesiunea transmiterii dreptului de proprietate al acestora.
Se precizeaza faptul ca toate rapoartele de expertiza efectuate in cauza au stabilit ca latimea la strada a terenului mostenit de B.P. este aproximativ aceeasi cu cea existenta in anul 1912, adica 15,64 m, fata de 15,40 m, diferenta de 0,16 m in plus, neafectand proprietatea reclamantei ci pe cea a copartajantului B.P., actuala proprietate a paratului R.P.S.
Paratul R.P.S. sustine ca nu se afla in indiviziune cu paratii C.V. si I., asa cum gresit a retinut instanta, obligandu-l impreuna cu acestia sa-i lase reclamantei in posesie suprafata de 400 mp.
In cea de-a cincea critica circumscrisa primului motiv de recurs se sustine ca au fost incalcate prevederile art.294 alin.1 Cod procedura civila, potrivit carora nu se pot face cereri noi in apel.
Astfel, in considerentele deciziei, tribunalul retine ca reclamanta S.M.A., in rejudecare (fila 950) si-a precizat obiectul cererii, aratand ca revendica suprafata de 713 mp de la paratul S.L., cerere admisa de instanta cu toate ca este facuta direct in apel dupa prima casare cu trimitere, in situatia in care prin actiune si prin primul apel declarat de reclamanta impotriva sentintei civile ne.1798/2003 a Judecatoriei C., aceasta revendicase de la paratii S.L. si V. suprafata de 198 mp.
In motivul 2 de recurs se sustine ca hotararea nu cuprinde motivele pe care se sprijina, iar pe de alta parte aceasta cuprinde motive contradictorii si straine de natura pricinii, invocand dispozitiile art.304 pct.7 Cod procedura civila.
In prima critica circumscrisa acestui motiv de recurs se sustine ca hotararea a fost pronuntata cu nesocotirea prevederilor art.261 alin.1 pct.5 Cod procedura civila, necuprinzand motivele de fapt si de drept pentru acre a fost inlaturata cererea recurentilor, prin care acestia au invocat exceptia dobandirii dreptului de proprietate prin prescriptia achizitiva.
In cea de-a doua critica se sustine ca instanta si-a fundamentat solutia, prin care se sustine ca recurentii - parati detin in plus o suprafata de 424 mp, pe concluziile raportului de expertiza, fara a exista niciun considerent in cuprinsul deciziei, care sa justifice obligarea recurentilor de a respecta proprietatea si posesia reclamantei, pentru o suprafata mai mare decat cea mentionata in expertiza amintita, respectiv cea de 713 mp.
In cea de-a treia critica se sustine ca in mod gresit instanta a retinut ca hotararile judecatoresti invocate de reclamanta drept titlu de proprietate se bucura de autoritate de lucru judecat, deoarece recurentii nu au avut calitatea de parte in respectivele procese, incat hotararile amintite nu le sunt opozabile.
In motivul trei de recurs se sustine ca instanta a interpretat gresit actul juridic dedus judecatii, schimband intelesul lamurit si vadit neindoielnic al acestuia, invocand dispozitiile art.304 pct.8 Cod procedura civila.
Astfel, instanta a interpretat gresit actul dotal din anul 1932, ajungand la concluzia ca paratii S.L. si V. poseda o suprafata de 713 mp din terenul reclamantei, interpretandu-se gresit clauza din actul dotal, al carei continut a fost denaturat prin interpretarea data de instanta, in sensul ca terenul aferent casei nu ar fi constituit obiect al dotei,. In situatia in care din clauza respectiva rezulta ca inzestratorii au oprit doar terenul care constituia gradina cu flori, nu si curtea, asupra careia acestia si-au rezervat doar folosinta.
Pentru aceste considerente, in temeiul art.312 Cod procedura civila se solicita admiterea recursului cu modificarea deciziei recurate, in sensul respingerii apelului reclamantei si admiterea celor declarate de B.P. si R.P.S., iar in subsidiar, casare deciziei si trimiterea cauzei spre rejudecare, in vederea solutionarii apararii, prin acre recurentii S. au invocat dobandirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, precum si pentru administrarea probatoriului.
Prin recursul declarat de paratii O.G. si R.M. se solicita admiterea acestuia, cu casarea deciziei si trimiterea cauzei spre rejudecare.
Dupa ce se face un istoric al circuitului dosarului si al cailor de atac exercitate, recurentii invoca dispozitiile art.304 Cod procedura civila, sustinand ca a fost incalcat principiul legalitatii cailor de atac consacrat constitutional prin dispozitiile art.129, aratand ca mentiunea gresita din dispozitivul sentintei privitoare la calea de atac care poate fi exercitata impotriva hotararii, nu da posibilitatea formularii unei cai de atac neprevazuta de lege, Tribunalul A. calificand gresit calea de atac ca fiind recurs, ci nu apel, situatie in care recurentii considera ca prezentul recurs este admisibil si fondat.
Solutionand cauza ca fiind recurs, in complet de trei judecatori, cu incalcarea dispozitiilor imperative ale Legii nr.304/2004, tribunalul a pronuntat o hotarare nelegala, a carei casare se solicita, acest motiv fiind de ordine publica si putand fi invocat si din oficiu in baza art.306 alin.2 cod procedura civila.
Se sustine ca prin gresita calificare a caii de atac, recurentii sunt privati de un grad de jurisdictie.
Pe de alta parte, se arata ca stabilirea gresita a caii de atac, cu recalificarea ei, dupa ce, in prealabil aceeasi cale a fost stabilita de Curtea de Apel P., urmata de constatarea chiar a nulitatii recursului pentru nemotivare in termen de 15 zile de la data recalificarii sau pronuntarii, ar reprezenta o restrangere a accesului la un tribunal, in asa masura incat dreptul recurentilor ar fi atins in substanta sa.
Reclamanta a formulat intampinare la recursurile declarate, solicitand respingerea acestora ca nefondate.
Cu privire la recursul declarat de paratii O.G. si R.M. se invoca exceptia nulitatii acestuia deoarece acestia nu au indicat nici un motiv prevazut de art.304 Cod procedura civila, iar prin intampinarea la recursul declarat de recurentii: S.L., S.V., B.P. si R.P.S. se invoca de catre reclamanta exceptia inadmisibilitatii recursului si exceptia puterii de lucru judecat a solutionarii acestui recurs.
Referitor la exceptia inadmisibilitatii recursului se arata ca prezenta decizie, potrivit art.299 Cod procedura civila, nu poate fi atacata cu recurs, fiind susceptibile de a fi atacate cu aceasta cale de atac, doar hotararile pronuntate in apel si cele date in prima instanta, fara drept de apel.
In alta ordine de idei se invoca dispozitiile art.2821 Cod procedura civila, sustinandu-se ca actiunea cu care a fost investita instanta de fond are caracter evaluabil in bani, valoarea situandu-se sub un miliard lei vechi, situatie in care hotararea pronuntata de instanta de fond este supusa numai recursului, potrivit dispozitiilor art.299 alin.3 Cod procedura civila, aratandu-se ca valoarea terenului revendicat este de 38.000.000 lei vechi, valoare insusita de toate partile.
In situatia respingerii exceptiei inadmisibilitatii se invoca exceptia puterii lucrului judecat.
Curtea, analizand cele doua recursuri prin prisma criticilor formulate si a probelor administrate, a constatat ca acestea sunt fondate pentru urmatoarele considerente.
Prin decizia civila nr.1830/R din 30.11.2010, pronuntata de Curtea de Apel P., in dosar nr.2558/109/2006 au fost admise recursurile declarate de reclamanta si de paratii: S.L., S.V., B.P., R.P.S. si B.A. impotriva deciziei civile nr.76/23.04.2010 a Tribunalului A., in dosar nr.2558/109/2006, cu casarea acesteia si trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul A.
De precizat faptul ca, prin decizia casata, au fost solutionate apelurile declarate impotriva sentintei civile nr.1768/03.10.2003 a Judecatoriei C., iar Curtea de Apel P. a obligat tribunalul sa rejudece aceste apeluri, incat Tribunalul A. nu mai putea sa rejudece calea de atac, ca fiind recurs si sa formeze completul de judecata din trei judecatori, incalcandu-se astfel dispozitiile art.304 pct.1 cod procedura civila.
Pe de alta parte, instanta de apel a incalcat dispozitiile art.315 alin.1 Cod procedura civila, care arata ca, in caz de casare, hotararile instantei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum si asupra necesitatii administrarii unor probe sunt obligatorii pentru judecatorii fondului.
Astfel, prin decizia de casare au fost date urmatoarele indicatii pentru instanta de trimitere, recomandandu-se acesteia sa se pronunte asupra apelurilor declarate de paratii: B.P. si R.P., prin acre acestia au invocat, in subsidiar, dobandirea dreptului de proprietate prin uzucapiune. De asemenea, s-a solicitat instantei de trimitere sa se pronunte asupra veridicitatii procesului - verbal nr.2656/1950, urmat de efectuarea unei noi expertize tehnice si de compararea titlurilor de proprietate invocate de parti.
Prin aceeasi decizie de casare s-a solicitat ca instanta de trimitere sa se pronunte si asupra celorlalte critici invocate de parti, inclusiv asupra criticii invocate de parati Serban care au invocat exceptia dobandirii proprietatii prin uzucapiune, precum si asupra criticii formulate de paratul R.P.S., care a aratat ca nu se afla in indiviziune cu paratii Contor, incat nu poate fi obligat impreuna cu acestia sa-i lase reclamantei posesia terenului de 400 mp.
Se constata ca instanta de trimitere nu a respectat indrumarile date de instanta de recurs, respectiv nu a efectuat o noua expertiza tehnica, motivand ca reclamanta a precizat ca nu se mai foloseste de procesul verbal nr.2656/1950, insa toate expertizele efectuate l-au avut in vedere, mai ales latimea de 34 m la strada, situatie in care se impunea, cu atat mai mult, efectuarea unei noi expertize.
De asemenea, s-a constatat ca nu au fost respectate de catre instanta de trimitere nici celelalte indicatii date de catre Curte, nepronuntandu-se asupra uzucapiunii invocate de paratii Serban si nemotivandu-si solutia privind uzucapiunea invocata de paratii B.P. si R.P.
Pentru aceste considerente se impune casarea deciziei recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare in apel, prilej cu care se va tine seama de indrumarile date de curtea de Apel P., prin deciziile de casare, analizandu-se si celelalte critici formulate prin recursurile formulate.
Fata de considerentele aratate, exceptia inadmisibilitatii recursurilor de fata, invocata prin intampinarea facuta de reclamanta (f.41) este neintemeiata, urmand a o respinge ca atare, cu motivarea aratata in cauza nefiind vorba de un recurs la recurs, Tribunalul A. solutionand cauza in complet de trei judecatori in urma nelegalei calificari a caii de atac ca fiind recurs, cu toate ca a administrat probe specifice apelului si dispuse prin decizia de casare, care a stabilit calea de atac ca fiind apelul, instanta de recurs nefiind tinuta de indicare gresita a caii de atac in dispozitivul hotararii recurate.
Sustinerea privind calificarea caii de atac, respectiv exceptia inadmisibilitatii recursului de fata, urmeaza a fi inlaturata si pentru considerentul ca, inca de la inceputul procesului, valoarea bunurilor a fost de peste 1 miliard, valoare la care a achiesat reclamanta, deoarece, atat prin decizia civila nr.147/R/30.01.2006, de casare cu trimitere spre rejudecare, cat si prin decizia civila nr.1830/R/30.11.2010 a fost admis recursul declarat de reclamanta si parati, cu trimiterea cauzei spre rejudecare in apel.
Mai mult decat atat, asa cum rezulta din practicaua deciziei recurate, chiar reclamanta a indicat calea de atac ca fiind apelul, ci nu recursul.
Cu privire la cel