Inlocuirea unei masuri preventive cu o alta. Inadmisibilitatea
recursului.
Art. 141 alin. 1 Cod procedura penala
Lipsa unei cai de atac in situatia data nu este de natura sa
aduca atingere drepturilor consfintite de art.5 paragraful 4 din
Conventie si art.2 din Protocolul 4 al Conventiei Europene a
Drepturilor Omului.
(Decizia penala nr.505/R/06.08.2009)
Prin incheierea nr. 63/F/03.08/2009, pronuntata de
Tribunalul Valcea a fost respinsa cererea de inlocuire a masurii obligarii
de a nu parasi tara formulata de inculpatul Y.F.A.H.A.L., nefiind
indeplinite cerintele art.145 alin.3/2 Cod procedura penala.
In argumentarea hotararii, s-a mai notat faptul ca
inculpatul este bolnav si ar necesita interventii medicale in alte localitati,
sau ca este administrator la mai multe firme cu capital privat, alaturi de
alti asociati, nu justifica inlocuirea masurii obligarii de a parasi localitatea
cu masura obligarii de a nu parasi tara.
Pe de alta parte, inculpatul nu a facut dovada cu acte din care
sa rezulte ca ceilalti asociati s-au retras din societatea comerciala si a
ramas singurul asociat care sa se ocupe cu administrarea societatii,
implicand deplasari in alte localitati din tara.
Prin aparatorul sau, inculpatul a promovat recurs impotriva
incheierii primei instante, sustinand netemeinicia acesteia, din perspectiva
faptului, ca masura la care supus incalca dreptul sau la libera circulatie asa
cum este consfintit prin Constitutia Romaniei cat si prin Conventia
Europeana a Drepturilor Omului, in dispozitiile art. 2 din Protocolul nr.
4.
Prin decizia nr.505/R/06.08.2009 a Curtii de Apel Pitesti, a
fost respins ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul Y.F.A.H.A.L.
Curtea, avand in vedere dispozitiile art. 141, alin., 1 teza II-a
Cod procedura penala, a pus in discutia partilor admisibilitatea recursului
exercitat de inculpat.
In opinia exprimata in fata curtii, inculpatul a sustinut teza
admisibilitatii recursului sau, justificata prin aceea ca, desi dreptul intern
nu ii confera o cale de atac impotriva respectivei incheieri, acest lucru ii
este permis prin dispozitiile Conventiei Europene, concretizate in art. 5
paragrafele 1,3 si 4, art. 3 si art. 6 paragraful 1, care ii pun la dispozitie
accesul efectiv la o instanta si exercitiul unei cai de atac.
Curtea apreciaza insa, inadmisibil recursul inculpatului, avand
in vedere urmatoarele considerente:
Potrivit dispozitiilor art. 141 alin. 1 teza II-a din Codul de
procedura penala, incheierea prin care prima instanta, sau instanta de
apel, respinge cererea de revocare, inlocuire sau incetare de drept a
masurii preventive, nu este supusa niciunei cai de atac.
Cum in prezenta cauza recursul priveste incheierea prin care
prima instanta a respins cererea inculpatului de inlocuire a masurii
obligarii de a nu parasi localitatea cu o alta masura preventiva, curtea
retine ca situatia se circumscrie textului de lege la care s-a facut referire.
Curtea este de parere in acelasi timp ca, lipsa unei cai de atac
in situatia data nu este de natura sa aduca atingere drepturilor consfintite
de art. 5 paragraful 4 din Conventie, si art. 2 din Protocolul nr.4.
Art. 5 paragraful 4 din Conventie, nu garanteaza in sine
dreptul la un recurs impotriva unei hotarari de luare ori de mentinere a
unei masuri preventive, cat si a unei hotarari prin care s-a refuzat
inlocuirea unei asemenea masuri deoarece prevederile mentionate nu se
refera la o cale de atac ci la o procedura.
C.E.D.O. a statuat in mai multe decizii intre care cauza Jecius
contra Lituaniei ca, in principiu interventia unei singure instante, satisface
exigentele art. 5 paragraful 4 din Conventie, daca procedura urmata a
avut un caracter judiciar si a oferit persoanei garantii corespunzatoare
naturii privarii de libertate existente in cauza.
Conventia nu obliga la reglementarea in legislatia nationala a
unui al doilea grad de jurisdictie, pentru examinarea legalitatii masurii
preventive (cauza Khudoyorov contra Rusiei), si prin urmare nu se poate
sustine, din aceasta perspectiva ca lipsa cai de atac a recursului incalca
drepturile ocrotite de Conventie inculpatului.
In legatura cu pretinsa incalcare a art. 2 din Protocolul nr. 4 la
Conventie, care ocroteste dreptul la libera circulatie, Curtea retine ca,
aceasta chestiune priveste in esenta fondul masurii preventive la care
inculpatul este supus in momentul actual, insa avand in vedere caracterul
peremtoriu al exceptiei invocate, urmeaza sa nu o examineze.