Contencios fiscal. Suspendarea solutionarii contestatiei in
baza art. 214 Cod pr. fiscala. Conditii.
Art. 214 alin. 1 pct. a), art. 108 Cod proc. fiscala
In masura in care procedura la care se refera art.108 Cod
procedura fiscala nu a fost respectata de organele de procedura
fiscala, deci nu au intocmit in conditiile prevazute de lege
sesizarea penala, nu se poate lua masura la care se refera lit.a din
art.214, pentru ca nu a existat o sesizare conforma.
Legiuitorul a incercat astfel sa creeze un echilibru intre
respectarea drepturilor agentului economic si respectarea legii,
fiind nefiresc ca numai in masura in care se formuleaza contestatie
impotriva raportului de inspectie fiscala si a deciziei de impunere
sa fie sesizate organele de urmarire penala.
(Decizia nr. 846 din 30 septembrie 2009 )
Prin actiunea inregistrata la 2 februarie 2009, reclamanta SC MP
MNC SRL a solicitat in contradictoriu cu Directia Generala a Finantelor
Publice Valcea anularea deciziei nr.61/30 iulie 2008, a deciziei de
impunere nr.198/29 mai 2008 si a raportului de inspectie fiscala
nr.56413/28.05.2008, emise de parata.
In motivare s-a aratat ca se impune anularea masurii de
suspendare a solutionarii contestatiei formulate de reclamanta impotriva
actului fiscal prin care se retinuse ca datoreaza suma de 351.483 lei si
exonerarea de plata sumei de 17.649 lei, intrucat, in mod gresit, prin
decizia criticata, s-a luat masura suspendarii pentru o parte din datoriile
bugetare retinute si respingerii contestatiei pentru majorarile de
intarziere.
Astfel, au fost incalcate prevederile art.108 din Codul de
procedura fiscala, in sensul ca nu s-a intocmit, cu ocazia controlului
fiscal, un proces verbal de sesizare a organelor de urmarire penala, asa
incat nu se putea face aplicarea prevederilor art.214 din acelasi act
normativ.
Aceasta este interpretarea care se impune in raport si de
dispozitiile art.244 alin.1 pct.2 Cod pr.civila, coroborat cu prevederile
art.2 alin.3 din Codul de procedura fiscala.
Prin sentinta nr.504/2009, Tribunalul Valcea a respins
actiunea, retinand ca, potrivit art.214 alin.1 lit.a din OG nr.92/2003,
organul de solutionare a contestatiei poate suspenda verificarea acesteia
cand au fost sesizate organele in drept de existenta savarsirii unor
infractiuni, ceea ce a avut loc in cauza date fiind modul de intocmire a
facturilor prin care reclamanta a pretins ca s-a aprovizionat cu marfa.
Nu se poate retine nici agravarea situatiei in propria cale de
atac si incalcarii accesului la justitie si a termenului rezonabil de
solutionare a unui litigiu, dat fiind ca, dupa pronuntarea asupra laturii
penale, procedura administrativa este reluata.
In ceea ce priveste majorarile de intarziere in suma de 17.469
lei, acestea se datoreaza ca urmare a neachitarii la scadenta a
contributiilor de asigurari sociale.
Impotriva acestei sentinte a formulat recurs reclamanta,
invocand dispozitiile art.304 pct.8, 9 si art.3041 Cod pr.civila, in
dezvoltarea carora a sustinut urmatoarele:
- suspendarea la care se refera art.214 din Codul de procedura
fiscala poate sa intervina numai daca organul care a efectuat activitatea de
control a sesizat organele in drept, pentru ca o astfel de sesizare se face
in urma incheierii unui proces verbal intocmit cu ocazia inspectiei fiscale,
act ce se comunica si contribuabilului care il poate semna cu sau fara
obiectiuni;
- se incalca, prin solutia pronuntata de catre parata, principiul
neagravarii situatiei in propria cale de atac, cu atat mai mult cu cat
introducerea contestatiei nu suspenda executarea;
- in cauza, sesizarea organelor de cercetare penala s-a facut
dupa depunerea contestatiei si nu in timpul inspectiei fiscale si astfel,
agentul economic este pus in imposibilitatea antamarii fondului si
prezentarii unui punct de vedere.
Examinand criticile formulate, Curtea a constata ca ele sunt
fondate pentru cele ce se vor arata mai jos.
Potrivit art.214 alin.1 pct.a Cod pr.fiscala, organul competent
poate, printr-o decizie motivata, sa suspende solutionarea contestatiei pe
cale administrativa daca "a) organul care a efectuat activitatea de control
a sesizat organele in drept cu privire la existenta indiciilor savarsirii unei
infractiuni a carei constatare ar avea o inraurire hotaratoare asupra
solutiei ce urmeaza sa fie data in procedura administrativa;...".
In ceea ce priveste modalitatea in care are loc aceasta sesizare,
ea este stabilita de art.108 din cod, text potrivit caruia organele fiscale
(deci organul de control) sunt acelea care, constatand existenta unor
indicii de savarsire a unor infractiuni "au obligatia de a intocmi proces-
verbal semnat de organul de inspectie si de catre contribuabilul supus
inspectiei, cu sau fara explicatii ori obiectiuni din partea contribuabilului.
In cazul in care cel supus controlului refuza sa semneze procesul-verbal,
organul de inspectie fiscala va consemna despre aceasta in procesul-
verbal. In toate cazurile procesul-verbal va fi comunicat
contribuabilului."
Aceste dispozitii legale se coreleaza cu cele precitate din
art.214 ale aceluiasi act normativ, care au in vedere situatia ca sesizarea a
fost deja facuta si numai atunci se poate aprecia asupra necesitatii sau nu
a suspendarii procedurii administrative de solutionare a contestatiei.
In masura in care procedura la care se refera art.108 nu a fost
respectata de organele de procedura fiscala, deci nu acestea au intocmit
in conditiile prevazute de lege sesizarea penala, nu se poate lua masura la
care se refera lit.a din art.214, pentru ca nu a existat deja o sesizare
conforma.
Legiuitorul a incercat astfel un echilibru intre respectarea
drepturilor agentului economic si respectarea legii, fiind nefiresc ca
numai in masura in care se formuleaza contestatie impotriva raportului
de inspectie fiscala si a deciziei de impunere sa fie sesizate organele de
urmarire penala.
In cauza, raportul de inspectie a fost incheiat la 28 mai 2008,
recurenta a depus contestatie la 23 iunie 2008, iar plangerea penala s-a
formulat la 14 iulie 2008 (fila 30) in absenta procesului verbal la care se
refera art.108 din Codul de procedura fiscala.
Fata de toate acestea se apreciaza ca decizia nr.61, emisa de
intimata la 30 iulie 2008, este nelegala in ceea ce priveste masura
suspendarii, de altfel singura criticata in prezentul recurs.
In consecinta, recursul a fost admis, iar sentinta modificata in ceea
ce priveste masura suspendarii si s-a dispus solutionarea contestatiei in
ceea ce priveste suma de 351.483 lei, urmand ca decizia sa fie mentinuta
sub aspectul solutiei pronuntate pentru suma de 17.469 lei.