LEGEA NR.10/2001. IMOBIL PRELUAT ABUZIV.
RESTITUIRE IN NATURA. ENTITATE DETINATOARE
PRIVATIZATA. CONSECINTE.
Art.1 si 20 alin.(1) din Legea nr.10/2001
Art.27 si 29 din Legea nr.10/2001
Art.20.1, 20 (41), 21 din Normele metodologice de aplicare
unitara a
Legii nr.10/2001
Petentii beneficiaza de drepturile castigate sub imperiul
vechilor dispozitii ale art.27 (1) din Legea nr.10/2001 si in conditiile
preluarii fara nici un titlu a imobilelor notificate, este posibila
restituirea in natura, indiferent de faptul ca societatea in al carei
patrimoniu se gasesc la data aparitiei legii, era sau nu una cu
capital privat.
De aceea, este gasit fara relevanta faptul ca, potrivit
contractului nr.AG/21 din 10 august 1999, FPS a instrainat
salariatilor 80.642 actiuni reprezentand 60,634% din valoarea
capitalului social subscris.
Astfel, legiuitorul a avut in mod expres in vedere
posibilitatea restituirii unor bunuri aflate in patrimoniul asupra
caruia poarta aceste actiuni, atunci cand, prin Legea nr.99/1999
privind unele masuri pentru accelerarea reformei economice, Titlul
I art.I pct.43, introduce capitolul V1 art.324 in O.U.G. nr.88/1997,
prin care rezolva efectele survenite asupra acestui patrimoniu, in
situatia restituirii de imobile catre fosti proprietari.
Art.20 alin.(1) din Legea nr.10/2001 are si semnificatia
indisponibilizarii totale a imobilelor pentru care s-au depus
notificari de restituire, consacrata expres de pct.20.1. din Normele
metodologice de aplicare unitara a Legii nr.10/2001 si de art.20
(41).
(Decizia civila nr.15/A/29 ianuarie 2008, pronuntata de Curtea de
Apel Pitesti - Sectia civila, pentru cauze privind Conflicte de Munca si Asigurari
Sociale si pentru cauze cu Minori si de Familie)
Reclamantii H.I. si R.F. au actionat in judecata pe
S.C."M."S.A. Campulung si A.P.A.P.S. Bucuresti, contestand dispozitiile
nr.167/11 februarie 2002 si nr.3899/26 martie 2002, in conditiile art.24
din Legea nr.10/2001, dispozitii prin care li s-a respins notificarea
privind restituirea terenului situat in Municipiul Campulung, Bd.Ion
Mihalache nr.102, in suprafata de 1400 m.p.
Ulterior, contestatorii au completat actiunea, precizand ca
imobilul solicitat a apartinut autorului H.G., la a carui succesiune vin in
calitate de nepoti si ca pe terenul in litigiu a existat o casa de locuit si o
magazie, care in decursul timpului au fost demolate. S-a motivat cererea
in sensul ca preluarea de catre stat a fost abuziva, astfel ca toate actele de
instrainare, inclusiv cele de privatizare, sunt lovite de nulitate.
Prin sentinta civila nr.80/26 februarie 2003, Tribunalul Arges
a respins contestatia, retinand, in esenta, ca reclamantii nu au dovedit
dreptul de proprietate, iar societatea parata detine proprietatea terenului
in baza certificatului de atestare a acestui drept emis in baza Legii
nr.15/1990 si H.G. nr.834/1991, in cadrul procesului de privatizare
societatii revenindu-i imobilul, in temeiul contractului de vanzare-
cumparare nr.21 din 10 august 1999, incheiat cu buna-credinta cu F.P.S.
Curtea de Apel Pitesti, prin decizia civila nr.109 pronuntata la
data de 30 iunie 2003, a admis apelul contestatorilor, cu consecinta
schimbarii sentintei, in sensul admiterii in parte a contestatiei si a obligarii
S.C."M."S.A. Campulung la restituirea suprafetei de 612 m.p. conform
anexei la raportul de expertiza P.M., mentinand sentinta fata de
A.P.A.P.S. Bucuresti.
Pentru a hotari astfel, instanta de apel a retinut ca terenul a
fost preluat nelegal de catre stat si in cauza sunt intrunite prevederile
Legii nr.10/2001 de restituire a terenului liber de constructii in suprafata
de 612m.p. conform raportului de expertiza.
Actiunea a fost admisa in parte, intrucat terenul era detinut
doar de societatea parata.
Prin decizia nr.5887 din 27 octombrie 2004, Inalta Curte de
Casatie si Justitie a admis recursurile declarate atat de contestatori, cat si
de parata S.C."M."S.A. Campulung, a casat decizia civila nr.109/A din 30
iunie 2003, cu trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelurilor, cu
indrumarea ca instanta sa se pronunte nu numai in privinta terenului de
612 m.p., dar si in privinta celorlalte suprafete libere de constructii
vandute unei terte persoane in timpul procesului si identificate prin cele
doua expertize, precum si in privinta constructiei evaluata la 53.444.135
lei, demolata de parata.
S-a constatat, de asemenea, ca instanta de apel nu a verificat
daca terenul a carui restituire se solicita este inclus in suprafata de teren la
care se refera certificatul de atestare a dreptului de proprietate al
S.C."M."S.A. nr.00181 din 29 ianuarie 1993.
Astfel investita, Curtea de Apel Pitesti, prin decizia civila
nr.457/23 noiembrie 200, pronuntata dupa casarea cu trimitere, a respins
ca nefondat apelul contestatorilor, pe considerentul ca acestia nu si-au
probat legitimarea procesuala activa de persoane indreptatite in calitate
de succesori ai defunctului H.G. si nici dreptul de proprietate al acestuia
din urma asupra terenului litigios.
Instanta de apel a mai retinut ca terenul revendicat a intrat in
proprietatea societatii parate in temeiul certificatului de atestare a acestui
drept si a contractului de vanzare-cumparare actiuni, incheiat cu buna-
credinta de catre aceasta cu A.P.A.P.S., fiind intrunite cerintele art.46(1)
din Legea nr.10/2001.
Contestatorii H.I. si R.F. au formulat recurs impotriva acestei
decizii, cale de atac ce a fost admisa de Inalta Curte de Casatie si Justitie
- Sectia Civila si de Proprietate Intelectuala prin decizia nr.2225/09
martie 2007, cu consecinta casarii si a trimiterii cauzei spre rejudecare
aceleiasi instante.
Instanta de recurs a retinut ca, potrivit art.315 Cod procedura
civila, dupa casare, instanta de fond va judeca din nou, tinand seama de
toate motivele invocate inaintea instantei a carei hotarare a fost casata, cu
referire la decizia nr.5897/27 octombrie 2004 a Inaltei Curti de Casatie si
Justitie, prin care s-a statuat cu autoritate de lucru judecat in privinta
legitimarii reclamantilor de persoane indreptatite la restituirea terenului si
corelativ la obligatia S.C."M."S.A. de a restitui cel putin suprafata de 612
m.p. din suprafata totala de 1400 m.p. a terenului revendicat.
S-a constatat, astfel, ca instanta de trimitere nu mai avea a se
pronunta in legatura cu legitimarea reclamantilor si dreptul lor de
proprietate dobandit prin succesiune, preluat de stat fara titlu.
Totodata, potrivit primei decizii de casare, au ramas in
discutie suprafetele de teren de 220 m.p. si 280 m.p. ulterior vandute in
timpul litigiului numitului G.G. si daca acestea sunt incluse in certificatul
de atestare a dreptului de proprietate MO.9 nr.0018/29 ianuarie 1993
apartinand intimatei.
S-a mai retinut ca, in contradictie cu statuarile primei decizii
de casare, care retine ca pe terenul in litigiu, la data preluarii, a existat o
constructie evaluata de 53.444.135 lei ce a fost demolata de societatea
parata, instanta de apel a retinut, dimpotriva, ca nu exista probe, in sensul
ca parata a demolat constructiile sau ca acestea au existat.
Astfel investita, instanta de apel, in urma suplimentarii
probatoriului, constata ca apelul este intemeiat pentru considerentele ce
se vor prezenta.
In rejudecare, societatea parata S.C."M."S.A. Campulung a
reiterat exceptiile privind lipsa calitatii procesuale active a contestatorilor,
cat si lipsa calitatii sale procesuale pasive (f.184).
Asupra acestor exceptii, instanta de trimitere nu mai poate a
se pronunta, intrucat prin decizia civila nr.5897 din 27 octombrie 2004,
Inalta Curte de Casatie si Justitie a statuat cu autoritate de lucru judecat
in ceea ce priveste legitimarea procesuala activa a reclamantilor,
constatand ca acestia sunt persoane indreptatite la restituirea imobilelor
preluate abuziv de catre stat si, totodata, la obligatia S.C."M."S.A. de a
restitui in natura cel putin suprafata de 612 m.p.
Aceste considerente se regasesc si in decizia de casare
nr.2225/09 martie 2007 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
Intrucat cu autoritate de lucru judecat s-a statuat prin prima
decizie de casare (nr.5897/2004 ICCJ) ca pe terenul litigios a existat o
constructie demolata de societatea parata, evaluata la suma de 53.444.153
lei, in apel s-a dispus efectuarea unei expertize pentru reactualizarea
acestei sume, lucrare efectuata de catre expertul contabil S.A. (f.192-194).
Suma actualizata, reprezentand contravaloarea cladirilor
demolate, este de 8491,65 lei, la data de 31 octombrie 2007, concluziile
expertizei fiind insusite de catre partile litigante, intrucat nu au inteles sa
formuleze obiectiuni.
In primul ciclu procesual, prin aceeasi decizie de casare
(nr.5897/2004 ICCJ) s-a constatat cu autoritate de lucru judecat ca
societatea parata poate restitui in natura reclamantilor suprafata de
612m.p., conform schitei anexa la raportul de expertiza intocmit de
ing.M.P. (f.7 dosar), teren situat in Campulung, B-dul I.Mihalache nr.102,
judetul Arges.
Verificand, conform indrumarilor din decizia de casare,
situatia suprafetei de 500 m.p. retinuta ca fiind compusa din doua bucati,
de 220 m.p. si respectiv de 280 m.p., se constata urmatoarele:
Din suprafata de 500 m.p., 400 m.p. teren au fost instrainati
de catre societatea comerciala M. S.A. societatii comerciale G.I.G. S.R.L.,
reprezentata prin asociatul unic G.G., act autentificat sub nr.694/20
septembrie 2001 (f.218-220).
Diferenta de 100 m.p. a fost instrainata de aceeasi societate
parata aceleiasi societati comerciale G.I.G. S.R.L., prin asociatul unic
G.G., act autentificat sub nr.114/27 februarie 2002 (f.215-217).
Nici una din partile litigante nu a contestat vreodata ca
terenurile in suprafata de 612 m.p. si respectiv cel de 500 m.p., ce au
facut parte din suprafata totala de 1400 m.p., solicitati la restituirea in
natura, sunt incluse in certificatul de atestare a dreptului de proprietate
MO9 nr.0018/29 ianuarie 1993.
Deoarece terenurile in suprafata de 500 m.p. au fost
instrainate de catre societatea parata unei alte societati, se constata de
catre Curte ca acest teren excede suprafetei necesare si utile desfasurarii
activitatii si intrucat instrainarea s-a facut asa cum a retinut si decizia de
casare, in timpul litigiului, numitului G.G., in calitatea sa de asociat unic
al S.C.G.I.G.S.R.L., restituirea in natura este posibila.
Cat despre inscrierea acestora in Certificatul de atestare a
dreptului de proprietate al societatii comerciale in fiintate in conditiile
Legii nr.15/1990, urmeaza a se observa ca aceasta este numai o
operatiune administrativa si ea s-a facut cu incalcarea criteriilor impuse
de art.1 din H.G. nr.834/1991, respectiv pentru terenuri ce exced celor
necesare desfasurarii activitatii potrivit obiectului societatii, lipsa de
utilitate ce a condus tocmai la instrainarea celor doua suprafete.
Asa cum rezulta din schita anexa la contractele de vanzare-
cumparare, despre care s-a facut vorbire, terenul de 500 m.p. (400 m.p. +
100 m.p.) se afla in continuarea celor 612 m.p., formand un trup comun.
Intrucat, cum s-a aratat, I.C.C.J. a statuat, cu autoritate de
lucru judecat, ca poate fi restituita in natura suprafata de 612 m.p., acelasi
regim juridic urmeaza a fi aplicat si terenului de 500 m.p.
Potrivit art.1 din Legea nr.10/2001, nemodificata, imobilele
preluate in mod abuziv de stat, de organizatiile cooperatiste sau de orice
alte persoane juridice (_), se restituie in natura.
Conform dispozitiilor art.20 alin.(1) din Legea nr.10/2001,
imobilele preluate abuziv se restituie in natura persoanei indreptatite daca
erau detinute la data intrarii in vigoare a legii "de o societate comerciala la
care statul (_) era actionar ori actionar majoritar".Intimata parata
invoca, in sprijinul sau, actualele dispozitii ale art.29 ale legii nr.10/2001,
potrivit carora, pentru imobilele evidentiate in patrimoniul unor societati
comerciale privatizate, altele decat cele prevazute la art. 21 alin. (1) si (2),
persoanele indreptatite au dreptul la despagubiri in conditiile legii
speciale privind regimul de stabilire si plata a despagubirilor aferente
imobilelor preluate in mod abuziv, corespunzatoare valorii de piata a
imobilelor solicitate.
Acest text, insa nu este aplicabil cauzei de fata, petentii
beneficiind de drepturile castigate sub imperiul vechilor dispozitii ale
art.27- (1) potrivit carora, pentru imobilele preluate cu titlu valabil,
evidentiate in patrimoniul unei societati comerciale privatizate cu
respectarea dispozitiilor legale, persoana indreptatita are dreptul la masuri
reparatorii prin echivalent, constand in bunuri ori servicii, actiuni la
societati comerciale tranzactionate pe piata de capital sau titluri de
valoare nominala folosite exclusiv in procesul de privatizare,
corespunzatoare valorii imobilelor solicitate. Interpretand legea prin
regula de interpretare per a contrario, cele preluate fara nici un titlu, cum
este cazul celor de fata, se restituie in natura, indiferent de faptul ca
societatea in al carei patrimoniu se gasesc la data aparitiei legii, era sau nu
una cu capital privat sau nu.
De aceea, este gasit fara relevanta faptul ca, potrivit
contractului nr.AG/21 din 10 august 1999, FPS a instrainat salariatilor S.
80.642 actiuni reprezentand 60,634% din valoarea capitalului social
subscris.
Astfel, legiuitorul a avut in mod expres in vedere posibilitatea
restituirii unor bunuri aflate in patrimoniul asupra caruia poarta aceste
actiuni, atunci cand, prin Legea nr.99/1999 privind unele masuri pentru
accelerarea reformei economice, Titlul I art.I pct.43, introduce
capitolulV1 art.324 in O.U.G.nr.88/1997, prin care rezolva efectele
survenite asupra acestui patrimoniu, in situatia restituirii de imobile catre
fosti proprietari.
Art.20 alin.(1) din Legea nr.10/2001 are si semnificatia
indisponibilizarii totale a imobilelor pentru care s-au depus notificari de
restituire, consacrata expres de pct.20.1.din Normele metodologice de
aplicare unitara a Legii nr.10/2001 si de art.20 (41).
Potrivit art.21 din aceleasi norme metodologice,
indisponibilizarea imobilelor restituibile pe calea prevazuta de lege
opereaza incepand cu data de 14 februarie 2001, chiar daca notificarea a
fost facuta la o data ulterioara si scopul primordial al acestei operatiuni il
constituie tocmai indeplinirea obligatiei de restituire in natura catre
adevaratul proprietar, obligatie ce prevaleaza oricarei alte optiuni.
In forma sa initiala, art.27 din Legea nr.10/2001 nu distingea
in legatura cu forma capitalului societatii comerciale privatizate, ci doar
asupra modalitatii de preluare.
Or, prin decizia de casare nr.5897/2004 a Inaltei Curti de
Casatie si Justitie s-a retinut cu autoritate de lucru judecat ca terenul a
fost preluat de stat fara titlu si, in aceste conditii, contestatorii, in calitatea
lor de persoane indreptatite, au dreptul la restituirea in natura a terenului
litigios.
Pentru aceste considerente, in temeiul art.296 Cod procedura
civila, a fost admis apelul, cu consecinta schimbarii sentintei, in sensul
admiterii contestatiei impotriva dispozitiei nr.167/2002 emisa de S.C. M.
S.A. si a obligarii acesteia la restituirea in natura a suprafetei de 1112 m.p.
(612 m.p.+ 500 m.p.) catre contestatori.
S-a constatat indreptatirea apelantilor-contestatori la plata
despagubirilor in suma de 8491,65 lei, reprezentand despagubiri pentru
cladirile demolate si a fost mentinuta sentinta in privinta plangerii
impotriva adresei comunicate de A.P.A.P.S. (actual A.V.A.S.)
contestatorilor, sub nr.3899/2002.
Vazand cererea apelantilor, prevederile art.274 Cod
procedura civila si constatand ca intimata a cazut in pretentiuni, a fost
obligata la plata sumei de 4800 lei reprezentand cheltuieli de judecata
efectuate in tot cursul litigiului, pana in prezent.