SOCIETATE AGRICOLA; MICROINTREPRINDERE IN
SENSUL ART.1 DIN O.G. NR.24/2001. CONDITII. ERORI DE
INREGISTRARE FISCALA. CORECTARE.
Art. 3 si 4 din Legea nr.133/1999
Art.1 din O.G. nr.24/2001
Art.5 din Legea nr.36/1991
Art.26 din Legea nr.82/1991
Societatea agricola, desi nu este comerciant, se poate
incadra in categoria microintreprinderilor, asa cum este data
definitia de dispozitiile art.3 din Legea nr.133/1999 si art.1
din O.G. nr.24/2001, in masura in care se dovedeste
indeplinirea cerintelor expres mentionate in aceste dispozitii
legale.
Potrivit art.26 pct.12 din Legea contabilitatii, eventualele
erori constatate in situatiile financiare pot fi corectate, corectura ce
se regaseste in evidentele fiscale din anul in care s-au facut
rectificarile.
(Decizia nr.678/R-C din 13 octombrie 2006)
Prin actiunea inregistrata, Societatea Agricola "D" a solicitat
in contradictoriu cu D.G.F.P. Arges anularea deciziei nr.29 emisa de
parata la 19 mai 2005 si anularea deciziei de impunere
nr.141/56/11.03.2005, motivat de faptul ca, reclamanta intra sub
incidenta O.G. nr.24/2001, iar obligatiile fiscale suplimentare retinute in
sarcina sa sunt nejustificate, cata vreme a avut loc rectificarea bilantului
contabil.
Prin sentinta nr.118/CF/2006, Tribunalul Arges a respins
contestatia, retinand ca refacerea bilantului si inregistrarea unor pierderi
nejustificate cu documente nu lipseste de suport obligarea la impozit pe
profit, cheltuiala fiscala calculata in baza prevederilor O.G. nr.70/1994 si
nu a celor din O.G. nr.24/2001, intrucat societatea agricola nu este
comerciant.
Recursul reclamantei a fost admis de Curtea de Apel Pitesti
prin decizia nr.678/R-C/2006, si a fost modificata sentinta in sensul
admiterii in parte a actiunii, si anularii tot astfel a deciziei criticate si, ca o
consecinta, admiterii contestatiei.
A fost anulata in parte decizia de impunere, inlaturand
obligatia recurentei la plata sumei de 483.297.483 lei, reprezentand
impozit pe profit, dobanzi si penalitati de intarziere aferente acestei
sarcini bugetare.
Pentru a hotari astfel instanta de control judiciar a retinut ca
art.3 din Legea nr.133/1999 conditiona calitatea de microintreprindere
de aceea a existentei unei persoane juridice, care desfasoara activitati
economice, este autonoma patrimonial si este autorizata sa faca acte si
fapte de comert in scopul obtinerii de profit prin realizarea de bunuri
materiale, prin prestari de servicii sau prin vanzarea acestora in conditii
de concurenta.
Statuand asupra sferei agentilor economici la care se refera
O.G. nr.24/2001, privind calculul impozitului pe profit al
microintreprinderilor, a retinut ca pot avea aceasta calitate acele persoane
juridice care sunt producatoare de bunuri materiale, presteaza servicii
si/sau desfasoara activitati de comert si indeplinesc si alte cerinte (art.1).
Aceste alte cerinte se refera la existenta unui capital privat, la un numar
intre 1 si 9 salariati, la producerea de bunuri materiale si prestarea de
servicii, fie ca acestea sunt sau nu activitati de comert, din care insa se
obtine un profit de pana in 100.000 Euro.
Societatea agricola nu este comerciant fata de disp.art.5 din
Legea nr.36/1991, insa desfasoare activitati de natura celor la care se
refera O.G. nr.24/2001.
Nu exista, asadar, nici un impediment ca aceste persoane
juridice sa nu poata primi calificarea de microintreprindere, in masura in
care indeplinesc si celelalte cerinte, si sa beneficieze de calculul
impozitului specific acestei categorii de agenti economici.
In recurs s-au depus dovezi cu privire la indeplinirea
numarului scriptic de angajati, structurii capitalului social si cifrei de
afaceri, documente ce au fost eliberate de institutiile expres mentionate in
art.4 din Legea nr.133/1991 si art.1 din O.G. nr.24/2001,
concluzionandu-se fata de toate aceste aspecte ca reclamanta este
indreptatita la un calcul al impozitului pe profit in conformitate cu acest
din urma act normativ.
In ceea ce priveste erorile constatate in situatiile financiare, in
conditiile art.26 pct.12 din Legea contabilitatii, acestea pot fi corectate in
anul in care se constata.
Nu exista asadar nici un impediment pentru care sa nu fie
avuta in vedere corectarea ce s-a facut in anul 2005, referitor la gresita
inregistrare in contabilitatea anului 2002 a unui profit impozabil de
1.334.589.000 lei, cand societatea agricola a avut, in realitate, pierderi.
Aceste inregistrari au fost stornate, iar rectificare apare ca fiind legala, asa
cum de altfel a calificat-o si expertul, retinand ca ea se bazeaza pe
documente justificative si nu exista nici un motiv pentru care organele
fiscale sa nu o aiba in vedere.