Intoarcerea executarii. Instanta competenta in solutionarea cererii intemeiate pe dispozitiile art. 404 ind. 2 alin. 3 C.pr.civ. Judecatoria ca instanta de executare de drept comun sau instanta in care s-a obtinut titlul executoriu? Decizie nr. 255 din data de 26.05.2010
pronunțată de Curtea de Apel Iasi

Intoarcerea executarii. Instanta competenta in solutionarea cererii intemeiate pe dispozitiile art. 404 ind. 2 alin. 3 C.pr.civ. Judecatoria ca instanta de executare de drept comun sau instanta in care s-a obtinut titlul executoriu?
In cazurile in care se desfiinteaza titlul executoriu sau insasi executarea silita, cel interesat are dreptul la intoarcerea executarii, prin restabilirea situatiei anterioare acesteia.
In cea de-a treia ipoteza prevazuta de art. 404 ind. 2 alin. 3 C.pr.civ., cererea de restabilire a situatiei anterioare executarii are caracter autonom si poate fi adresata instantei judecatoresti competente potrivit legii. Intoarcerea executarii este supusa altor dispozitii procesuale decat cele aplicate de instanta in constituirea titlului executoriu. Judecata are ca obiect numai repunerea partilor in situatia anterioara executarii silite, judecatoria ca instanta de executare avand plenitudine de jurisdictie.
Curtea de Apel Iasi, decizia civila nr. 255 din 26 mai 2010
Prin cererea inregistrata la Tribunalul Iasi la data de 28.01.2010 reclamanta S.C. "O.P." S.A. a chemat in judecata paratul D.D., pentru a se dispune intoarcerea executarii pentru suma de 5.398 lei, actualizata la data platii efective in raport cu indicele de inflatie.
In motivarea cererii se arata ca in cadrul dosarului de executare nr. 306/2008 al biroului executorului judecatoresc a fost executata silit in baza titlului executoriu sentinta civila nr. 740/20.05.2008 a Tribunalului Iasi, definitiva si executorie.
Urmare exercitarii caii de atac a recursului, Curtea de Apel Iasi - Sectia litigii de munca si asigurari sociale a modificat in parte sentinta prin decizia penala nr. 690/28.10.2008, iar titlul executoriu a fost desfiintat, fara a se dispune repunerea partilor in situatia anterioara.
In drept, reclamanta isi intemeia cererea pe dispozitiile art.404 ind.2 alin.3 C.pr.civ.
Tribunalul Iasi, prin sentinta civila nr.767 din 7 aprilie 2010, a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea judecatoriei.
Pentru a pronunta hotararea, instanta de prim grad a constatat ca institutia juridica a intoarcerii executarii isi are sediul de reglementare in art. 404 ind.1 si art.404 ind.3 din sectiunea VI ind.1 intitulata "Intoarcerea executarii" din Codul de procedura civila, care face parte integranta din Cartea V, "Despre executarea silita". Potrivit art. 404 ind.1 alin.1 C.pr.civ., in toate cazurile in care se desfiinteaza titlul executoriu sau insasi executarea silita, cel interesat are dreptul la intoarcerea executarii, prin restabilirea situatiei anterioare acesteia.
A retinut tribunalul ca dispozitiile art.404 ind.2 alin.1 si 3 precizeaza ca in cazul in care instanta judecatoreasca a desfiintat titlul executoriu sau actele de executare, la cererea celui interesat, va dispune, prin aceeasi hotarare si asupra restabilirii situatiei anterioare executarii, iar daca nu s-a dispus restabilirea situatiei anterioare executarii, aceasta va putea fi facuta de instanta judecatoreasca competenta potrivit legii. Pentru determinarea corecta a instantei judecatoresti competente potrivit legii, din interpretarea sistematica a dispozitiilor procedurale privind executarea, se poate retine cu maxima certitudine ca intreaga reglementare legislativa a executarii silite stabileste atributii si competente numai in sarcina judecatoriilor ca instante de executare, fiind lipsite de relevanta, in aceasta materie, criteriile valorice sau calitatea partilor.
Instanta de prim grad a retinut ca ratiunea juridica prin care se impune acest argument este si aceea ca cererea de intoarcere a executarii vizeaza restituirea unor prestatii executate in temeiul unui titlu executoriu desfiintat, astfel ca detinatorul bunurilor nu mai are vreun titlu valabil sau temei juridic care sa justifice detinerea lor. Desi actele procesuale specifice intoarcerii executarii, sub aspect cronologic, sunt subsecvente actelor de executare silita propriu-zise, ele se circumscriu fara echivoc aceleiasi instante de executare, care este judecatoria in raza careia a fost efectuata executarea, existand in acest sens si reglementarile art.373 alin.2 C.pr.civ. Intreaga materie a executarii silite are o reglementare legislativa unitara, prin care legiuitorul a stabilit si instituit atributii si o plenitudine de competenta numai pentru judecatorii, ca instante de executare, fiind irelevante criteriile dupa calitatea partilor, valoarea litigiului sau natura si izvorul litigiului.
Impotriva sentintei pronuntate de Tribunalul Iasi a declarat recurs reclamanta, formuland critici cu privire la aplicarea gresita a legii in stabilirea competentei materiale, expunerea si dezvoltarea motivelor de recurs permitand incadrarea in art.304 pct.9 C.pr.civ.
A sustinut recurenta ca restabilirea situatiei anterioare are loc prin restituirea sumei de bani achitata in baza dispozitiilor titlului desfiintat, a sumei de 5.398 lei.
Intoarcerea executarii a fost solicitata potrivit dispozitiilor art.404 ind.2 alin.2 C.pr.civ., intrucat instanta de recurs nu a dispus asupra restabilirii situatiei anterioare. Sintagma "instanta judecatoreasca competenta potrivit legii" la care face trimitere art.404 ind.2 alin.3 C.pr.civ. desemneaza competenta materiala in prima instanta a tribunalului, care a solutionat cauza ca litigiu de munca. Cauza are ca obiect restituirea unor sume de bani rezultate dintr-un conflict de munca, urmare desfiintarii titlului executoriu, Tribunalul Iasi fiind instanta competenta sa o solutioneze.
Curtea de apel a constatat ca recursul nu este intemeiat, prima instanta stabilind corect atat situatia de fapt, cat si dispozitiile legale in materie aplicabile in speta, institutia "Intoarcerea executarii" fiind reglementata in Codul de procedura civila in Cartea V - "Despre executarea silita (art. 404 ind.1 - art. 404 ind.3), Capitolul I, Sectiunea a VI-a.
Hotararea atacata cuprindea considerentele de fapt si de drept ce au format convingerea instantei, iar motivarea fiind completa nu se impunea a fi reluata.
Curtea a retinut ca Legea nr.168 din 12 noiembrie 1999 privind solutionarea conflictelor de munca defineste conflictele de drepturi, stabileste procedura de solutionare (art.67 - art.82) si autoritatea competenta sa le solutioneze.
In art.70, Legea nr.168/1999 prevede ca "Instantele judecatoresti competente sa judece cereri referitoare la solutionarea conflictelor de drepturi se stabilesc prin lege". Cererile referitoare la solutionarea conflictelor de drepturi se adreseaza instantei judecatoresti competente in a carei circumscriptie isi are sediul unitatea (art.72).
Dispozitiile Legii nr.168/1999 referitoare la procedura de solutionare a conflictelor de drepturi se completeaza in mod corespunzator cu prevederile Codului de procedura civila (art.82).
Definind conflictele de drepturi in art.67 (lit.a-b) si art.68 (lit.a-c), legea nu include si cauzele ce au ca obiect intoarcerea executarii.
Prin art.2 pct.1 lit.c), Codul de procedura civila prevede ca in prima instanta tribunalul judeca conflictele de munca, cu exceptia celor date prin lege in competenta instantei, norma care si in aplicarea art.70 si art.71 din Legea nr. 168/1999 stabileste instanta judecatoreasca competenta.
Faptul ca tribunalul judeca in prima instanta conflictele de drepturi, in legea speciala nu impune competenta aceleiasi instante si pentru cererile ce au ca obiect intoarcerea executarii.
Curtea a avut in vedere si dispozitiile art.721 C.pr.civ., care prevad ca dispozitiile codului alcatuiesc procedura de drept comun in materie civila si comerciala, care se aplica si in materiile prevazute de alte legi in masura in care nu cuprind dispozitii potrivnice.
Intr-adevar, intre parti a existat un conflict de drepturi finalizat prin respingerea pretentiilor intimatilor si desfiintarea titlului executoriu.
Repunerea partilor in situatia anterioara, in aplicarea temeiului de drept invocat in actiune, art.404 ind.2 alin.3 C.pr.civ. - intoarcerea executarii, este supusa altor dispozitii procesuale decat celor aplicate de instanta in constituirea titlului executoriu.
Curtea a retinut ca legile speciale, Codul muncii si Legea nr.168/1999, nu cuprind dispozitii privind executarea silita potrivnice celor din Codul de procedura civila, ce constituie procedura de drept comun.
In consecinta, tribunalul a stabilit corect competenta judecatoriei ca instanta de executare, fiind incident art.373 alin.(2) din Codul de procedura civila.
In materia executarii silite, ce include si actiunile ce au ca obiect intoarcerea executarii, oricare ar fi sediul materiei in care s-a emis titlul executoriu desfiintat, civil, comercial ori conflicte de drepturi, cum este cazul in speta, judecatoria ca instanta de executare are plenitudine de jurisdictie, iar pentru considerentele expuse, in temeiul art.312 C.pr.civ., curtea de apel a respins recursul.