Drepturi rezultate din aplicarea contractului colectiv de munca la nivel de ramura si grupa de unitati. Drepturi banesti constand in contravaloarea a 4000 m3 de gaze naturale Decizie nr. 248 din data de 12.03.2010
pronunțată de Curtea de Apel Iasi

Drepturi rezultate din aplicarea contractului colectiv de munca la nivel de ramura si grupa de unitati. Drepturi banesti constand in contravaloarea a 4000 m3 de gaze naturale
Prin contractele colective de munca la nivel ramura si la nivel de grup de unitati din industria petroliera s-a prevazut in beneficiul salariatilor dreptul la un ajutor material, anual, egal cu contravaloarea a 2.500 - 4.000 m.c. de gaze naturale, acordarea acestui premiu fiind, insa, conditionata prin contractele colective de neincluderea lui in salariul lunar de baza.
Curtea de Apel Iasi, decizia nr. 248 din 12 martie 2010
Prin cererea inregistrata la Tribunalul Iasi sub nr. 3103/99/2009 la data de 04.05.2009 reclamantii au solicitat obligarea paratei S.C. "P." S.A. la plata drepturilor salariale reprezentand contravaloarea a 4.000 m3 de gaze naturale pentru anii 2006, 2007 si 2008 reactualizate cu indicele de inflatie la data platii efective, la care sa se adauge si dobanda legala.
In motivare s-a aratat ca reclamantii sunt salariatii paratei (au avut aceasta calitate si in perioada 2006-2008), iar potrivit art.187 din Contractul Colectiv de Munca la nivelul ramurii energie electrica, termica, petrol si gaze pe anul 2006, nr. 288/2006 reclamantii aveau dreptul de a primi anual un ajutor material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale; aceasta prevedere a fost reluata si de art.178 C.C.M. la nivel de unitati din industria petroliera, insa cu toate acestea, parata nu si-a respectat aceasta obligatie.
Depunand in termen legal intampinare, parata a invocat exceptia prescriptiei actiunii iar, pe fondul cauzei, a solicitat respingerea actiunii. In ceea ce priveste exceptia invocata, a aratat faptul ca venitul solicitat de reclamanti nu poate fi considerat drept salarial, ci alt venit reglementat ca masura de protectie sociala - de esenta acestora este nevoia speciala in care se gaseste persoana careia i se acorda. Actiunea dedusa judecatii se incadreaza pe deplin, sub aspectul prescriptiei extinctive, in ipoteza art. 283 lit.e Codul Muncii, fiind aplicabil termenul de prescriptie de 6 luni de la data nasterii dreptului la actiune.
Pe fondul cauzei s-a aratat faptul ca ajutorul social solicitat a fost deja acordat reclamantilor prin compensarea salariilor cu contravaloarea acestuia la nivelul anilor 1997. Art.187 alin.2 CCM la nivelul ramurii energie electrica, petrol si gaze nr.288/2006 prevede faptul ca salariatii vor beneficia de ajutorul social constand in plata contravalorii unei cote determinate de gaze naturale, doar in masura in care acest drept nu a fost compensat prin majorarea salariului de baza.
Asa cum reiese din art.176 CCM la nivel de unitate, adresa IP nr. 1721/18.07.1997 (anexa 3), adresa IP nr. 1738/21.07.1997 (anexa 4), adresa nr. 1818/21.07.1997 al.2 (anexa 5), incepand cu data de 01.07.1997, de comun acord cu sindicatul, salariile de baza individuale au fost renegociate in limita fondului disponibil, incluzand contravaloarea ajutorului reprezentand cota de gaze. Salariile au fost majorate in procente diferite, coeficientul mediu fiind de 1,27. S-a mai aratat faptul ca actiunea reclamantilor a fost formulata cu rea-credinta, reprezentand un abuz de drept.
Parata a depus separat un memoriu prin care a invocat intre altele, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.298 alin.2 ultima liniuta din Codul Muncii. La 20.05.2009 instanta a respins cererea de sesizare a Curtii Constitutionale cu solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.298 alin.2 ultima liniuta din Codul Muncii.
Reclamantii au depus la dosar un raspuns la exceptiile invocate de parata. Parata a mai invocat exceptia lipsei calitatii procesuale a unor reclamanti, ulterior aratand ca nu mai insista in aceasta exceptie; a mai invocat si exceptia de necompetenta a Tribunalului Iasi pentru o parte din reclamanti, ulterior, aratand, de asemenea, ca nu mai insista in aceasta exceptie (raportat la actele depuse de acesti reclamanti). A mai invocat exceptia prematuritatii actiunii. La 18.11.2009 parata a aratat ca nu mai insista in exceptia prematuritatii, nici in exceptia lipsei de obiect (neinvocata in mod expres) si necompetenta teritoriala. A staruit doar in exceptia prescriptiei dreptului la actiune, exceptie respinsa de instanta la acelasi termen.
Prin sentinta civila nr.1833 din 13.11.2009, Tribunalul Iasi a respins actiunea formulata de reclamantii salariati ai S.C. "P." S.A. in contradictoriu cu parata angajatoare.
Pentru a pronunta aceasta solutie prima instanta a retinut ca reclamantii au invocat, in motivarea cererii, dispozitiile art.187 din Contractul Colectiv de Munca la nivelul ramurii energie electrica, termica, petrol si gaze pe anul 2006, nr. 288/2006 (conform carora acestia aveau dreptul de a primi anual un ajutor material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale) si dispozitiile art.178 C.C.M. la nivel de unitati din industria petroliera.
Instanta de fond a retinut ca acelasi articol, respectiv 178, prevedea la alin.2 ca: "In conditiile in care, prin actul aditional la contractul colectiv de munca, nu s-a convenit introducerea dreptului prevazut la alineatul (1) in salariul de baza, modalitatea concreta de acordare a acestuia va fi stabilita la nivelul agentului economic". In acelasi sens sunt si dispozitiile art.187 alin.2 din Contractul Colectiv de Munca la nivelul ramurii energie electrica, termica, petrol si gaze invocat, de asemenea, de reclamanti.
Contractul Colectiv de Munca incheiat intre parata si salariati, reprezentati prin FSLI "P." prevedea, in cuprinsul art.176, ca: "Incepand cu 1.06.1997, ajutorul material reprezentand contravaloarea a 4.000 m.c. de gaze naturale, ce se acorda fiecarui salariat, va fi inclus in salariul de baza_". De asemenea, C.C.M. din 2008 prevedea, in cuprinsul art.176, faptul ca acest ajutor material a fost compensat prin C.C.M. din 1997 astfel ca, incepand cu anul 1997, articolul ce prevedea acest drept a ramas fara obiect, avand in vedere faptul ca acest ajutor nu se mai acorda salariatilor, fiind inclus in salariul angajatilor (cel putin pana la momentul cand S.C. "P." SA si FSLI vor conveni altfel).
In aceste conditii, raportat la cele mentionate mai sus, tribunalul a retinut ca incepand cu anul 1997 contravaloarea celor 4.000 m.c. de gaze naturale a fost inclusa in salariul de baza si platit odata cu retributiile aferente perioadelor invocate de reclamanti. Reglementarile ce prevad aceasta situatie sunt clare; mai mult decat atat, relevanta este si diferenta de reglementare.
In cauza sunt aplicabile si dispozitiile art.236, 243 Codul Muncii, precum si dispozitiile art.969 C.civ.
Astfel, contractele colective de munca incheiate de parti au forta obligatorie, asa incat cererea generica referitoare la respectarea obligatiilor asumate prin acest contract nu este intemeiata, deoarece efectul obligativitatii respectarii acestuia rezulta chiar din dispozitiile legale, mai exact art.969 C.civ., art.243 C.civ. si art.30 din Legea nr.130/1996.
In consecinta, orice salariat poate solicita concursul fortei coercitive a statului atunci cand nu ii sunt respectate drepturile stabilite prin contractele de munca (individuale sau colective), dar acest concurs poate fi respins atunci cand pretentiile depasesc cadrul conventional stabilit si insusit de parti.
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs reclamantii, considerand-o nelegala si netemeinica. Au motivat recurentii ca instanta nu s-a pronuntat asupra exceptiei nulitatii art.176 C.C.M. "P." din 2008 raportat la art.238 alin.1 C.muncii, dispozitie prin care sunt inlaturate drepturile salariatilor prevazute in C.C.M. la nivel de ramura si de grup de unitati.
Raporturile juridice dintre angajati si Petrom sunt guvernate exclusiv de contractele colective incheiate pe acei ani, asa incat art.176 din CCM "P." pe anul 2008 nu are aplicabilitate pentru acele perioade.
Recurentii au motivat ca in mod gresit a retinut instanta ca drepturile aferente cotei de gaze au fost incluse in salariile de baza, incepand cu data de 01.06.1997, cata vreme nu a intervenit nici un act aditional la contractul colectiv de munca in care sa se prevada modalitatea concreta de calcul si cantitatea acordata. Nu exista astfel dovezi ca aceste drepturi au si fost acordate pe anii 2006-2008.
Pe de o parte, din trei inscrisuri rezulta doar ca anumite sucursale "P." au beneficiat de mariri de salarii ca o consecinta a aplicarii art.176 din CCM "P.", insa acestea nu privesc si salariatii Sucursalei Iasi. Pe de alta parte, din adresele nr.1721/18.07.1997 si 1738/25.07.1997 rezulta ca incepand cu data de 01.09.1997 a avut loc o majorare salariala cu 1,27 in medie pe regie, insa nu se poate deduce ca reprezenta echivalentul cotei de gaze si nici ca aceste adrese au produs vreun rezultat.
Au mai motivat recurentii ca instanta nu s-a pronuntat asupra unor aparari invocate la fond, sustinand ca pentru o buna executare a obligatiei stabilite prin art.187 C.C.M. la nivel de ramura, respectiv art.78 C.C.M. Grup Unitati, era necesar ca in fiecare an sa se incheie un nou act aditional in care sa se reanalizeze/renegocieze cuantumul acordat (intre 2.500 si 4.000 m.c.), raportat in primul rand la evolutia pretului gazelor dar si la numarul de angajati din anul respectiv.
Examinand probele cauzei in raport de motivele de recurs invocate, apararile intimatei si dispozitiile legale aplicabile, curtea de apel a constatat ca problema litigioasa consta in determinarea indreptatirii reclamantilor la plata drepturilor salariale reprezentand contravaloarea a 4.000 m.c. de gaze naturale pentru anii 2006, 2007 si 2008, cerere fundamentata pe dispozitiile art.187 din Contractul Colectiv de Munca la nivelul ramurii energie electrica, termica, petrol si gaze pe anul 2006, nr.288/2006 si dispozitiile art.178 C.C.M. la nivel de unitati din industria petroliera.
Potrivit art.187 din Contractul Colectiv de Munca la nivelul ramurii energie electrica, termica, petrol si gaze pe anul 2006, nr.288/2006: "(1) Salariatii agentilor economici nominalizati in anexa nr.1, punctul B, vor primi anual un ajutor material, egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale.
(2) De acelasi drept beneficiaza salariatii avuti in vedere la alineatul (1) si cei ai agentilor economici din industria petroliera nominalizati in anexa nr.1, in cazul in care acesta nu a fost compensat prin majorarea salariului de baza.
(3) Cuantumul si conditiile de acordare vor fi stabilite prin contractele colective de munca la nivele inferioare".
Potrivit art.178 din Contractul Colectiv de Munca la nivel de grup de unitati din industria petroliera pe anul 2007, inregistrat sub nr.53396/2000 si prelungit prin acte aditionale: "(1) Salariatii agentilor economici nominalizati in anexa nr.1, vor primi anual un ajutor material, egal cu contravaloarea a 2.500 - 4.000 m.c. de gaze naturale.
(2) In conditiile in care, prin act aditional la contractul colectiv de munca, nu s-a convenit introducerea dreptului prevazut la alineatul (1) in salariul de baza, modalitatea de acordare a acestuia va fi stabilita la nivelul agentului economic".
Curtea a notat astfel ca, prin contractele colective de munca la nivel ramura si la nivel de grup de unitati din industria petroliera, s-a prevazut in beneficiul salariatilor dreptul la un ajutor material, anual, egal cu contravaloarea a 2.500 - 4.000 m.c. de gaze naturale. Acordarea acestui premiu este, insa, conditionata prin contractele colective de neincluderea lui in salariul lunar de baza.
Or, in cauza, acest fapt s-a produs in anul 1997, cand, prin Contractul Colectiv de Munca incheiat intre intimata-parata si salariati, reprezentati prin FSLI "P." s-a prevazut, in cuprinsul art. 176, ca: "Incepand cu 1.06.1997, ajutorul material reprezentand contravaloarea a 4.000 m.c. de gaze naturale, ce se acorda fiecarui salariat, va fi inclus in salariul de baza. Modalitatea concreta de calcul va face obiectul unui act aditional la prezentul contract."
Ca ajutorul material constand in contravaloarea unei cote de gaze naturale a fost compensat prin majorarea salariului de baza, in anul 1997, rezulta si din Contractul Colectiv de Munca la nivel de unitate pe anul 2008, care prevede, in cuprinsul art. 176 ca, incepand cu anul 1997, articolul ce prevede acest drept a ramas fara obiect, avand in vedere faptul ca acest ajutor nu se mai acorda salariatilor, fiind inclus in salariul angajatilor (cel putin pana la momentul cand "P." si FSLI vor conveni altfel).
In aceste circumstante si prin raportare la dispozitiile art.243 din Codul muncii, art.239 si art.241 din Codul muncii, cu referire la art.41 alin.(5) din Constitutie contractele colective de munca au caracter obligatoriu fata de partile semnatare, ceea ce inseamna ca potrivit acestor conventii, incepand cu anul 1997, ajutoarele materiale nu mai sunt individualizate in mod distinct, ci sunt parte a salariului de baza ca intreg.
Curtea a constatat ca prima instanta nu avea a se pronunta expres asupra exceptiei nulitatii art.176 din C.C.M. "P." 2008 raportat la art.238 alin.1 C.muncii, intrucat nu a fost invocata pe cale principala, in conditiile si termenul prevazut de art.283 lit.d din Codul muncii. Ca atare, curtea de apel a analizat afirmatia recurentilor-reclamanti ca si argument in sustinerea pretentiilor invocate.
Potrivit art.238 (1) din Codul muncii "Contractele colective de munca nu pot contine clauze care sa stabileasca drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de munca incheiate la nivel superior".
Or, in situatia de fata, contractul colectiv de munca la nivel de unitate nu continea drepturi la nivel inferior celor prevazute in contractele colective de munca la nivel ramura si la nivel de grup de unitati din industria petroliera. Acesta prevede doar ca dreptul prevazut in contractele superioare le-a fost acordat prin includerea in salariul de baza, fapt de altfel permis prin contractele superioare, astfel dupa cum s-a dezvoltat mai sus.
Curtea a relevat , fata de critica recurentilor in sensul in care s-a retinut ca a avut loc in anul 1997 includerea drepturilor aferente cotei de gaze in salariile de baza, cata vreme nu a intervenit nici un act aditional la contractul colectiv de munca in care sa se prevada modalitatea concreta de calcul si cantitatea acordata, faptul ca intr-adevar, potrivit art.176 alin.2 din C.C.M. pe 1997: "Modalitatea concreta de calcul va face obiectul unui act aditional la prezentul contract."
Prin actele aditionale trebuia sa se stabileasca numai modalitatea efectiva de calcul si nu dreptul insusi care a fost negociat de patronat si sindicat in 1997, in sensul includerii ajutorului material in salariul de baza.
Prin urmare, salariatii nu mai erau indreptatiti pe anii 2006 - 2008 la plata drepturilor salariale reprezentand contravaloarea a 4.000 m.c. de gaze naturale, asa cum au cerut prin actiune introductiva, ci eventual la diferenta de majorare rezultata din aplicarea contractului colectiv din 1997, in conditiile in care, eventual, salariile de baza nu au suferit modificari.
Din adresele nr.1721/18.07.1997 si 1738 din 21.07.1997 a rezultat conventia la care s-a ajuns intre patronat si organizatia sindicala privind majorarea salariului de baza cu 1,27 in medie pe regie incepand cu data de 01.07.1997. Ca atare, majorarea salariala a avut loc pentru cei care erau salariatii "P." la 01.07.1997.
Din carnetele de munca ale reclamantilor rezulta ca acestia au prestat activitate la S.C. "Pc." S.A. Iasi, iar la data de 03.12.1997, in urma preluarii fostei retele de distributie "Pc." de catre S.C. "P." SA, acestia au fost transferati in interesul serviciului, la societatea parata. Drepturile salariale ce decurgeau din contractul individual de munca existent la data transferului au fost cedate integral catre noul angajator, cuantumul salariilor prevazute in carnetul de munca fiind identic, anterior si ulterior preluarii unitatii.
Prin consecinta, salariatii reclamanti aveau dreptul la majorarea salariala rezultata prin includerea in salariul de baza a ajutorului material reprezentand contravaloarea a 4.000 m.c. de gaze naturale, ca urmare a extinderii domeniului de aplicare a contractului colectiv de munca la nivel de unitate, conform art.239 din Codul muncii.
Cu alte cuvinte, la data preluarii reclamantilor de catre societatea cesionara, 3.12.1997, nu mai producea efecte clauza prin care se acorda contravaloarea a 4.000 mc de gaze, ci cea referitoare la includerea acestui ajutor in salariul de baza sub forma majorarii procentuale.
Dat fiind faptul ca obiectul dedus judecatii il constituia plata drepturilor salariale reprezentand contravaloarea a 4.000 m.c. de gaze naturale, curtea de apel a constatat ca prima instanta a pronuntat o sentinta legala si temeinica prin respingerea pretentiilor reclamantilor., considerente pentru care curtea de apel, in temeiul dispozitiilor art.312 C.pr.civ., a respins recursul ca nefondat.