Actiune in evacuare. Admisibilitate. Parte titulara a dreptului de abitatie Decizie nr. 75 din data de 17.02.2010
pronunțată de Curtea de Apel Iasi

Actiune in evacuare. Admisibilitate. Parte titulara a dreptului de abitatie
Actiunea in evacuare, ca sanctiune, este specifica raporturilor juridice de locatiune, care sunt raporturi de obligatii, ce au ca efect translatiunea folosintei unui bun, locatarul fiind un detentor care nu dobandeste drepturi reale asupra bunului, avand obligatia restituirii acestuia. In cazul in care paratul este titularul dreptului de abitatie, modalitatea prin care reclamantul poate obtine folosinta locuintei este aceea a stingerii dreptului de abitatie (art. 565, art. 568 C.civ.) si nu prin actiune in evacuare.
Curtea de Apel Iasi, decizia civila nr. 75 din 17 februarie 2010
Prin cererea inregistrata la Judecatoria Iasi la data de 23.05.2008, reclamanta E.E. a solicitat evacuarea neconditionata a paratului C.C. din locuinta domiciliului comun, sustinand ca in urma partajului de bunuri comune a incheiat cu paratul tranzactie, fostul sot fiind beneficiarul dreptului de habitatie asupra unei camere, sufragerie cu acces la baie si bucatarie. Evacuarea era motivata pe neplata cheltuielilor de intretinere de parat, ce totalizau 21.374,72 lei in luna februarie 2008 si conduita violenta. In drept, reclamanta a indicat ca temei juridic Legea nr.114/1996.
Judecatoria Iasi, prin sentinta civila nr.4957 din 27 martie 2009, a respins actiunea, retinand ca paratul avea un drept de abitatie viager, stabilit prin conventia partilor, de care instanta a luat act prin tranzactia incheiata de fostii soti, in partaj prin sentinta civila nr. 14225/3.12.2007 a aceleiasi instante. S-a constatat, aplicand art.969 si art.970 din Codul civil, ca paratul s-a obligat sa suporte numai partea corespunzatoare dreptului sau de abitatie, unele intarzieri in plata acestora neconducand la pierderea dreptului sau.
Referitor la actele de violenta invocate in actiune, a retinut judecatoria ca nu erau dovedite, reclamanta nelocuind in apartament deoarece lucra in Italia si venea acasa la intervale mari de timp.
Impotriva sentintei a declarat apel, reclamanta invocand conventia partilor si a incalcarii celor doua obligatii de parat, care nu a achitat cheltuielile de intretinere si nu a pastrat linistea si buna convietuire, ceea ce ducea la incetarea dreptului de abitatie.
Tribunalul Iasi, prin decizia civila nr.762 din 9 noiembrie 2009, a admis apelul promovat de reclamanta E.E. contra sentintei civile nr.4957/27.03.2009 a Judecatoriei Iasi, sentinta pe care a schimbat-o in tot, in sensul ca a admis actiunea formulata de reclamanta E.E. in contradictoriu cu paratul C.C., dispunand evacuarea paratului din imobil.
Pentru a pronunta hotararea tribunalul a retinut ca in lipsa unei precizari exprese cu privire la "plata cheltuielilor de intretinere si a curentului electric", referirea se facea la totalitatea acestora si nu doar la cele corespunzatoare spatiului asupra caruia avea dreptul de abitatie. Instanta de apel a constatat ca obligatia de plata a cheltuielilor de intretinere era conditionata de dispozitiile legale in materie, astfel incat nu se putea sustine ca plata putea fi facuta oricand, intarzierea la plata utilitatilor producand penalitati, contabilizarea unor sume restante mari declansand procese in instanta. Pentru executarea unor astfel de hotarari, prin care se constatau mari obligatii de plata, se putea ajunge la executarea silita a imobilului, ceea ce punea in pericol nu numai dreptul de abitatie al intimatului, ci insusi dreptul de proprietate al apelantei asupra apartamentului.
Sub acest aspect al neplatii cheltuielilor de intretinere, a constatat tribunalul ca dovezile erau clare, partile fiind deopotriva actionate in judecata pentru obligarea la plata lor, cauza facand obiectul unui alt dosar aflat pe rolul Judecatoriei Iasi.
Referitor la atitudinea paratului, din inserarea acestei conditii in continutul tranzactiei, a retinut tribunalul ca partile au acceptat ca paratul este cunoscut ca avand aceasta latura violenta, conflictuala, a comportamentului sau, iar ceea ce interesa in cauza era daca acest comportament violent in limbaj sau in gesturi s-a manifestat cel putin odata dupa incheierea tranzactiei, fapt dovedit cu martori si inscrisuri. Astfel, anularea procesului-verbal de contraventie prin sentinta civila nr.9621/2008 s-a dispus pentru ca fapta nu s-a comis in public, relevant in cauza fiind daca injuriile, amenintarile, violentele s-au manifestat sau nu fata de reclamanta si daca s-a incalcat si aceasta obligatie, stipulata in tranzactie, de respectare a normelor de convietuire.
Impotriva hotararii date de Tribunalul Iasi a declarat recurs C.C., incadrandu-l in art.304 pct.9 C.pr.civ. Recurentul a sustinut ca tribunalul a aplicat gresit dispozitiile art.545, art.568, art.574 C.civ., retinand obligatia pentru parat de a plati cheltuielile pentru apartament in totalitate, desi nu ocupa decat o parte din locuinta, avand obligatia de a contribui in raport de ceea ce folosea efectiv.
In apartament locuiau sapte persoane, intre care copiii majori ai partilor in numar de trei, iar cheltuielile ce ii reveneau fiind in cuantum mult redus, le-a achitat, precum si debitul in totalitate, actiunea introdusa in alt dosar de pe rolul Judecatoriei Iasi, pentru plata cheltuielilor de intretinere, fiind respinsa prin Ordonanta nr. 2952/27.10.2009.
Intr-un alt motiv au fost formulate critici, invocandu-se jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, incalcarea principiului nevinovatiei in inlaturarea fortei probante a hotararii judecatoresti prin care s-a anulat procesul-verbal de contraventie.
Recurentul a precizat ca reclamanta locuia de cinci ani in Italia, actele de violenta si pretinsa incalcare a normelor de convietuire nefiind reale, incercandu-se dovedirea acestora prin declaratia fiului, persoana cu handicap surdo-mut, gresit retinand tribunalul imposibilitatea colocatiunii, in conditiile in care Curtea Europeana a Drepturilor Omului, prin trimitere la jurisprudenta sa anterioara, a decis ca pierderea locuintei de o persoana este o forma extrema a ingerintei in dreptul la respectarea domiciliului, instanta de judecata avand obligatia de a analiza si stabili proportionalitatea si rezonabilitatea masurii prin prisma art.8 din Conventie.
In sustinerea recursului au fost depuse cópii ale chitantelor emise de asociatia de locatari si S.C. "T.S.", reprezentand achitarea cheltuielilor de intretinere restante, platite de C.C. pentru E.E., chitanta privind plata energiei electrice.
Analizand lucrarile dosarului, curtea de apel a constatat ca reclamanta a investit instanta de prim grad cu actiunea in evacuare, ca sanctiune, motivata pe neindeplinirea obligatiilor asumate de parat prin tranzactia ce a consfintit invoiala fostilor soti cu privire la partajarea bunurilor comune. Scopul reclamantei-intimate a fost redobandirea unuia din atributele dreptului sau de proprietate si anume folosinta partii din apartament pe care paratul o detinea.
Dreptul de abitatie reglementat prin art.575-572 din Codul civil, ca dezmembramant al dreptului de proprietate, s-a constituit pentru paratul-recurent prin conventia partilor "pentru tot restul vietii", fiind impusa conditia achitarii cheltuielilor de intretinere, a curentului electric si a pastrarii linistii si bunei convietuiri in apartament.
Actiunea in evacuare ca sanctiune este specifica raporturilor juridice de locatiune, adica acelor raporturi prin care o parte, numita locator, s-a obligat sa procure celeilalte parti numita locatar, folosinta pe timp determinat a unui bun individual, determinat si neconsumptibil, in schimbul unei sume de bani numita chirie. Raporturile juridice din materia locatiunii sunt raporturi de obligatii ce au ca efect translatiunea folosintei unui bun, locatarul fiind un detentor care nu dobandeste drepturi reale asupra bunului, locatarul are obligatia restituirii "bunului" la implinirea termenului pentru care s-a incheiat contractul, fie ca sanctiune pentru neplata chiriei sau in alte cazuri expres prevazute de lege (art.1429, art.1453 C.civ.).
In cauza de fata, intre reclamant si parat nu existau raporturi de obligatii derivate din locatiune pentru ca neplata cheltuielilor de intretinere, pretinsa imposibilitate a locatiunii in modalitatea aratata in actiune urmand a avea ca efect predarea bunului.
Curtea de apel a avut in vedere ca intre parti exista un raport de drept real, recurentul avand posesia partii din apartamentul proprietatea reclamantei, urmare a constituirii dreptului de abitatie.
In consecinta, obligarea "predarii", a incetarii folosintei bunului, nu putea avea loc decat prin mijlocul procedural si pentru cazurile reglementate de dreptul de abitatie, iar nu prin actiunea in evacuare, specifica raporturilor locative, in care partile din cauza nu se aflau.
Prin aplicarea gresita a legii tribunalul a admis actiunea in evacuare utilizata de reclamanta, desi modalitatea prin care aceasta putea redobandi folosinta si incetarea abuzurilor pretinse era numai aceea a stingerii dreptului de abitatie (art.565, art.558 C.civ.).
Pentru considerentele expuse anterior, in temeiul art.312 C.pr.civ., curtea de apel a admis recursul, schimband in tot decizia tribunalului si pastrand sentinta.