Calitate procesuala pasiva a statului roman reprezentat de Ministerul Finantelor. Daune materiale si morale Decizie nr. 132 din data de 02.10.2009
pronunțată de Curtea de Apel Iasi

Calitate procesuala pasiva a statului roman reprezentat de Ministerul Finantelor. Daune materiale si morale
In actiunea avand ca scop repararea pagubei produse in procesul penal, persoana pretins vatamata in drepturile sale poate chema in judecata civila statul, care este reprezentat de Ministerul Finantelor. Reprezentarea in proces este prin Ministerul Finantelor este data de lege si nu este conditionata de indeplinirea conditiilor impuse prin art. 504 si art. 506 alin. 3 C.pr.civ., ci si pentru orice alte pagube cauzate in procesul penal. Daca si in ce masura sunt indeplinite conditiile raspunderii pentru eroarea judiciara in sensul art. 504 C.pr.pen. ce se coroboreaza cu art. 998 C.civ. sau numai ale raspunderii civile avand ca temei art. 998 - 999 C.civ. este o chestiune de probatiune.
Curtea de Apel Iasi, decizia civila nr. 132 din 2 octombrie 2009
Prin cererea inregistrata la Tribunalul Iasi la data de 11.07.2008 reclamantul, detinut in penitenciar, a solicitat de la statul roman daune materiale si morale de 5 (cinci) bani, in proportie geometrica pe zi, pentru 60 de zile (5 bani) o zi; 10 bani a doua zi s.a.m.d.
Reclamantul a sustinut ca urmare cercetarii penale si in cursul judecatii statul prin reprezentantii sai i-a incalcat drepturile constitutionale si drepturile universale ale omului.
In motivarea cererii de chemare in judecata au fost indicate articolele, textele de lege incalcate (art. 62, art. 64, art. 66, art. 92 Cod penal, precizate in Codul de procedura penala si art. 172 Cod procedura penala), formuland critici si cu privire la exercitarea mandatului de avocatul desemnat din oficiu.
In baza sentintei penale nr.212/2008 a Judecatoriei Piatra-Neamt, reclamantul a fost condamnat la 4 ani inchisoare pentru infractiunea de furt prevazuta de art. 208, art. 209 Cod penal si se afla in executarea pedepsei.
Reclamantul a precizat valoarea daunelor la suma de 5 milioane euro si a motivat in fapt cererea de chemare in judecata, sustinand ca in faza cercetarii penale au fost incalcate dispozitiile Codului de procedura penala indicate in cererea initiala privind administrarea probelor, a cercetarii la fata locului, a raportului de constatare tehnico-stiintifica nr. 77002/14.01.2008.
La cererea reclamantului, tribunalul a administrat proba cu inscrisuri, fiind depuse la dosar in copie probele contestate, depozitii de martori din dosarul penal, decizia penala nr. 150/AP/14.05.2008 a Tribunalului Neamt - Sectia penala.
Tribunalul Iasi, prin sentinta civila nr. 557 din 01 aprilie 2009, a respins ca nefondata actiunea. Pentru a da hotararea, tribunalul a constatat ca la data de 18.01.2008 reclamantul a fost arestat, judecat penal, condamnat la 4 ani inchisoare, fiind in executarea pedepsei la data sesizarii instantei.
Incadrarea in drept a fost stabilita de prima instanta in art. 998 Cod civil, iar in considerentele hotararii s-a aratat ca raspunderea statului este delictuala, obiectiva, intemeiata pe ideea de garantie si risc al activitatii pentru erorile judiciare. Simpla afirmatie referitoare la existenta unui prejudiciu nu indreptateste reparatia prin echivalent banesc, cel ce solicita daune avand obligatia de a le dovedi ca s-au produs prin sentinta evocata.
In apelul declarat, reclamantul a formulat critici cu privire la aplicarea gresita a legii in stabilirea raspunderii statului, sustinand ca sentinta atacata nu cuprindea - in fapt si in drept - acuzatiile aduse statului roman prin concluziile scrise, in care a aratat dispozitiile din Codul de procedura penala incalcate in timpul anchetei si prin condamnarea la privare de libertate. Apelantul a invocat ca nu a beneficiat de prezumtia de nevinovatie, de dreptul la un proces echitabil, precum si de dreptul de a fi egal in fata legii, prezentand probele administrate in dosarul penal si sustinand ca "urma papilara a fost plantata la locul faptei", statul roman fiind complice la infaptuirea minciunii si a falsului in justitie.
Prin intampinare, statul roman reprezentat de Ministerul Finantelor a solicitat pe fond, respingerea apelului ca neintemeiat, tribunalul retinand, in raport de dispozitiile art. 998-999 Cod civil, ca nu au fost intrunite conditiile raspunderii civile, reclamantul nedovedind legatura de cauzalitate intre pretentiile solicitate, prejudiciul cauzat, fapta ilicita, vinovatia, conditii prevazute de art. 998-999 Cod civil, obligatie impusa prin art.1169 Cod civil.
S-a mai invocat si lipsa calitatii procesuale pasive a statului roman reprezentat de Ministerul Finantelor Publice, fiind invocate dispozitiile art.3 pct.81 din H.G. nr.34/2009 privind organizarea si functionarea Ministerului Economiei si Finantelor, care prevad ca: "Ministerul Finantelor Publice reprezinta Statul ca subiect de drepturi si obligatii in fata organelor de justitie, precum si in alte situatii in care participa in mod nemijlocit, in nume propriu, in raporturi juridice civile, numai daca legea nu stabileste in acest scop un alt organ".
Analizand lucrarile dosarului, curtea de apel a constatat ca izvorul pretentiilor reclamantului il constituie cercetarile penale ce au avut ca finalitate condamnarea reclamantului la o pedeapsa privativa de libertate. In actiunea avand ca scop repararea pagubei produse in procesul penal, persoana indreptatita poate chema in judecata civila statul, care este citat prin Ministerul Finantelor Publice. In consecinta, reprezentarea statului este data de dispozitiile legii speciale care reglementeaza, in speta, cercetarea si judecarea proceselor penale, a Codului de procedura penala. Daca si in ce masura sunt indeplinite conditiile raspunderii, pentru eroarea judiciara in sensul art. 504 Cod procedura penala ce se coroboreaza cu art. 998 Cod civil sau numai ale raspunderii civile, avand ca temei art.998 - 999 Cod civil, este o chestiune de probatiune. Reclamantul a invocat incalcarea drepturilor sale constitutionale, in opinia lui fiind incidente prevederile art. 52 din Constitutie ce reglementeaza dreptul persoanei vatamate de o autoritate publica a obtine repararea prejudiciului cauzat. Statul raspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare in conditiile stabilite prin lege. Reprezentarea in proces de Ministerul Finantelor Publice este data prin lege nu numai de indeplinirea conditiilor cerute de art. 504 si 506 alin. 3 Cod procedura penala, ci si pentru orice alte pagube cauzate in procesul penal.
Cum reclamantul a indicat ca fapt cauzator al prejudiciului vatamarea dreptului sau prin incalcarea dispozitiilor Codului de procedura penala privind administrarea probelor, calitatea procesuala pasiva revenea Ministerului Finantelor Publice. Investind instanta cu actiune civila, reclamantul avea obligatia de a dovedi conditiile raspunderii civile cerute de lege. Principiul raspunderii civile delictuale este enuntat de art. 998 Cod civil care prevede ca "orice fapta a omului, care cauzeaza altuia prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat a-l repara". Prejudiciul este elementul care determina obligatia de reparatiune, despagubire fara dauna, preexistenta nu se poate concepe. Alaturat acestuia trebuie sa existe raportul de cauzalitate intre culpa, care da nastere responsabilitati si prejudiciu - din care decurge obligatiunea de despagubire.
In cauza, reclamantul a indicat valoarea despagubirilor, revenindu-i astfel si sarcina probei in a dovedi existenta prejudiciului, oricare ar fi fost componenta acestuia, fie materiala fie morala. Cercetarea penala s-a finalizat printr-o hotarare definitiva a instantei penale, ce are autoritate de lucru judecat in fata instantei civile, care judeca actiunea civila cu privire la existenta faptei, a persoanei care a savarsit-o si a vinovatiei acesteia (art.22 Cod procedura penala).
In ce priveste administrarea probelor in procesul penal, reclamantul - inculpat in acea cauza - a avut drept de plangere, de a formula aparari si de a exercita caile de atac pentru a-si dovedi nevinovatia.
Dat fiind efectele hotararii penale, instanta civila nu are competenta de a stabili daca a fost incalcata prezumtia de nevinovatie. Tribunalul a retinut corect faptul ca reclamantul nu se afla in situatia achitarii sau altei solutii dupa condamnare, in care prejudiciul sa fie prezumat, in sensul art. 504 Cod procedura penala, ci trebuia sa il dovedeasca pentru a se naste obligatia de desdaunare.
Curtea a constatat ca situatia de fapt stabilita prin considerentele hotararii atacate avea corespondent in probele dosarului. Hotararea atacata cuprindea elementele prevazute de art.261 pct.1-8 Cod procedura civila, intre care motivele de fapt si de drept ce au format convingerea instantei, precum si cele pentru care s-au inlaturat cererile partilor. In partea introductiva a sentintei au fost consemnate concluziile orale ale reclamantului, iar instanta s-a pronuntat conform art.129 alin.6 Cod procedura civila asupra obiectului cererii deduse judecatii. Faptul ca in considerentele sentintei nu erau redate concluziile scrise depuse de reclamant, in care isi prezenta pretentiile si analiza probele administrate, nu a constituit motiv de nulitate care sa impuna, in apel, solutia din art. 296 Cod procedura civila, de schimbare in tot a hotararii si pe fond a admiterii pretentiilor apelantului, iar in consecinta, in temeiul art. 296 Cod procedura civila, curtea de apel a respins apelul ca neintemeiat.