Actiune in regres. Exercitarea atributiilor de serviciu in limitele legii Decizie nr. 181 din data de 18.11.2009
pronunțată de Curtea de Apel Iasi

Actiune in regres. Exercitarea atributiilor de serviciu in limitele legii
Prin exercitarea in limitele legii a atributiilor de serviciu, politistul care a cauzat suferinte sau vatamari unor persoane ori a adus prejudicii patrimoniului acestora este absolvit de orice raspundere.
Curtea de Apel Iasi, decizia civila nr. 181 din 18 noiembrie 2009
Prin sentinta civila nr. 1253/6 iulie 2009 a Tribunalului Iasi s-au respins exceptiile inadmisibilitatii actiunii si a lipsei calitatii procesuale pasive a paratilor, s-a respins actiunea civila formulata de reclamantul statul roman, prin Ministerul Economiei si Finantelor, in contradictoriu cu paratii I.P.J.-Iasi, P.C., B.V., A.C., R.L., D.P. si S.D.
Pentru a se pronunta astfel, tribunalul a retinut ca paratii aveau calitate procesuala pasiva, fiind chemati in judecata in calitate de salariati ai Ministerului de Interne, ca angajati ai I.P.J. Iasi.
Pe fondul cererii, a retinut instanta de fond ca, la data de 13 iulie 2000, paratii au exercitat un control conform Legii nr.12/1990, modificata prin O.G. nr.126/1998, la trei magazine de desfacere confectii apartinand S.C. "P.P." S.R.L., administrator al societatii fiind G.A. La doua dintre magazine, administratoarea societatii nu a putut prezenta documentele legale de provenienta a marfurilor expuse spre vanzare, in conformitate cu Legea nr.12/1990, modificata prin O.G. nr.126/1998, art.1 alin.2 si anexa 1 A din H.G. nr.831/1997.
Pe data de 14 iulie 2008, administratorul societatii s-a prezentat la politie, insa nici de aceasta data nu a prezentat nici un document legal de provenienta, motivand ca nu existau avize de insotire a marfii, deoarece acestea au fost transferate la punctul de lucru pentru a fi prezentate garzii financiare si pentru administratia financiara, care urmau sa efectueze un control.
Pe data de 14 iulie 2000, impotriva S.C "P.P." S.R.L., actualmente S.C. "W." S.R.L., s-a luat masura sanctionarii contraventionale, dispunandu-se si confiscarea marfii, conform Legii nr.12/1990 modificata prin O.G. nr.126/1998, in baza celor doua procese-verbale de sanctionare a contraventiilor.
Tribunalul a mai retinut ca prezentarea ulterioara a documentelor de provenienta a marfurilor nu a insemnat ca activitatea de control la agentul comercial a fost abuziva din partea politistilor.
S-a mai retinut ca daca statul roman a fost nevoit sa achite daune pentru un prejudiciu cauzat din nerestituirea unei parti din bunurile ce au fost confiscate, acest lucru nu s-a datorat conduitei paratei de la momentul controlarii societatii comerciale si al intocmirii procesului-verbal de constatare si sanctionare contraventionala, ci angajatilor Ministerului Finantelor Publice care nu au adus la indeplinire pe cale legala dispozitiile deciziei Inaltei Curti de Casatie si Justitie , prin care s-au anulat in mod irevocabil procesele-verbale ale contraventiei.
Daca administratorul S.C. "P.P." S.R.L., de rea-credinta fiind, a refuzat sa indice restul bunurilor ce au fost confiscate, organele Ministerului Finantelor Publice trebuiau sa procedeze la eliberarea de obligatia de restituire, inclusiv prin recurgerea la oferta reala urmata de consemnatiune. Neprocedand in acest mod, daunele produse prin intarzierea executarii obligatiei de restituire au revenit in sarcina Ministerului Finantelor Publice. Cat priveste daunele create unitatii comerciale pentru retinerea marfurilor, intre data ridicarii lor si data deciziei instantei supreme, aceste daune cadeau in sarcina administratorului societatii comerciale, care a inteles sa faca apararile abia in fata instantei care a solutionat plangerea contraventionala.
Impotriva sentintei civile nr. 1253/6 iulie 2003 a Tribunalului Iasi a declarat apel statul roman, prin Ministerul Finantelor Publice, reprezentat de Directia Generala a Finantelor Publice a judetului Iasi, criticand sentinta apelata pentru urmatoarele motive:
Prima instanta in mod gresit a retinut ca nu erau incidente in cauza prevederile art. 56 din Legea nr. 360/2002, privind statutul politistului care dispune ca: "este absolvit de orice raspundere politistul care, prin exercitarea in limitele legii a atributiilor de serviciu, a cauzat suferinte sau vatamari unor persoane ori a adus prejudicii patrimoniului acestora", fapt pentru care nu putea fi angajata raspunderea politistilor in cauza si nici a comitentului I.P.J. pentru fapta prepusilor sai.
In mod gresit in cauza prima instanta a constatat ca putea fi retinuta in aparare Decizia Curtii Militare de Apel nr. 82/15.04.2003. S-a mai sustinut ca fara indoiala au fost competenti politistii sa efectueze controlul, atat din punct de vedere personal, cat si teritorial, insa la dosarul cauzei nu a fost depusa copia mandatului sau a delegatiei in baza caruia au efectuat acest control.
Conform raportului de expertiza contabila si suplimentului la acesta, prejudiciul total adus societatii reclamante prin activitatea organelor statului a fost de 5.424.430.872 lei. Din intregul material probator administrat in cauza ce a format obiectul dosarului de daune, a rezultat pe deplin fapta ilicita cauzatoare de prejudiciu constand in inlocuirea unor procese-verbale si confiscarea abuziva a marfii legal dobandita si pentru care existau acte de provenienta legale. Atat administratorul, cat si S.C. "P.P." S.R.L. au imputat agentilor constatatori ca au savarsit un abuz de drept in exercitarea atributiilor de serviciu, cu alte cuvinte o fapta ilicita, adica ceea ce constituia tocmai fundamentul raspunderii civile delictuale. Tribunalul a decis ca in speta nu au fost intrunite conditiile cumulative ale raspunderii civile delictuale (fapta ilicita, prejudiciu si raport de cauzalitate intre acestea), pentru ca aplicarea sanctiunilor contraventionale contra uneia dintre reclamante nu ar fi constituit "fapta savarsita cu vinovatie sau din greseala".
Daca mai multe instante nu ar fi constatat vinovatia politistilor si nici a statului roman, prin Ministerul Finantelor Publice, institutia statului roman nu ar fi promovat prezenta actiune, politistii avand o raspundere proprie atat fata de persoana juridica (I.P.J.-Iasi), cat si fata de victima prejudiciului, principiul enuntat fiind prevazut de art. 35 din Decretul 31/1954, conform caruia faptele ilicite ale organelor persoanei juridice atrag raspunderea personala a celui ce le-a savarsit atat fata de persoana juridica, cat si fata de cel de-al treilea. Chiar daca legea a instituit raspunderea persoanei juridice pentru fapta ilicita a organelor sale de conducere, suportarea fiscala a prejudiciului trebuia sa revina celor vinovati de producerea lui. Pentru toate aceste motive s-a solicitat admiterea apelului, modificarea in parte a sentintei civile nr. 1253/6 iulie 2009 a Tribunalului Iasi, in sensul admiteri actiunii statului roman prin Ministerul Finantelor Publice, in cuantum de 608.443 lei pentru faptele cauzatoare de prejudiciu savarsite de prepusii I.P.J.-Iasi.
Apelul formulat este neintemeiat.
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Iasi sub nr. 253/99/2009, reclamantul statul roman, prin Ministerul Economiei si Finantelor, a formulat actiune in regres si a chemat in judecata pe paratii I.P.J. Iasi, P.C., B.V., A.C., R.L., D.P. si S.D., solicitand obligarea acestora la plata sumei de 608.443 lei, reprezentand contravaloarea daunelor morale si materiale achitate de statul roman prin Ministerul Economiei si Finantelor, creditorilor S.C. "W." (fosta S.C. "P.P." S.R.L.) si numitei G.A.
Din ansamblul probator administrat in cauza a rezultat cu certitudine ca la data de 13 iulie 2000, doua echipe de politisti din cadrul Politiei Municipiului Iasi au efectuat un control la magazinele de desfacere confectii ale S.C. "P.P." S.R.L., al carei administrator era G.A., constatand ca marfurile expuse spre vanzare nu erau insotite de documente de provenienta, respectiv de avize de insotire a marfurilor, documente ce nu au fost prezentate de administrator nici pe data de 14 iulie 2008, cand s-a prezentat la politie. Pe data de 14 iulie 2000, impotriva S.C. "P.P." S.R.L., devenita apoi S.C. "W." S.R.L., s-a luat masura sanctionarii contraventionale, dispunandu-se confiscarii marfii conform Legii nr.12/1990, in baza a doua procese-verbale de sanctionare a contraventiilor.
Prin decizia civila nr.947/6 martie 2002 a Curtii Supreme de Justitie s-a admis recursul in anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie, a fost casata decizia civila nr.512/26 februarie 2001 a Tribunalului Iasi si s-a respins recursul declarat de I.P.J.-Iasi impotriva sentintei civile nr.16398/22 noiembrie 2000 a Judecatoriei Iasi. S-a retinut ca marfurile supuse comercializarii de S.C. "P.P." S.R.L. in cele doua puncte de lucru verificate, aveau acte de provenienta, dar din motive neimputabile petentei, fusesera transportate la un alt punct de lucru, spre a fi verificate de garda financiara.
Separat de actiunea civila, S.C. "P.P." S.R.L. si administratorul G.A. au formulat plangere penala impotriva politistilor-parati, iar prin ordonanta procurorului din 30.05.2001 s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala a politistilor, cu aplicarea unei sanctiuni administrative, potrivit art. 181 Cod penal. Impotriva ordonantei procurorului s-a formulat plangere, iar prin sentinta nr.78/2.08.2002 pronuntata de Tribunalul Militar Iasi s-a dispus scoaterea sub urmarire penala a politistilor, cu schimbarea temeiului juridic in art. 10 lit. d C.pr.pen. Prin sentinta penala nr.78/2 aprilie 2002 ramasa definitiva in urma respingerii recursului declarat de petenta S.C. "W." (fost S.C. "P.P.") S.R.L. prin decizia nr. 82/15 aprilie 2003 a Curtii Militare de Apel s-a constatat in mod irevocabil ca nu se putea retine in sarcina politistilor savarsirea vreunei fapte cu caracter penal, cu atat mai mult cu cat politistii erau in exercitiul atributiilor de serviciu, nu s-a facut dovada ca, cu stiinta, nu au indeplinit un act ori l-au indeplinit in mod defectuos si prin aceasta au cauzat o vatamare a intereselor legale ale S.C. "W." (fosta "P.P.") S.R.L.
In cauza nu s-a facut dovada de reclamantul statul roman ca paratii-politisti, prin efectuarea controlului respectiv, in exercitarea atributiilor de serviciu pe care le aveau la momentul controlului au depasit limitele sarcinilor de serviciu, chiar fara aprobarea comitentului - I.P.J. Iasi - care s-ar fi aflat in culpa pentru insuficienta instruire si supraveghere a prepusilor sai (nefiind aplicabile in cauza dispozitiile art.1000 alin. 2-4 C.civ.).
Din intreg probatoriul administrat in cauza a rezultat clar ca politistii au efectuat controlul in baza unui temei legal si anume in conformitate cu art.2 si art.4 din Legea nr.12/1990 modificata prin O.G. nr.126/1998, activitatea de control concretizandu-se in procesele-verbale incheiate.
Prin urmare, instanta nu a constat in activitatea de control a politistilor la S.C. "W." S.R.L. vreo fapta ilicita, cat timp actele de provenienta a marfii expuse spre vanzare lipseau, administratorul societatii justificand existenta acestora ulterior, abia in fata instantei de judecata.
Si decizia nr. I a Sectiilor Unite a Curtii Supreme de Justitie, prin admiterea recursului in interesul legii, a stabilit ca in cazul plangerilor indreptate impotriva actelor de constatare si sanctionare a contraventiilor prevazute de art.1 lit. e din Legea nr.12/1990, modificata prin Ordonanta Guvernului nr.126/29 august 1998, prezentarea ulterioara in fata instantelor judecatoresti a actelor prin care se dovedeste proveninta licita a bunurilor ce nu erau insotite in momentul constatarii contraventiei, de astfel de documente, atrage anularea procesului-verbal de contraventie, exonerarea contravenientului si restituirea marfii confiscate.
Ca atare, lipsa documentelor de provenienta a marfurilor de la locul de comercializare nu putea fi imputata politistilor-parati care au efectuat controlul in limitele legii, potrivit art.56 din Legea nr.360/2002 privind statutul politistului.
Nu a putut fi retinuta raspunderea civila delictuala, neexistand culpa, unul din elementele raspunderii civile delictuale, alaturi de prejudiciu, fiind si legatura de cauzalitate.
Prevederile art.56 din Legea nr.360/2002 privind statutul politistului se coroboreaza cu dispozitiile art.55 din acelasi act normativ care stabileste ca "incalcarea de politist cu vinovatie a indatoririlor de serviciu angajeaza raspunderea sa disciplinara, materiala, civila sau penala, dupa caz".
In raport de toate aceste considerente si de dispozitiile art.236 C.pr.civ., a fost respins apelul formulat, cu pastrarea sentintei pronuntate.