Contestatie in anulare. Solutionarea recursului dupa ce s-a dispus suspendarea judecatii de instanta de judecata investita cu rezolvarea unei cereri de stramutare Decizie nr. 378&CA din data de 09.06.2009
pronunțată de Curtea de Apel Iasi

Contestatie in anulare. Solutionarea recursului dupa ce s-a dispus suspendarea judecatii de instanta de judecata investita cu rezolvarea unei cereri de stramutare. Inaplicabilitatea art. 317 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ., in cazul in care cererea de stramutare a fost respinsa
Daca cererea de stramutare a fost respinsa, dispozitia de suspendare a judecatii isi pierde orice efect, trecut sau viitor, considerandu-se ca s-a respectat norma de procedura referitoare la competenta teritoriala exclusiva, in situatia in care, anterior solutionarii pricinii, s-a formulat o cerere de stramutare, ce nu si-a mai gasit insa finalitatea urmarita de petent, prin faptul respingerii ei de catre instanta competenta.
Curtea de Apel Iasi, decizia nr. 378/CA din 9 iunie 2009
Prin decizia pronuntata, curtea a respins ca nefondata plangerea formulata de petente impotriva deciziei Consiliului National de Solutionare a Contestatiilor, retinandu-se ca, in mod justificat, oferta petentelor a fost apreciata ca fiind neconforma si ca, dat fiind faptul ca si celelalte oferte au fost gasite ca neconforme, solutia autoritatii contractante de anulare a procedurii de atribuire este legala, raportat la dispozitiile art. 209 alin. 1 lit. b) si c) din O.U.G. nr. 34/2006.
Impotriva acestei hotarari petentele au introdus prezenta contestatie in anulare, invocandu-se faptul ca, desi, judecata era suspendata, prin hotararea presedintelui Sectiei de contencios administrativ si fiscal a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, curtea de apel a procedat la solutionarea recursului, incalcandu-se astfel dispozitiile imperative aplicabile: contestatie intemeiata pe prevederile art. 317 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ.
Examinand actele si lucrarile dosarului, prin prisma motivelor invocate de contestatoare, si a dispozitiilor legale aplicabile, curtea a constatat ca motivul contestatiei in anulare vizat se refera la situatia in care hotararea a fost data de judecatori cu incalcarea dispozitiilor de ordine publica privitoare la competenta, in cazul de fata a competentei teritoriale exclusive, prin coroborarea dispozitiilor art. 317 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ. cu prevederile art. 40 alin. 5 C.pr.civ., care stabilesc ca, in cazul in care instanta a savarsit acte de procedura sau a procedat intre timp la judecata pricinii, actele de procedura indeplinite ulterior stramutarii si hotararea pronuntata sunt desfiintate de drept, prin efectul admiterii cererii de stramutare.
In cauza, chiar daca s-ar trece peste faptul ca instanta de control judiciar nu a fost incunostiintata de formularea unei cereri de stramutare a judecatii, nici de partea interesata si nici de Inalta Curte de Casatie si Justitie, astfel cum dispozitiile art. 40 alin. 5 C.pr.civ. obligau, dar mai ales in legatura cu dispozitia de suspendare a judecatii dosarului de fond, pana la solutionarea cererii de stramutare, curtea a constatat ca din certificatul depus la dosar nu rezulta nici macar data la care acesta a fost eliberat petitionarului.
Dar, dincolo de acest aspect de ordin formal, curtea a constatat ca, pentru a se face aplicatiunea dispozitiilor art. 40 alin. 5 C.pr.civ., decizia pronuntata in cauza se considera desfiintata de drept doar "prin efectul admiterii cererii de stramutare".
Ori, aceasta conditie, esentiala pentru aprecierea incalcarii normelor referitoare la competenta teritoriala exclusiva, nu este indeplinita in cauza de fata, insasi contestatoarea recunoscand ca "cererea de stramutare a recursului a fost respinsa, ca fiind ramasa fara obiect".
Chiar daca ceea ce se sustine de contestatoare ar corespunde adevarului, desi din fisa dosarului rezulta doar ca, prin incheierea pronuntata, Inalta Curte de Casatie si Justitie a respins cererea de stramutare, fara sa se arate si motivul respingerii, pentru aplicatiunea dispozitiilor art. 40 alin. 5, coroborate cu prevederile art. 317 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ., nu mai au nici o relevanta motivele care au condus la aceasta solutie, respectiv daca cererea a fost respinsa ca fiind ramasa fara obiect sau pentru orice alt motiv, atata timp cat desfiintarea de drept a unei hotarari judecatoresti nu poate interveni decat in ipoteza in care cererea de stramutare a fost admisa.
Cum, in cauza, cererea de stramutare a fost respinsa, dispozitia de suspendare a judecatii isi pierde orice efect, trecut sau viitor, considerandu-se ca s-a respectat norma de procedura referitoare la competenta teritoriala exclusiva, in situatia in care anterior solutionarii pricinii s-a formulat o cerere de stramutare, ce nu si-a mai gasit insa finalitatea urmarita de petent, prin faptul respingerii ei de catre instanta competenta.
Ca atare, constatand ca certificatul invocat nu poate avea nici un fel de efecte juridice, in ceea ce priveste valabilitatea deciziei contestate, atata timp cat cererea de stramutare a fost respinsa si ca, in cazul respingerii cererii de stramutare, se considera ca nu a avut loc nici o incalcare a normelor imperative referitoare la competenta teritoriala exclusiva, care sa justifice aplicatiunea dispozitiilor art. 317 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ., contestatia in anulare de fata a fost respinsa ca neintemeiata.