Recrutare personal cu statut special. Modificarea cadrului legislativ referitor la conditiile cerute pentru numirea in functie. Dreptul angajatorului de a alege metoda de selectie care sa asigure realizarea scopului propus si a standardelor impuse pr... Sentinta civila nr. 43/CA din data de 11.03.2009
pronunțată de Curtea de Apel Iasi

Recrutare personal cu statut special. Modificarea cadrului legislativ referitor la conditiile cerute pentru numirea in functie. Dreptul angajatorului de a alege metoda de selectie care sa asigure realizarea scopului propus si a standardelor impuse prin angajamentele asumate de Romania prin Tratatul de aderare la C.E.
Sentinta nr. 43/CA din 11 martie 2009
Faptul ca reclamantul a depus o cerere angajatorului, prin care aducea la cunostinta intentia de ocupare a unui post in institutia publica respectiva, nu este de natura a-i limita acestuia libertatea de alegere, in procedura de selectie ce ii asigura maximim de eficienta, respectiv cea a concursului.
Prin actiune, reclamantul a solicitat anularea partiala a hotararii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii din 8 mai 2008, precum si obligarea acestuia sa continue procedura de numire in functie, fara concurs, alocand si indisponibilizand un post la nivelul Parchetului de pe langa Judecatorie si luand masurile organizatorice necesare in vederea efectuarii vizitelor medicale, a testului psihologic si a interviului in fata Sectiei pentru procurori, pe motiv ca a fost incalcat principiul securitatii raporturilor juridice, principiul predictibilitatii legii, principiul neretroactivitatii legilor si Carta Europeana a Drepturilor Omului, sub aspectul dreptului la acces in profesiune.
Paratul a solicitat respingerea actiunii, pe motiv ca ratiunea emiterii actului contestat a fost determinata de abrogarea prevederilor alin. 5 - 107 ale art.33 din Legea nr. 303/2004 si ca indeplinirea conditiilor legale pentru numirea in functia de procuror nu asigura candidatilor un drept la numire in functia de procuror nu asigura candidatilor un drept la numire in functie, vocatia la numire neputandu-se transforma intr-un drept de numire.
Constatand ca, urmare anuntului privind declansarea procedurii de numire in functia de procuror, fara concurs, reclamantul si-a facut cunoscuta optiunea pentru ocuparea postului de procuror la Parchetul de pe langa Judecatorie, ca in cadrul acestei proceduri nu a mai fost indeplinit nici unul din actele ce premerg inaintarii propunerii de numire in functie catre Presedintele Romaniei si ca, la data de 8 mai 2008, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a decis sistarea procedurii de numire in functia de judecator sau procuror, fara concurs, "avand in vedere ca la data intrarii in vigoare a Legii nr. 97/2008 privind aprobarea O.U.G. nr.100/2007, nu mai exista temei legal pentru continuarea procedurii numirii directe2, Curtea apreciaza ca cererea de anulare, formulata de reclamant, trebuie cercetata exclusiv prin prisma dispozitiilor art. 1 din Legea nr. 554/2004, care stabileste ca doar persoanele ca doar persoanele care sunt vatamate intr-un drept prevazut de Constitutie sau de lege, printr-un act administrativ, pot cere instantei de contencios administrativ anularea actului, recunoasterea dreptului si repararea pagubei cauzate.
Ori, sub acest aspect, Curtea a constatat ca, prin actul contestat, reclamantului nu i s-a ingradit dreptul de a accede in functia de procuror, singurul care ii este recunoscut; prevederile de la art.33 alin.7 din Legea nr. 303/2004, invocate ca temei al actiunii, neconsacrand un drept subiectiv absolut, opozabil paratului, ci asigurand doar cadrul organizatoric al manifestarii unei vocatii, folosirea termenului "pot" semnificand ca utilizarea modalitatii de selectare a personalului fara concurs este la libera apreciere a organismului care, potrivit art.125 si art. 134 din Constitutia Romaniei, are atributul de a face propuneri de numire in functia de magistrat.
Chiar daca judecatorii si procurorii au un statut special, acest fapt nu poate avea nici o inraurire asupra naturii raportului in care acestia figureaza ca angajati, in sensul larg al termenului, in conditiile in care ceea ce se contesta prin actiunea de fata este - reducand lucrurile la esenta lor - procedura prin care angajatorul isi selectioneaza personalul.
Fiind vorba de un proces de selectie, Curtea considera ca angajatorul are libertatea de a alege, intr-un cadru de reglementare stabilit prin lege, in mod liber, fara nici o constrangere, procedura de selectie care ii asigura maximum de eficienta in realizarea scopului propus, in conditiile in care sistemul judiciar romanesc face, sub acest aspect, obiectul evaluarii periodice din partea Comisiei Europene.
Procedura prevazuta de art. 33 alin.7 din Legea nr. 303/2004 era una din exceptie, facultativa pentru angajator, creata exclusiv pentru satisfacerea unor nevoi de moment ale sistemului judiciar, astfel ca nimic nu impiedica pe angajator sa renunte, temporar sau definitiv, la aceasta modalitate de selectie a viitorilor angajati si sa generalizeze, ca singura forma de admitere in magistratura, concursul, procedura care asigura un tratament egal pentru toti cei care si-au manifestat intentia de a ocupa o functie publica de judecator sau de procuror; nici legislatia nationala si nici acordurile internationale la care Romania este parte, nesustinand mentinerea unui regim privilegiat in procesul de selectie a viitorilor magistrati.
Faptul de a depune o cerere, prin care se aduce la cunostinta angajatorului intentia de a ocupa un post vacant, nu da nastere la un raport obligational intre angajator si potentialul angajat, angajatorul fiind cel care are libertatea de a alege procedura de selectie si de a opta, oricand, in favoarea modalitatii celei mai democratice si mai echitabile, pentru atingerea scopului propus, care a fost si ramane cea a concursului.
Renuntarea, de catre parat, la procedura de numire fara concurs nu face altceva decat sa-l puna pe reclamant pe picior de egalitate cu celelalte persoane care si-au manifestat intentia de a accede in magistratura, in conditiile in care Inalta Curte de Casatie si Justitie a apreciat ca fiind semnificativ faptul ca, in urma abrogarii alin. 5 - 10 ind. 7 ale art. 33 din Legea nr. 303/2004, realizata prin O.U.G. nr. 46/2008, modalitatea de acces in magistratura, fara concurs, nu a mai fost mentinuta, drept pentru care actiunea a fost respinsa.