Necitarea paratului in fata instantei de fond. Necomunicarea hotararii. Consecinte Decizie nr. 361 din data de 02.02.2009
pronunțată de Curtea de Apel Iasi

Necitarea paratului in fata instantei de fond. Necomunicarea hotararii. Consecinte
Trimiterea cauzei spre rejudecare pentru respectarea principiilor de drept, dreptul la aparare si contradictorialitatea dezbaterilor, constatandu-se ca recursul este in termen, iar nu tardiv.
Curtea de Apel Iasi, decizia nr. 361 din 2 februarie 2009
Prin decizia Curtii de Apel Iasi, sectia comerciala, s-a dispus respingerea exceptiei tardivitatii recursului, exceptie invocata de intimata-creditoare D.G.F.P. Iasi; a fost admis recursul formulat de recurentul D.I.-M. impotriva sentintei civile nr. 190/COM din 17 mai 2006 pronuntata de Tribunalul Iasi-judecator sindic, sentinta pe care a casat-o in parte in ceea ce il priveste pe recurentul D.I.-M. si in consecinta a trimis cauza spre rejudecare instantei de fond in ceea ce priveste actiunea in raspundere a fostului administrator D.I.-M. in temeiul Legii nr. 64/1995. Au fost mentinute celelalte dispozitii ale sentintei.
S-a retinut ca potrivit art. 8 alin. 2 din Legea nr. 64/1995 republicata (in vigoare la momentul pronuntarii sentintei recurate), termenul de recurs este de 10 zile de la comunicarea hotararii, iar potrivit art. 7 alin. 1 din acelasi act normativ, citarea partilor si comunicarea actelor de procedura se fac in conditiile prevazute de art. 85-94 C.pr.civ.
Hotararea primei instante i-a fost comunicata recurentului la data de 15 iunie 2006, prin afisare, conform procesului-verbal, la adresa din Iasi, str. "S.", nr. 18, bl. H.1, sc. A, ap. 12, judetul Iasi.
Curtea a constatat ca procedura de comunicare a hotararii, cat si judecata pricinii sunt lovite de nulitate absoluta in conditiile in care domiciliul recurentului, incepand cu data de 29 martie 2000 (anterior sesizarii instantei cu actiune in raspundere era in municipiul Iasi, str. "G.D.", nr. 12, bl. 820, sc. A, et. 3, ap.13.
Pe de alta parte nu pot fi aplicate in cauza dispozitiile art. 22 din Legea nr. 26/1990 in sensul ca nu exista obligativitatea pentru administratorul unei societati comerciale de a inregistra la O.R.C. domiciliul sau si, pe cale de consecinta, nici obligatia de a mentiona eventualele modificari in acest sens.
In mod corect a sustinut recurentul ca in cauza sunt aplicabile dispozitiile legale imperative prevazute de Codul de procedura civila referitoare la inmanarea citatiei si comunicarea actelor de procedura (art. 90 C.pr.civ.).
Constatandu-se ca la termenul de judecare a pricinii, recurentul nu a fost legal citat si ca hotararea judecatoreasca nu i-a fost comunicata conform art. 90 C.pr.civ., curtea a respins exceptia tardivitatii recursului.
In temeiul art. 312 raportat la art. 304 pct. 5 C.pr.civ., curtea a admis recursul, a casat in parte sentinta in ceea ce il priveste pe recurentul D.I. si a trimis cauza spre rejudecare sub aspectul actiunii in raspundere patrimoniala a recurentului.