Cerere creditor de obligare a judecatoriei sa procedeze la comunicarea unei sentinte reprezentantului debitorului, lichidator numit in procedura falimentului. Admisibilitate

Cerere creditor de obligare a judecatoriei sa procedeze la comunicarea unei sentinte reprezentantului debitorului, lichidator numit in procedura falimentului. Admisibilitate
Atat timp cat la dosarul cauzei existau inscrisuri ce identificau administratorii societatii debitoare si domiciliul acestora, ulterior a persoanei lichidatorului, caruia in mod legal trebuia sa i se faca comunicarea hotararii, se retine ca fiind un refuz nejustificat din partea serviciilor judecatoriei de a indeplini obligatia legala de comunicare la sediul lichidatorului judiciar.
Curtea de Apel Iasi, decizia nr. 533/CA din 28 noiembrie 2008
Prin sentinta civila nr. 138/CA din 12 mai 2008, Tribunalul Vaslui a admis actiunea formulata de S.C. "R." S.R.L. Vaslui, impotriva Judecatoriei Vaslui, pe care o a obligat-o sa faca comunicarea sentintei nr. 2229 din 15 iunie 2007 reprezentantului debitorului, respectiv lichidatorului numit prin sentinta civila nr. 33/F din 23 ianuarie 2008 a Tribunalului Vaslui.
Pentru a se pronunta astfel, prima instanta retine ca reclamanta a sesizat instanta de contencios administrativ pe motiv ca aceasta refuza in mod nejustificat sa comunice sentinta nr. 2229 din 15.06.2007 debitorului S.C. "B. si I." S.RL., care se afla in prezent in stare de faliment, conform sentintei civile nr. 35/F/23 ianuarie 2008, in calitate de lichidator al acesteia fiind desemnat Cabinetul Individual de Insolventa S.C. "E.I." S.R.L. Birlad, reprezentat de C.E.
Raportandu-se la dispozitiile art. 86, 94, 98 si 106 din Codul de procedura civila, pe care le reda in extenso, prima instanta a apreciat ca solicitarea reclamantului de a se realiza comunicarea hotararii nu se poate refuza, nici direct si nici indirect intrucat chiar si in cazul unor neregularitati de comunicare, acestea trebuie sa fie indreptate, si ca acest refuz se asimileaza actelor administrative unilaterale, conform prevederilor art. 2 alin. 2 din Legea nr. 554/2004.
Prima instanta constata de asemenea ca si refuzul indirect este nejustificat, atata timp cat petentul nu a fost instiintat cu privire la faptul ca debitorul a "abandonat" sediul social cunoscut si inregistrat, si nu i s-au cerut precizari cu privire la sediul actual de fapt, nerefacandu-se comunicarea catre debitorul falit si nici catre lichidatorul judiciar in conditiile in care solutia publicarii in ziarul "B." nu a fost luata in consideratie procedurala de catre instanta, apreciindu-se ca restituirea de catre agentul procedural (posta) a primei comunicari nu poate reprezenta o imposibilitate obiectiva de indreptare a acestei neregularitati, si ca instanta are obligatia legala de a comunica hotararea din oficiu si totodata dreptul de a cere partii interesate precizari, in cazul in are nu se poate face comunicarea, din lipsa datelor privind sediul faptic, diferit de cel legal.
Curtea de apel a respins recursul paratei, constatand urmatoarele:
Este necontestat faptul ca S.C. "R." S.R.L. a sesizat Judecatoria Vaslui cu o cerere prin care se solicita ca debitoarea sa S.C. "B. si I." S.R.L. Vaslui sa fie somata, in conditiile O.G. nr. 5/2001, sa plateasca suma de 9.700 lei, ca aceasta cerere a fost admisa prin sentinta civila nr. 2229 din 15 iunie 2007 a Judecatoriei Vaslui si ca cererea de investire cu formula executorie a acestei hotarari a fost respinsa, prin incheierea din 24 octombrie 2007, pe motiv ca nu s-a indeplinit procedura prevazuta de art. 6 alin. 4, din O.G. nr. 5/2001, dupa ce creditorului i s-a adus la cunostinta ca este suficient a realiza procedura de comunicare prin publicitate, in conditiile art. 95 Cod procedura civila. Prima instanta nu retine ca respingerea cererii de investire cu formula executorie a sentintei civile pronuntate in dosarul nr. 1628/333/2007 a fost nejustificata, ci faptul ca constatand ca nu poate realiza comunicarea ei , in conditiile imperative prevazute de art. 6 alin. 4 din O.G. nr. 5/2001, nu s-a folosit de datele aflate in dosarul cauzei si nici nu a solicitat, in mod expres, petentului sa le completeze.
Curtea a considerat ca recurenta nu poate pretinde ca a fost in imposibilitate de a face legala comunicare, din moment ce la dosarul 1628/333/2007, la filele 32 si 24 se afla adresa Oficiului Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Vaslui in care sunt mentionate numele si domiciliile administratorului societatii debitoare, iar in dosarul 97/89/2008 s-a depus sentinta civila nr. 33/F din 23 ianuarie 2008 a Tribunalului Vaslui, prin care s-a dispus falimentul S.C. "B. si I." S.R.L, confirmandu-se ca lichidator judiciar pe C.E. - Cabinet Individual de Insolventa, cu sediul in B., strada B.St.D., nr. 132, judetul Vaslui.
Mai mult decat atat se constata ca, de la data depunerii hotararii mentionate in dosarul cauzei de fata (2 aprilie 2008) si pana la data pronuntarii hotararii recurate (12 mai 2008) era un interval de tip suficient de mare pentru a se dispune recomunicarea hotararii, in conditiile art. 6 alin. 4 din O.G. nr. 5/2001, fara sa mai fie nevoie de interventii suplimentare din partea celui care s-a considerat vatamata prin neindeplinirea obligatiei legale de comunicare a unei hotarari judecatoresti.
Judecatoria Vaslui, ca orice alta instanta din sistemul judiciar romanesc, indeplineste un serviciu public a carui menire este aceea de a asigura realizarea principiului constitutional al liberului acces la justitie, fara a fi in drept sa introduca obstacole suplimentare in calea realizarii drepturilor cetatenilor si fara a i se permite sa birocratizeze in exces activitatea de administrare a instantei, in conditiile in care s-a dovedit ca a dat indicatii nepotrivite petentului si a ignorat dispozitiile art. 87 pct. 5 Cod procedura civila, care stabileste ca cei supusi procedurii falimentului sunt citati prin lichidatorul judiciar.
Atata timp cat, atat in dosarul nr. 1628/333/2007, cat si in dosarul nr. 97/89/2008 existau inscrisuri care dovedeau cine sunt administratorii societatii si unde isi aveau ei domiciliul si, respectiv, ulterior care este persoana numita a fi lichidator judiciar, persoane carora, in mod legal, li se putea face cuvenita comunicare, in numele si pentru persoana juridica pe care o reprezentau, prima instanta a fost indreptatita sa retina ca parata a refuzat in mod nejustificat sa recomunice hotararea la adresa de domiciliu a administratorilor, sau la sediul lichidatorului judiciar, nefiind obligatia creditorului, in atare conditii, de a starui, la nesfarsit, pe langa serviciile Judecatoriei Vaslui, pentru a se indeplini obligatia legala de comunicare, obligatie ce revine, in mod necontestat, recurentei.
Ca atare, constatand ca hotararea primei instante este temeinica si legala si ca nimic nu poate justifica obstructionarea creditorului de a obtine indeplinirea obligatiei de comunicare a hotararii reprezentantilor legali, trecuti si actuali, ai debitorului sau, Curtea, in temeiul art. 312 Cod procedura civila, a respins recursul promovat de catre parata, ca fiind nefondat.