Termenul de formulare a cererii privind repunerea partilor in situatia anterioara concedierii. Aplicarea dispozitiilor art. 283 alin. 1 lit. a) din Codul muncii Decizie nr. 541 din data de 16.09.2008
pronunțată de Curtea de Apel Iasi

Termenul de formulare a cererii privind repunerea partilor in situatia anterioara concedierii. Aplicarea dispozitiilor art. 283 alin. 1 lit. a) din Codul muncii
In ipoteza in care salariatul nu formuleaza cererea de repunere in situatia anterioara, conform art.78 alin.2 din Codul muncii, concomitent cu cea a anularii deciziei de concediere, termenul de prescriptie al dreptului la actiune este cel prevazut de art.283 alin.1 lit.a) din Codul muncii.
Curtea de Apel Iasi, decizia nr. 541 din 16 septembrie 2008
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Vaslui sub nr.538/89/03.03.2008, reclamantul P.E. a solicitat obligarea SC "R." SA Barlad la reintegrarea sa pe postul detinut anterior suspendarii contractului de munca si la plata tuturor drepturilor salariale incepand cu data de 13.02.2007 si pana la reintegrarea efectiva, precum si a cheltuielilor de judecata.
In motivarea cererii, reclamantul a aratat ca prin dispozitia nr.17/2007 i-a fost suspendat contractul de munca in temeiul dispozitiilor art.52 alin.1 lit.c) din Codul muncii.
La data de 12.04.2006, s-a dispus scoaterea sa de sub urmarire penala, impotriva rezolutiei procurorului fiind formulata plangere de catre parata, ce a fost insa respinsa prin rezolutia nr.282/II/2/16.05.2006.
Prin dispozitia nr.59/31.05.2006 i s-a desfacut contractul de munca, aceasta decizie fiind insa anulata de catre Curtea de Apel Iasi prin decizia nr.134/13.02.2007, parata fiind obligata si la plata unor despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat in perioada 31.05.2006-13.02.2007.
Reclamantul mai arata ca, din acest moment, intimata a considerat ca raporturile de munca au incetat de drept, desi pana in prezent nu a fost emisa nici o dispozitie de incetare a contractului de munca.
Prin intampinarea formulata, parata a invocat exceptiile autoritatii de lucru judecat si tardivitatii formularii cererii, iar pe fond a solicitat respingerea actiunii ca fiind nefondata.
Prin sentinta civila nr.520/15.05.2008 a Tribunalului Vaslui, s-a respins exceptia autoritatii de lucru judecat si s-a admis exceptia tardivitatii introducerii actiunii, respingandu-se cererea formulata de catre reclamant.
Pentru a se pronunta astfel, prima instanta a retinut ca nu exista identitate de obiect intre prezenta cerere si cauza ce a format obiectul dosarului nr.5234/89/2006, insa actiunea a fost formulata dupa implinirea termenului prevazut de disp.art.283 alin.1 Codul muncii, reintegrarea pe postul detinut anterior nefiind solicitata de catre reclamant in acelasi termen in care a fost solicitata anularea decizie de concediere.
Impotriva acestei sentinte civile a formulat recurs reclamantul P.E., considerand-o ca fiind nelegala si netemeinica, intrucat hotararea a fost pronuntata cu aplicarea gresita a legii.
Astfel, a invocat faptul ca in mod gresit prima instanta a admis exceptia tardivitatii cererii de reintegrare, cu toate ca unitatea a refuzat sa repuna in situatia anterioara reclamantul, de la momentul neexecutarii sentintei irevocabile de anulare a masurii concedierii incepand sa curga termenul pentru formularea cererii de reintegrare pe postul detinut anterior.
Recurentul a sustinut ca avea posibilitatea sa formuleze cererea de reintegrare in termenul prevazut de dispozitiilor art.283 alin.2 Codul muncii.
S-a mai sustinut ca, in cazul recurentului, contractul individual de munca nu a incetat in modalitatile prevazute de dispozitiile art.55 din Codul muncii, astfel incat el continua sa-si produca efectele.
Prin intampinarea formulata, SC "R." SA Barlad a invocat exceptia nulitatii absolute a recursului formulat, intrucat nu a fost indicata in mod corect sentinta impotriva careia se exercita calea de atac, iar in cazul in care se va trece peste aceasta exceptie, se solicita respingerea cererii de recurs.
S-a retinut ca fiind nefondata, urmand a fi respinsa, exceptia nulitatii recursului invocata de catre intimata, intrucat prin motivele de recurs formulate a fost indicata in mod corect sentinta civila nr.520/15.05.2008 a Tribunalului Vaslui, ca fiind cea impotriva careia se exercita prezenta cale de atac.
Analizand recursul formulat de catre societatea parata, Curtea a retinut ca acesta este nefondat pentru urmatoarele considerente :
Prin decizia nr.134/13.02.2007, Curtea de Apel Iasi - Sectia conflicte de munca si asigurari sociale - a admis contestatia formulata de P.E. impotriva deciziei de concediere nr.59/31.05.2006 emisa de catre parata, a anulat decizia si a obligat societatea angajatoare sa plateasca contestatorului o despagubire egala cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat in perioada 31.05.2006-13.02.2007.
Prin considerentele acestei decizii s-a retinut ca instanta nu poate dispune si reintegrarea contestatorului, intrucat acesta nu a formulat expres o asemenea cerere inainte de inchiderea dezbaterilor in cauza.
S-a retinut ca anularea concedierii pentru netemeinicie sau pentru nelegalitate nu conduce automat la repunerea partilor in situatia anterioara, ci acesta este posibila numai la solicitarea salariatului (art.78 alin.2 Codul muncii). Conform alin.1 din art.78 Codul muncii, instanta se poate pronunta din oficiu doar in ceea ce priveste despagubirile ce se cuvin salariatului in urma concedierii nelegale.
Legiuitorul, reglementand controlul si sanctionarea concedierilor nelegale in cuprinsul Sectiunii a 7-a din Capitolul V al Codului muncii, a prevazut la alin.2 art.78, ca solicitarea salariatului de repunere in situatia anterioara trebuie solutionata de instanta care a dispus anularea concedierii, fiind normal ca in cadrul conflictului de drepturi prin care se solicita anularea deciziei de incetare a contractului de munca sa fie solutionata si cererea de reintegrare pe postul detinut anterior concedierii.
Pentru aceste considerente, s-a retinut ca in mod corect prima instanta a hotarat ca cererea de reintegrare si de plata a despagubirilor in continuare pana la data repunerii in situatia anterioara trebuie formulata in termenul prevazut de dispozitiile art.283 alin.1 lit.a) pentru contestarea deciziei de concediere sau cel mult in termen procedural, inaintea instantei investite cu analizarea legalitatii si temeiniciei concedierii.
S-a mai retinut ca nu ar fi in spiritul legii acordarea posibilitatii ca salariatii concediati sa ceara in termen de 3 ani de la data concedierii reintegrarea pe postul detinut anterior, avand in vedere consecintele pe care o asemenea interpretare ar avea-o asupra dreptului angajatorului de a stabili organizarea si functionarea unitatii, drept consacrat de dispozitiile art.40 alin.1 lit.a) din Codul muncii.
Practic, termenele scurte de contestare si solutionare a conflictelor de drepturi referitoare la incetarea contractului de munca au tocmai menirea de a pune capat in cel mai scurt timp starii de incertitudine in care se afla raporturile de munca, in interesul legitim al fiecareia dintre partile litigante.
S-a mai retinut ca, prin neexercitarea dreptului de a cere reintegrarea pe postul detinut anterior, potrivit dispozitiilor art.78 alin.2 din Codul muncii, inaintea instantei ce a solutionat contestatia formulata impotriva deciziei de concediere, salariatul si-a manifestat de fapt optiunea de a nu mai continua raporturile de munca cu angajatorul ce a luat aceasta masura.
In ceea ce priveste despagubirile solicitate de catre recurent incepand cu data de 13.02.2007 si pana la reintegrarea efectiva, s-a retinut ca pentru considerentele expuse anterior, acestea trebuiau solicitate in termenul in care putea fi solicitata repunerea in situatia anterioara, astfel incat in mod corect prima instanta a respins si aceasta cerere ca fiind tardiv formulata.
In consecinta, in temeiul dispozitiilor art.312 alin.1 C.pr.civ., a fost respins recursul declarat de reclamantul P.E. si a fost mentinuta sentinta primei instante.