Taxe vamale datorate in urma controlului a posteriori. Limitele controlului judecatoresc Decizie nr. 212/CA din data de 07.04.2008
pronunțată de Curtea de Apel Iasi

Taxe vamale datorate in urma controlului a posteriori. Limitele controlului judecatoresc
In conditiile in care autoritatea vamala a statului exportator a comunicat expres ca produsele in litigiu nu sunt produse originare in conformitate cu Acordul incheiat intre Comunitatea Europeana si Romania, autoritatea vamala a statului importator (Vama Timisoara) avea obligatia anularii regimului vamal preferential acordat initial, nefiind abilitata a verifica legalitatea acestor acte.
Astfel, intrucat actul vamii straine nu a fost revocat sau desfiintat intr-o procedura jurisdictionala aplicabila statului respectiv, el ramane opozabil atat titularului operatiunii vamale, cat si autoritatii vamale a statului importator, instantele judecatoresti neavand competenta sa il inlature, sa il modifice ori sa il completeze, dupa reguli aplicabile altor domenii decat dreptului vamal.
Curtea de Apel Iasi, decizia nr. 212/CA din 7 aprilie 2008
Prin sentinta civila nr. 2/CA din 8 ianuarie 2008, Tribunalul Iasi a admis actiunea formulata de reclamanta S.C. "K.I." S.R.L. Iasi in contradictoriu cu parata Agentia Nationala de Administrare Fiscala, prin D.G.F.P. Iasi, si Directia Regionala Vamala Timisoara-Biroul Vamal Timisoara, dispunand anularea deciziei nr. 154 din 8 septembrie 2006 emisa de A.N.A.F. - D.G.F.P. Iasi, si a actului constatator nr. 881 din 8 iunie 2006, emis de D.R.V. Timisoara, exonerand petenta de plata sumei de 6.070 lei reprezentand diferente taxe vamale si obligand paratele la plata sumei de 39 lei reprezentand cheltuieli de judecata.
Pentru a se pronunta astfel, prima instanta a retinut ca, in baza declaratiei vamale I 48712 din 20 iunie 2002, S.C. "K.I." S.R.L. Iasi a importat o serie de bunuri din R.F. a Germaniei, ca dovada originii comunitare a acestora a facut-o cu factura nr. 3 din 20 iunie 2002, ca aceasta dovada a fost infirmata cu ocazia controlului a posteriori efectuat de autoritatea vamala si ca, urmare acestui fapt, s-a emis actul constatator nr. 881 din 8 iunie 2006, prin care s-a stabilit, in sarcina importatorului, o obligatie fiscala in suma de 6.070 lei, reprezentand diferente taxe vamale.
Raportandu-se la prevederile Protocolului nr. 4 referitor la definitia notiunii de "produse originare" si metodele de cooperare administrativa, anexa la Acordul european instituind o asociere intre Romania si Comunitatile Europene, prima instanta a retinut ca autoritatile vamale germane au autorizat exportatorul pentru a intocmi acest tip de document, oferindu-i-se garantiile impuse de Protocol si ca nu exista nici o explicatie rezonabila pentru care, ulterior, vama germana isi infirma aceasta pozitie, apreciindu-se ca simpla adresa a Vamii germane, care nu este insotita de nici o alta dovada privind originea necomunitara a respectivelor bunuri si in care nu se arata care sunt considerentele pe care s-a bazat, pentru a se putea face o eventuala contradovada si garanta petentilor dreptul la un proces echitabil, nu poate inlatura dovezile pe care le-a facut petenta, in sensul ca bunurile sunt de origine comunitara, in conditiile in care, in spete similare, urmand demersuri costisitoare si greoaie, vama germana a revenit, aratand ca dintr-o regretabila eroare a afirmat ca bunurile nu sunt de origine comunitara.
Constatand indeplinite conditiile impuse de Protocolul nr. 4 si faptul ca factura prezentata de exportator indeplineste intocmai conditiile formale, prima instanta a apreciat ca recalcularea diferentelor de taxe vamale apare fara suport juridic, documentele de insotire a marfii cuprinzand si declaratia de conformitate din data de 3 septembrie 2002, specifica bunurilor comercializate in spatiul comunitar, exportatorul garantand originea bunurilor, concluzionandu-se ca, fara suport probator, autoritatile vamale au anulat regimul tarifar preferential ce trebuia acordat.
Curtea a admis recursurile paratelor ca intemeiate, sens in care a retinut urmatoarele:
Este necontestat faptul ca reclamanta-intimata a importat, in anul 2002, o serie de marfuri din R.F. a Germaniei, ca, in baza mentiunilor facute de exportator pe factura nr. 3 din 20 iunie 2002, acesteia i s-a acordat un regim vamal preferential si ca, in urma controlului a posteriori, solicitat de autoritatea vamala a statului importator, autoritatea competenta a statului exportator a comunicat ca "Verificarea a aratat ca produsele mentionate in facturile numite mai sus nu sunt produse originale in conformitate cu Acordul incheiat intre Comunitatea Europeana si Romania", comunicare ce a stat la baza emiterii actului constatator contestat.
Chiar daca s-a facut o prezentare exhaustiva a prevederilor Protocolului nr. 4, prima instanta nu a observat ca, in cadrul controlului de legalitate ce s-a cerut, era obligata sa se rezume doar la a verifica daca actul constatator nr. 881 din 8 iunie 2006 si decizia nr. 154 din 8 septembrie 2006 au fost emise in baza si cu respectarea reglementarilor legale aplicabile, in speta fiind aplicabile, la acea data, Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal si H.G. nr. 1114/2001.
Ori, daca s-ar fi examinat dispozitiile art. 107 din H.G. nr. 1114/2001, s-ar fi putut constata ca "In toate cazurile in care in urma verificarii dovezilor de origine rezulta ca acordarea regimului preferential a fost neintemeiata, autoritatea vamala ia masuri pentru recuperarea datoriei vamale prin intocmirea de acte constatatoare".
Cum era dovedit ca, in cadrul procedurii consacrate de art. 32 din Protocolul nr. 4, autoritatea competenta a statului exportator a infirmat valabilitatea dovezii de origine eliberata de exportator, singura recunoscuta de art. 16 din acelasi Acord, alaturi de certificatul de circulatie a marfurilor EUR 1, autoritatea vamala a statului importator, in speta Vama Timisoara, era obligata sa procedeze la anularea regimului vamal preferential acordata initial, in considerarea unei dovezi care si-a pierdut valabilitatea si opozabilitatea, prin faptul infirmarii.
Nici autoritatile vamale ale statului importator si nici instantelor judecatoresti chemate sa verifice legalitatea actelor emise de acestea nu li se recunoaste dreptul, de nici o norma interna sau acord international la care Romania este parte, de a cerceta si a se pronunta asupra valabilitatii actelor indeplinite de autoritatile unor terte state, jurisdictia instantelor romanesti fiind limitata, legalmente, la actele indeplinite pe teritoriul Romaniei, de autoritatile si institutiile publice supuse jurisdictiei acestui stat.
Exprimarea unor opinii si retinerea ca argument al solutiei adoptate a aprecierilor pe care judecatorul roman le face cu privire la actele si maniera de lucru, constatarile autoritatilor vamale germane nu reprezinta doar o incalcare a limitelor investirii, prin extinderea controlului la actele statului exportator, dar si o depasire nepermisa a limitelor puterii judecatoresti, nici o norma legala nepermitand judecatorului sa se pronunte asupra valabilitatii si legalitatii acestora, in conditiile in care Protocol nr. 4, nu obliga autoritatile statelor contractante ca, in cadrul institutionalei lor cooperari administrative, sa urmeze o procedura anume, sa foloseasca termeni bine definiti, sa se explice si sa probeze realitatea celor sustinute in raspunsul dat autoritatilor competente ale statului solicitant.
Este adevarat ca reclamantul are dreptul la un proces echitabil, dar acest fapt nu inseamna ca jurisdictia nationala a importatorului se poate extinde asupra actelor si faptelor indeplinite pe teritoriul statului exportator, cu care de altfel reclamanta din prezenta cauza a intrat in raporturi juridice directe in momentul in care a cumparat marfuri (folosite) de la firma "G.R.", trebuind sa se faca distinctie neta atat intre raportul comercial si raportul administrativ, cat si intre raporturile dintre cumparator si autoritatile statului exportator, pe de o parte, si raporturile dintre importator si autoritatile sale nationale, pe de alta parte.
Fiecare din aceste raporturi este supus unor regimuri juridice, nationale, distincte, astfel ca, daca autoritatile statului exportator au lucrat cu incalcarea regimului juridic aplicabil in acel stat, cel ce se considera vatamat era in drept sa le atace la autoritatile cu competente jurisdictionale din statul respectiv, indiferent cat de costisitoare sau greoaie ar fi fost acestea, pentru ca numai acestea erau in drept sa le verifice activitatea.
Atata timp cat actul vamii germane nu a fost revocat, sau desfiintat intr-o procedura jurisdictionala aplicabila lui, el ramane opozabil atat titularului operatiunii comercial-vamale, in speta reclamantei S.C. "K.I." S.R.L. Iasi, cat si autoritatii vamale a statului importator, nefiind permis, nici chiar instantei judecatoresti sa-l inlature, sa-l modifice, sa-l completeze, sau sa-l interpreteze dupa regulile cunoscute de judecator, dar aplicabile in alte domenii ale dreptului decat in dreptul vamal.
Ca atare, constatand ca s-a facut o gresita aplicare a legii, ca s-a depasit in mod implicit limita puterii judecatoresti si a jurisdictiei nationale, Curtea, in temeiul art. 312 Cod procedura civila, a admis recursurile, a modificat in tot hotararea atacata si, in fond, a respins actiunea, masura anularii regimului vamal preferential fiind rezultatul direct si imediat al infirmarii dovezii de origine prezentate de importator, fara ca actul de infirmare sa poata face obiectul controlului autoritatilor si instantelor statului importator.