DECIZIE nr. 790/2015

Augustin Zegrean - președinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, excepție ridicată de Lili Adrian Andreca în Dosarul nr. 8.958/63/2014 al Tribunalului Dolj - Secția penală și pentru cauze cu minori și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 807D/2015. 2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepției a depus la dosar o cerere prin care solicită suspendarea judecării excepției de neconstituționalitate și sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene cu o întrebare preliminară referitoare la contrarietatea legislației naționale cu principiul proporționalității pedepselor penale consacrat de art. 49 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și cu preambulul Convenției privind protejarea intereselor financiare ale Comunităților Europene. 4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a cererii formulate. 5. Curtea, deliberând, respinge cererea formulată, ca inadmisibilă. În acest sens Curtea reține, așa cum a statuat în jurisprudența sa - a se vedea în acest sens Decizia nr. 668 din 18 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 487 din 8 iulie 2011 -, că folosirea unei norme de drept european în cadrul controlului de constituționalitate ca normă interpusă celei de referință, în temeiul art. 148 alin. (2) și (4) din Constituție, trebuie să implice o condiționalitate cumulativă: pe de o parte, această normă să fie suficient de clară, precisă și neechivocă prin ea însăși sau înțelesul acesteia să fi fost stabilit în mod clar, precis și neechivoc de Curtea de Justiție a Uniunii Europene și, pe de altă parte, norma trebuie să se circumscrie unei anumit nivel de relevanță constituțională, astfel încât conținutul său normativ să susțină posibila încălcare de către legea națională a Constituției - unica normă directă de referință în cadrul controlului de constituționalitate. Or, prin modul de formulare a întrebării preliminare propuse de autorul excepției nu se urmărește determinarea înțelesului art. 49 din Cartă în sensul stabilit prin Decizia nr. 668 din 18 mai 2011, ci verificarea compatibilității legislației naționale cu cea a Uniunii Europene, ceea ce excedează competenței Curții de Justiție a Uniunii Europene, prevăzută de art. 267 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Mai mult, cele solicitate de autorul excepției, respectiv regândirea tratamentului sancționator al unor infracțiuni, nu au o relevanță constituțională din perspectiva controlului de constituționalitate, ci una care ține de eventualele chestiuni de politică legislativă. 6. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, deoarece autorul excepției compară două texte legale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: 7. Prin Încheierea din 16 aprilie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 8.958/63/2014, Tribunalul Dolj - Secția penală și pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, excepție ridicată de Lili Adrian Andreca într-o cauză penală la fond în care se fac cercetări cu privire la săvârșirea infracțiunii de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente false, inexacte sau incomplete, pentru a obține pe nedrept fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, faptă prevăzută de art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. 8. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prevederile legale menționate sunt neconstituționale, deoarece pedeapsa prevăzută de lege nu este proporțională cu pericolul social al faptei incriminate. În acest sens se arată că, spre deosebire de infracțiunea prevăzută în art. 182 alin. (1) din aceeași lege referitoare la schimbarea destinației fondurilor obținute, pedeapsa prevăzută pentru fapta de a obține în mod nelegal fonduri este mult mai mare, respectiv de la 2 la 7 ani, în timp ce pentru infracțiunea prevăzută în textul de comparație pedeapsa este de la 1 la 5 ani. O astfel de situație contravine principiului proporționalității pedepselor penale, care reprezintă o garanție a statului de drept împotriva aplicării unor pedepse arbitrare. Reglementarea criticată conduce la situații absurde și inechitabile potrivit cărora inculpatului acuzat că a folosit documente false la obținerea fondurilor și care a finalizat proiectul atingând toate obiectivele urmărite i se poate aplica o pedeapsă mult mai gravă decât dacă ar fi deturnat fondurile și nu ar fi realizat proiectul. 9. Tribunalul Dolj - Secția penală și pentru cauze cu minori opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. 10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. 11. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: 12. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. 13. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, astfel cum au fost modificate prin art. 79 pct. 12 din Legea nr. 187/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012, care au următorul conținut: "Folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi." 14. Autorul excepției de neconstituționalitate susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (3) referitor la statul de drept și art. 53 alin. (2) referitor la condițiile în care poate fi restrâns exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți. 15. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul excepției susține că infracțiunea prevăzută de art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 prevede o pedeapsă mult prea mare raportat la pericolul social al faptei și prin comparație cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) din aceeași lege. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, "Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului", motiv pentru care Curtea constată că prezenta excepție este inadmisibilă (a se vedea în acest sens și Decizia nr. 82 din 18 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 9 aprilie 2014). 16. În plus, examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispozițiile constituționale pretins a fi încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele și raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției. Procedându-se altfel s-ar ajunge inevitabil la concluzia că, deși fiecare dintre dispozițiile legale este constituțională, numai coexistența lor ar pune în discuție constituționalitatea uneia dintre ele (a se vedea Decizia nr. 463 din 12 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 21 iunie 2011). 17. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, excepție ridicată de Lili Adrian Andreca în Dosarul nr. 8.958/63/2014 al Tribunalului Dolj - Secția penală și pentru cauze cu minori. Definitivă și general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Dolj - Secția penală și pentru cauze cu minori și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 17 noiembrie 2015.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru