DECIZIE nr. 321/2025

Marian Enache - președinte

Mihaela Ciochină - judecător

Cristian Deliorga - judecător

Dimitrie-Bogdan Licu - judecător

Laura-Iuliana Scântei - judecător

Gheorghe Stan - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Elena-Simina Tănăsescu - judecător

Varga Attila - judecător

Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana-Codruța Dărângă.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 621 alin. (2) din Codul civil, excepție ridicată de Tăușanu Florica și Tăușanu Vladimir în Dosarul nr. 4.631/299/2021 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 554D/2024.

2. La apelul nominal răspunde, pentru autorii excepției, doamna avocat Popescu Corina Ruxandra din Baroul București. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului autorilor excepției, care solicită admiterea acesteia. În acest sens, susține că limitarea dreptului de proprietate privată trebuie să respecte principiul clarității și previzibilității legii, reglementat de art. 1 alin. (5) din Constituție, precum și dispozițiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Or, se arată că situațiile în care subzistă obligația proprietarului de a permite trecerea prin fondul său a rețelelor edilitare, reglementate de textul de lege criticat, respectiv atunci când trecerea prin altă parte ar fi „imposibilă, periculoasă sau foarte costisitoare“, sunt reglementate extrem de echivoc, aspect care generează insecuritate juridică.

4. Se mai susține că prevederile Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții sunt aplicabile inclusiv rețelelor edilitare, iar potrivit art. 9 din acest act normativ, proiectele tehnice se elaborează de cadre tehnice cu pregătire superioară numai din domeniul construcțiilor și instalațiilor pentru construcții. Or, în contextul în care destinatarii au obligația de a respecta aceste proiecte tehnice, astfel cum acestea au fost realizate de către specialiștii în domeniu, prevederile art. 621 alin. (1) din Codul civil devin desuete.

5. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, arată că prevederile legale criticate reprezintă o transpunere legislativă a dispozițiilor art. 44 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora conținutul și limitele dreptului de proprietate privată sunt stabilite prin lege. Totodată, arată că norma criticată respectă cerințele de claritate, accesibilitate și previzibilitate a legii, reglementate de art. 1 alin. (5) din Constituție.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

6. Prin Încheierea din 7 decembrie 2023, pronunțată în Dosarul nr. 4.631/299/2021, Tribunalul București - Secția a V-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 621 alin. (2) din Codul civil. Excepția a fost invocată de Tăușanu Florica și Tăușanu Vladimir într-o cauză având ca obiect soluționarea unei acțiuni în constatarea dreptului de trecere a rețelelor edilitare pentru utilități (apă și gaze).

7. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prevederile art. 621 alin. (2) din Codul civil reglementează expres situațiile în care subzistă obligația proprietarului de a permite trecerea prin fondul său a rețelelor edilitare, respectiv doar în situația în care trecerea prin altă parte ar fi „imposibilă, periculoasă sau foarte costisitoare“. Astfel, se susține că, având în vedere caracterul abstract și general al reglementării cuprinse în art. 623 alin. (2) din Codul civil, sintagma „imposibilă, periculoasă sau foarte costisitoare“ este echivocă, lipsită de precizie, deoarece nu poate fi utilizată în determinarea cu claritate a situațiilor în care subzistă obligația proprietarului de a permite trecerea rețelelor edilitare.

8. Se mai susține că orice proiect privind rețele edilitare se întocmește și se execută în condițiile art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, potrivit cărora: documentațiile tehnice - D.T. și proiectele tehnice se elaborează de colective tehnice de specialitate, se însușesc și se semnează de cadre tehnice cu pregătire superioară numai din domeniul arhitecturii, urbanismului, construcțiilor și instalațiilor pentru construcții, de ingineri constructori și de instalații, cu diplomă recunoscută de statul român, pentru părțile de inginerie în domeniile specifice, pentru obiective de investiții cuprinse la toate categoriile de importanță a construcțiilor supraterane și subterane, precum și la instalațiile aferente acestora. Astfel, se susține că, în aceste condiții, atât proprietarul fondului, cât și proprietarul titular al dreptului de trecere pentru utilități sunt obligați să respecte proiectele tehnice de instalații întocmite în condițiile legii, independent de caracterul imposibil, periculos sau foarte costisitor al unor eventuale alte soluții tehnice.

9. Pe de altă parte, se susține că acest caracter posibil, nepericulos sau necostisitor al unei soluții tehnice privind rețelele edilitare este o chestiune extrem de subiectivă, de vreme ce niciuna dintre aceste noțiuni nu are caracter absolut, depinzând de posibilitățile tehnice și financiare ale proprietarului titular al dreptului de trecere, dispozițiile legale criticate nefixând niciun criteriu pentru verificarea îndeplinirii acestor condiții.

10. Prin urmare, se susține că prevederile art. 621 alin. (2) din Codul civil nu respectă criteriile de claritate, precizie, previzibilitate și predictibilitate pe care un text de lege trebuie să le îndeplinească, neexistând un criteriu în raport cu care să se poată constata dacă trecerea prin altă parte a rețelei edilitare este „imposibilă, periculoasă sau foarte costisitoare“. Se invocă, în acest sens, jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la principiul legalității.

11. Tribunalul București - Secția a V-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.

13. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că prevederile legale criticate respectă cerințele de claritate, accesibilitate și previzibilitate a legii, astfel cum au fost dezvoltate în jurisprudența Curții Constituționale.

14. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, republicată, reține următoarele:

15. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

16. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 621 alin. (2) din Codul civil, potrivit cărora: „(2) Această obligație subzistă numai pentru situația în care trecerea prin altă parte ar fi imposibilă, periculoasă sau foarte costisitoare.“ Potrivit art. 621 - Dreptul de trecere pentru utilități din Codul civil,

(1) Proprietarul este obligat să permită trecerea prin fondul său a rețelelor edilitare ce deservesc fonduri învecinate sau din aceeași zonă, de natura conductelor de apă, gaz sau altele asemenea, a canalelor și a cablurilor electrice, subterane ori aeriene, după caz, precum și a oricăror alte instalații sau materiale cu același scop.

(2) Această obligație subzistă numai pentru situația în care trecerea prin altă parte ar fi imposibilă, periculoasă sau foarte costisitoare.

(3) În toate cazurile, proprietarul are dreptul la plata unei despăgubiri juste. Dacă este vorba despre utilități noi, despăgubirea trebuie să fie și prealabilă.

(4) Clădirile, curțile și grădinile acestora sunt exceptate de la acest drept de trecere, dacă ea are ca obiect conducte și canale subterane, în cazul în care acestea sunt utilități noi.

17. În opinia autorilor excepției, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) privind principiul legalității, în componenta sa privind calitatea legii.

18. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile art. 621 din Codul civil reglementează dreptul de trecere pentru rețelele edilitare (denumite în literatura juridică de specialitate „servituți legale speciale“ - C. Bîrsan, Drepturile reale principale, Editura Hamangiu, 2013, p. 87, sau „servituți administrative“ - V. Stoica, Drepturile reale principale, Editura Humanitas, 2004, p. 266). Distinct de această normă generală, legile speciale, precum Legea petrolului nr. 238/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 535 din 15 iunie 2004, sau Legea energiei electrice nr. 13/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 23 ianuarie 2007, reglementează un drept de servitute de trecere pentru instalarea unor rețele de utilități sau altor echipamente în favoarea operatorilor care desfășoară activități de interes public. Atât prevederile art. 621 din Codul civil, cât și cele speciale reglementează drepturi care fac parte din categoria limitelor legale ale dreptului de proprietate. Potrivit art. 621 alin. (1), aceste limitări constau în obligația proprietarului fondului aservit de a permite trecerea prin fondul său a unor rețele edilitare, de natura conductelor de apă, gaz sau altele asemenea, a canalelor și a cablurilor electrice, subterane ori aeriene, după caz, cu condiția ca acestea să deservească fondurile învecinate sau din aceeași zonă. Limitările aduse dreptului de proprietate sunt astfel în interes public, fiind instituite în favoarea autorităților publice competente sau a celor cărora li s-a acordat dreptul de a realiza rețele de utilități de interes public. Pentru ca proprietarul unui fond să fie beneficiarul unui drept de trecere pe un imobil - fond aservit, aflat în proprietatea unui terț, și acesta din urmă să aibă obligația de a permite trecerea rețelelor edilitare prin fondul său, trebuie să fie îndeplinită cel puțin una dintre cele trei condiții legale prevăzute de art. 621 alin. (2), respectiv trecerea prin altă parte a rețelelor respective să fie „imposibilă, periculoasă sau foarte costisitoare“. Or, legiuitorul a statuat cu claritate și neechivoc că numai pentru această situație - în care trecerea prin altă parte ar fi imposibilă, periculoasă sau foarte costisitoare - subzistă obligația proprietarului fondului aservit de a permite trecerea rețelelor edilitare. Sarcina probei revine însă proprietarului care dorește să fie beneficiarul unui drept de trecere pentru rețelele edilitare.

19. Dispozițiile Codului civil se completează cu prevederile art. 109 - Dreptul de uz și dreptul de servitute, art. 110 - Dreptul de uz pentru executarea lucrărilor, art. 111 - Dreptul de uz pentru asigurarea funcționării normale a obiectivului/ sistemului, art. 112 - Dreptul de servitute legală de trecere subterană, de suprafață sau aeriană și art. 113 - Exercitarea drepturilor de uz și de servitute cuprinse în Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 485 din 16 iulie 2012, precum și cu Hotărârea Guvernului nr. 1.240/2012 pentru aprobarea regulilor procedurale privind condițiile și termenii referitori la durata, conținutul și limitele de exercitare a drepturilor de uz și servitute asupra proprietăților private afectate de obiectivul/sistemul din sectorul gazelor naturale, a convenției-cadru, precum și a regulilor procedurale pentru determinarea cuantumului indemnizațiilor și a despăgubirilor și a modului de plată a acestora, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 885 din 27 decembrie 2012. Potrivit acestor acte normative, este necesar acordul scris al proprietarilor terenurilor afectate de dreptul de uz și/sau servitute amplasate pe terenurile acestora, materializat într-o convenție-cadru, cuprinsă în anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 1.240/2012, al cărei obiect este încuviințarea scrisă a posibilității exercitării efective de către societatea de distribuție a gazelor naturale sau a energiei electrice a dreptului de uz pentru executarea lucrărilor, încuviințare care cuprinde obligația proprietarului terenului aservit de a pune la dispoziția societății terenul, pentru o perioadă convenită expres în cuprinsul acordului-cadru, precum și acordul în vederea ocupării temporare a terenului, pe perioada derulării lucrării.

20. Curtea reține, așadar, din coroborarea textelor legale incidente că servitutea legală analizată instituie o limitare a dreptului de proprietate, limitare ce este însoțită de garanții ce privesc respectarea drepturilor proprietarului fondului aservit. În același sens, pentru acoperirea prejudiciilor suferite, dispozițiile alin. (3) cuprins în textul de lege criticat instituie regula conform căreia, în toate cazurile, proprietarul fondului aservit are dreptul la plata unei despăgubiri juste, iar dacă este vorba despre utilități noi, despăgubirea trebuie să fie și prealabilă. De altfel, în jurisprudența Curții Constituționale s-a statuat în mod constant că dreptul de proprietate nu este un drept absolut, ci poate fi supus anumitor limitări, în acord cu dispozițiile art. 44 alin. (1) din Constituție (a se vedea, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 955 din 13 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 25 din 11 ianuarie 2013).

21. Atât dreptul de uz, cât și dreptul de trecere pentru utilități sunt drepturi reale care se constituie asupra unui fond aservit (de regulă, teren) pentru uzul și utilitatea fondului dominant, aflat în proprietatea unui terț. Potrivit art. 885 din Codul civil, sub rezerva unor dispoziții legale contrare, drepturile reale asupra imobilelor cuprinse în cartea funciară se dobândesc, atât între părți, cât și față de terți, numai prin înscrierea lor în cartea funciară, pe baza actului sau faptului care a justificat înscrierea, iar pierderea sau stingerea drepturilor reale are loc numai prin radierea lor din cartea funciară, cu consimțământul titularului, dat prin înscris autentic notarial. Hotărârea judecătorească definitivă sau, în cazurile prevăzute de lege, actul autorității administrative va înlocui acordul de voință ori, după caz, consimțământul titularului.

22. Spre deosebire de servitutea convențională de trecere, dreptul legal de trecere prevăzut la art. 621 alin. (1) din Codul civil reprezintă o limită legală a dreptului de proprietate privată care apare în situația în care proprietarul unui fond nu are acces sau are un acces dificil la rețeaua edilitară. Proprietarul fondului vecin este obligat de drept să permită trecerea prin fondul propriu a elementelor componente ale ansamblului edilitar pentru a se asigura accesul la rețelele edilitare ce deservesc fonduri învecinate sau din aceeași zonă, de natura conductelor de apă, gaz sau altele asemenea, a canalelor și a cablurilor electrice, subterane ori aeriene, după caz, precum și a oricăror alte instalații sau materiale cu același scop. Ca dezmembrământ al dreptului de proprietate, conform art. 756 din Codul civil, „Servitutea se poate constitui în temeiul unui act juridic ori prin uzucapiune, dispozițiile în materie de carte funciară rămânând aplicabile.“, în timp ce dreptul legal de trecere ia naștere prin efectul legii și se constituie prin declarația unilaterală a proprietarului care are acces la rețeaua edilitară și numai pentru situația în care trecerea prin altă parte ar fi imposibilă, periculoasă sau foarte costisitoare. Așadar, constituirea, precum și modificarea sau stingerea drepturilor reale imobiliare urmează principiul consensului, modalitatea de exprimare a consimțământului fiind cea prevăzută de lege atât pentru constituire, cât și pentru opozabilitatea față de terți, acest aspect ținând de competența de verificare de către instanțele judecătorești.

23. De altfel, Curtea reține că susținerile autorilor, potrivit cărora textul de lege criticat este constituțional doar în măsura în care se interpretează că proprietarul are doar o obligație de a sta în pasivitate față activitățile necesare trecerii utilităților, în concret de a nu se opune trecerii utilităților pe fondul său, în condițiile în care trecerea se realizează cu respectarea prevederilor Legii nr. 123/2012, iar nu de a-și da în scris acordul în acest sens, constituie, în realitate, o problemă de interpretare și aplicare a legii, de competența instanței de judecată care judecă fondul cauzei, precum și, eventual, a instanțelor de control judiciar. În temeiul art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, instanța de contencios constituțional nu se pronunță asupra modului de interpretare și aplicare a legii, ci numai asupra înțelesului său contrar Constituției.

24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Tăușanu Florica și Tăușanu Vladimir în Dosarul nr. 4.631/299/2021 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă și constată că dispozițiile art. 621 alin. (2) din Codul civil sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a V-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 1 iulie 2025.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

MARIAN ENACHE

Magistrat-asistent,

Irina Loredana Gulie