DECIZIE nr. 335/2025

Marian Enache - președinte

Mihaela Ciochină - judecător

Cristian Deliorga - judecător

Dimitrie-Bogdan Licu - judecător

Laura-Iuliana Scântei - judecător

Gheorghe Stan - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Elena-Simina Tănăsescu - judecător

Varga Attila - judecător

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana Dărângă.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 38 alin. (2) lit. a) și alin. (3), (4) și (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Diana Mihaela Bârlădeanu, Dragoș Bădioiu și alții, prin Sindicatul Finanțelor Publice Bacău, în Dosarul nr. 3.089/110/2020 al Curții de Apel Bacău - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.406D/2022.

2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției, în principal, ca inadmisibilă, arătând că autorii acesteia sunt în realitate nemulțumiți de aplicarea la judecata în fond a unor considerente reținute de instanța supremă printr-o decizie de soluționare a unui recurs în interesul legii, respectiv Decizia nr. 27 din 26 octombrie 2020. Pe fondul excepției, consideră că aceasta este neîntemeiată, învederând în acest sens jurisprudența în materie a Curții Constituționale, respectiv Decizia nr. 176 din 21 martie 2024.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 23 septembrie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 3.089/110/2020, Curtea de Apel Bacău - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 38 alin. (2) lit. a) și alin. (3), (4) și (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepția a fost ridicată de Diana Mihaela Bârlădeanu, Dragoș Bădioiu și alții, prin Sindicatul Finanțelor Publice Bacău, într-un recurs având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari, prin care s-a solicitat obligarea angajatorului la plata sporului pentru condiții vătămătoare sau periculoase aferent perioadei 29 noiembrie 2018-31 august 2019, în cuantum de 15% din salariul de bază, indexat cu rata inflației și dobânda legală până la achitarea integrală a sporului.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii consideră, în esență, că dispozițiile art. 38 alin. (2) lit. a) și alin. (3), (4) și (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 contravin prevederilor cuprinse în art. 1 alin. (5), art. 16, art. 34, art. 41 alin. (2) din Constituție și în art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în măsura în care creșterile etapizate stabilite prin normele legale se referă și la cuantumul brut al sporurilor, pe de o parte [art. 38 alin. (2) lit. a), alin. (3) și (4)], sau se referă la salariul de bază, pe de altă parte [art. 38 alin. (6)].

6. Autorii au ridicat prezenta excepție de neconstituționalitate în recursul formulat împotriva sentinței prin care tribunalul a respins acțiunea prin care aceștia au solicitat acordarea sporului pentru condiții vătămătoare începând cu data la care a fost consemnată prin buletinele de măsurare îndeplinirea condițiilor specifice pentru acordarea acestui spor, respectiv din data de 29 noiembrie 2018 și până la data de 31 august 2019. În motivarea sentinței recurate, tribunalul a invocat considerente aplicabile mutatis mutandis din Decizia nr. 27 din 26 octombrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, referitoare la recursul în interesul legii cu privire la interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor anexei nr. VIII cap. II lit. A secțiunea II pct. 6 subpct. 6.2 lit. a) pct. 1 din Legea-cadru nr. 153/2017 în corelare cu prevederile art. 38 alin. (3), (4) și (6) din același act normativ.

7. În motivarea prezentei excepții de neconstituționalitate, autorii susțin că prin această decizie Înalta Curte de Casație și Justiție a dat o interpretare greșită dispozițiilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, deoarece a condiționat acordarea sporului pentru condiții de muncă vătămătoare/periculoase, astfel cum este reglementat de Legea-cadru nr. 153/2017, de data la care salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare devin egale cu sau mai mari decât cele stabilite potrivit legii pentru anul 2022, ca urmare a majorărilor salariale reglementate. Or, o atare interpretare a dispozițiilor de lege face abstracție de principiul egalității și al legalității, deoarece creează discriminare indirectă în rândul aceleiași categorii de personal cu aceleași funcții sau atribuții exercitate în același loc de muncă. În acest sens, chiar instanța supremă a arătat că, "deși prin natura sa sporul pentru condiții vătămătoare este un tip de spor ce nu are nicio legătură cu nivelul salariului, ci cu condițiile efective de muncă și numărul factorilor de risc reținuți în mod concret în buletinul de expertizare, nu pot fi valorizate considerentele

referitoare la încălcarea principiului egalității de tratament juridic și nu se poate trece peste dispoziția concretă a legii pentru a da eficiență unui principiu juridic, având în vedere că aceasta este o problemă de legiferare, și nu de interpretare a legii".

8. În susținerea tratamentului juridic discriminatoriu creat se menționează Hotărârea nr. 797/2019, prin care Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a precizat că acordarea diferențiată a sporului de muncă în condiții vătămătoare doar salariaților ale căror salarii de bază sunt mai mari decât cele stabilite pentru anul 2022 sau care devin ulterior mai mari ca urmare a majorării salariale reglementate reprezintă discriminare.

9. În plus, se susține că textele de lege criticate sunt lipsite de claritate și precizie, legiuitorul operând în mod nefericit cu conceptele de "salariu brut", "salariu de bază", sporuri și alte drepturi salariale, venituri salariale, salariu lunar, deși acești termeni sunt foarte clar definiți în art. 3 din Legea-cadru nr. 153/2017. Astfel, pentru anii 2019 și 2020, sporurile nu mai sunt amintite, iar pentru anii 2017 și 2018, datorită reglementării deficitare, dispozițiile privind acordarea sporurilor și majorărilor au fost interpretate de Înalta Curte în sensul acordării acestora doar în cazul angajaților ale căror salarii de bază au ajuns la nivelul anului 2022 și doar de la momentul în care s-a ajuns la acest nivel, contrar principiului egalității, protejat de Protocolul nr. 12 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

10. Curtea de Apel Bacău - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, amintind în acest sens jurisprudența constantă prin care Curtea Constituțională a statuat că stabilirea principiilor și condițiilor concrete de acordare a drepturilor salariale cuvenite personalului bugetar intră în atribuțiile exclusive ale legiuitorului, în cadrul politicii legislative din domeniul salarizării, în concordanță cu condițiile economice și sociale existente la un moment dat.

11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

12. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

13. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

14. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 38 alin. (2) lit. a) și alin. (3), (4) și (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, cu modificările și completările ulterioare, texte care prevăd următoarele:

(2) Începând cu data de 1 iulie 2017:

a) se mențin în plată la nivelul acordat pentru luna iunie 2017, până la 31 decembrie 2017, cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție si indemnizațiilor de încadrare, precum si cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, indemnizația brută de încadrare, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții;

(3) Începând cu data de 1 ianuarie 2018 se acordă următoarele creșteri salariale:

a) cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare, precum și cuantumul brut al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor, premiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, solda lunară/salariul lunar de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează cu 25% față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăși limita prevăzută la art. 25, în măsura în care personalul respectiv își desfășoară activitatea în aceleași condiții;" [celelalte prevederi conținute în alin. (3) dispun cu privire la o serie de excepții de la reglementarea de la lit. a) a alin. (1), precum și la anumite categorii de personal bugetar];

(4) În perioada 2019-2022 se va acorda anual o creștere a salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare, fiecare creștere reprezentând 1/4 din diferența dintre salariul de bază, solda de funcție/salariul de funcție, indemnizația de încadrare prevăzute de lege pentru anul 2022 și cel/cea din luna decembrie 2018. Creșterea respectivă și data de aplicare se stabilesc prin legea anuală a bugetului de stat cu respectarea prevederilor art. 6 lit. h).

(6)

În situația în care, începând cu 1 ianuarie 2018, salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite potrivit prezentei legi pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022.

15. Prevederile constituționale indicate în motivarea excepției sunt cele ale art. 1 alin. (5) privind principiul legalității, ale art. 16 - Egalitatea în drepturi, ale art. 34 - Dreptul la ocrotirea sănătății, ale art. 41 alin. (2) privind dreptul salariaților la măsuri de protecție socială. De asemenea, prin prisma art. 20 din Legea fundamentală, sunt invocate dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la interzicerea generală a discriminării.

16. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională reține că aceasta a fost formulată într-un litigiu în care funcționari publici statutari, membri ai Sindicatului Finanțe Publice Bacău, au solicitat în principal instanței de judecată să oblige angajatorul la plata sporului pentru condiții vătămătoare sau periculoase începând cu data de 29 noiembrie 2018 și până la data de 31 august 2019, în cuantum de 15% din salariul de bază, în acord cu prevederile art. 1 din anexa VIII, cap. I, subcap. 2, pct. B (Reglementări specifice funcționarilor publici) la Legea-cadru nr. 153/2017. Prima instanță a respins acțiunea, invocând considerente din Decizia nr. 27 din 26 octombrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii. În cadrul recursului formulat, reclamanții au invocat prezenta excepție de neconstituționalitate referitoare la prevederile art. 38 alin. (2) lit. a) și alin. (3), (4) și (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, criticate sub aspectul unor sintagme de tipul "precum și cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare

", "precum și cuantumul brut al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor, premiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, solda lunară/salariul lunar de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice", considerând, prin criticile formulate, că sporul pentru condiții vătămătoare reprezintă un element autonom, component al salariului, dar care nu depinde de salariul de bază și de creșterea etapizată a acestuia.

17. În jurisprudența sa, Curtea a mai analizat critici de neconstituționalitate asemănătoare, prin Decizia nr. 176 din 21 martie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 911 din 10 septembrie 2024, respingând, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 lit. b), c), d) și g), ale art. 23, ale art. 36 alin. (1), ale art. 38 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3), (4) și (6) și ale art. 39 din Legea-cadru nr. 153/2017, precum și ale art. 1 din cap. I lit. B și ale cap. II lit. A secțiunea II pct. 6 subpct. 6.2 lit. a) pct. 1 și 2 din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017, în interpretarea dată prin Decizia nr. 27 din 26 octombrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii.

18. Cu acel prilej, Curtea a statuat, în esență, că sporurile, premiile și alte stimulente reprezintă drepturi salariale suplimentare, nu drepturi fundamentale, consacrate și garantate de Constituție, și că legiuitorul este în drept să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula. Curtea a mai arătat că această marjă largă de apreciere a legiuitorului nu este absolută, însă instanța constituțională nu poate cenzura opțiunea legiuitorului în domeniul salarial sub aspectul stabilirii unor reguli noi privind acordarea unor drepturi salariale suplimentare ce nu au relevanță constituțională, deci care nu țin indisolubil de dreptul la muncă sau la salariu ( Decizia nr. 176 din 21 martie 2024, precitată, paragraful 59, cu referire la Decizia nr. 110 din 23 februarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 544 din 26 mai 2021, paragraful 15).

19. Prin aceeași decizie, Curtea a reținut, referitor la pretinsa încălcare a dreptului la sănătate prin neacordarea sporului pentru condiții de muncă vătămătoare sau periculoase, că legiuitorul deține o marjă de apreciere considerabilă și în ceea ce privește modalitatea în care își îndeplinește obligația instituită în art. 34 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia "Statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei și a sănătății publice". În ceea ce privește instituirea (sau neinstituirea) unor sporuri care să atenueze impactul pe care condițiile nocive de muncă îl au asupra sănătății persoanelor, iar în cazul instituirii, conținutul concret al acestora, statul beneficiază de o largă marjă de apreciere ( Decizia nr. 176 din 21 martie 2024, paragrafele 62 și 63).

20. Dincolo de aceste aspecte, extrase din jurisprudența în materie a Curții, care își mențin valabilitatea mutatis mutandis și în prezenta cauză și care argumentează soluția de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, Curtea, în subsidiar, observă că, deși nu menționează expres în obiectul excepției invocate, autorii critică, de fapt, Decizia nr. 27 din 26 octombrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, mai exact raționamentul pe care instanța supremă și-a fundamentat soluția astfel pronunțată. Or, criticile formulate cu privire la motivarea în sine a deciziilor Înaltei Curți de Casație și Justiție nu pot forma obiect al controlului de constituționalitate.

21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Diana Mihaela Bârlădeanu, Dragoș Bădioiu și alții, prin Sindicatul Finanțelor Publice Bacău, în Dosarul nr. 3.089/110/2020 al Curții de Apel Bacău - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 38 alin. (2) lit. a) și alin. (3), (4) și (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Bacău - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 1 iulie 2025.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

pentru MARIAN ENACHE

în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, semnează

ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU

Magistrat-asistent-șef,

Claudia-Margareta Krupenschi