DECIZIE nr. 392/2025

Elena-Simina Tănăsescu - președinte

Asztalos Csaba-Ferenc - judecător

Mihai Busuioc - judecător

Mihaela Ciochină - judecător

Cristian Deliorga - judecător

Dimitrie-Bogdan Licu - judecător

Gheorghe Stan - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Laurențiu Sorescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. XI din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2012 privind luarea unor măsuri în domeniul învățământului și cercetării, precum și în ceea ce privește plata sumelor prevăzute în hotărâri judecătorești devenite executorii în perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2013, excepție ridicată de Laurențiu Modan în Dosarul nr. 26.653/3/2019 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 64D/2021.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Magistratul-asistent referă asupra faptului că, în ceea ce privește autorul excepției, citația a fost returnată cu mențiunea „decedat“. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă Decizia Curții Constituționale nr. 722 din 29 octombrie 2015.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 23 octombrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 26.653/3/2019, Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. XI din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2012 privind luarea unor măsuri în domeniul învățământului și cercetării, precum și în ceea ce privește plata sumelor prevăzute în hotărâri judecătorești devenite executorii în perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2013. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Laurențiu Modan într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de obligare a pârâtei angajatoare la plata diferențelor de drepturi salariale ale autorului excepției de neconstituționalitate, stabilite printr-o hotărâre judecătorească devenită executorie în anul 2013.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile criticate sunt neconstituționale, deoarece contravin prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituție, precum și dispozițiilor art. 622 - 626, ale art. 628, ale art. 629 și celor ale art. 631 din Codul de procedură civilă, care este lege organică și care prevalează unei ordonanțe de urgență a Guvernului. Ținând cont de faptul că executarea unei hotărâri este partea cea mai importantă a unui proces, așa cum a stabilit Curtea Europeană a Drepturilor Omului în numeroase decizii, iar prelungirea pe o perioadă de 5 ani a executării unei sentințe este nelegală, dispozițiile criticate contravin prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituție.

6. Se mai susține că există o neconcordanță logică între alin. (1) și (2) ale art. XI din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2012, deoarece se confundă două categorii distincte, respectiv „sume de plată“ și „termene de plată“, aspect ce conduce la neconstituționalitatea dispozițiilor criticate.

7. De asemenea, se susține că dispozițiile criticate contravin și prevederilor art. 16 din Constituție, deoarece personalul didactic din sistemul de învățământ privat intră imediat în posesia drepturilor salariale stabilite de hotărâri irevocabile/definitive, spre deosebire de cel angajat în învățământul de stat, care este supus prevederilor criticate privind eșalonarea plăților pe 5 ani.

8. Totodată, se susține că, întrucât textul criticat nu face parte dintr-o lege și acesta conduce practic la interzicerea unor drepturi - cele legate de salariu - pentru categoria dascălilor bugetari, se încalcă și dispozițiile art. 53 alin. (2) din Constituție.

9. Se mai arată că drepturile salariale câștigate irevocabil/definitiv în instanță fac parte din proprietatea individului, conform hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului, iar textul criticat încalcă acest drept, căci în timpul celor 5 ani de prelungire a executării plății sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești se pierde din valoarea bunului, atât prin lipsa de folosință, cât și prin inflație. Prin urmare, textul criticat contravine și dispozițiilor art. 44 alin. (1) și (2) din Constituție, precum și prevederilor art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

10. Se mai susține că nerespectarea unei sentințe irevocabile și amânarea sine die a executării acesteia contravin art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, sens în care invocă jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, și anume Hotărârile din 2 iunie 2008, pronunțate în Cauzele Driza împotriva Albaniei și Ramadhi și alții împotriva Albaniei.

11. În final, se susține că textul criticat care amână sau suspendă plata datoriei debitoarei pe parcursul a 5 ani este similar cu art. 6 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, text înlăturat de la aplicare de instanțele românești, sens în care invocă o serie de sentințe civile.

12. În concluzie, se arată că există un conflict între norma internă (textul criticat) și art. 6 din Convenție, în baza art. 20 din Constituție, astfel că instanța trebuie să înlăture de la aplicare prevederile textului criticat, dar și consecințele acestuia, așa cum rezultă din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

13. Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și-a exprimat opinia în sensul constituționalității dispozițiilor de lege criticate, invocând Decizia Curții Constituționale nr. 722 din 29 octombrie 2015.

14. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

15. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

16. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

17. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. XI din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2012 privind luarea unor măsuri în domeniul învățământului și cercetării, precum și în ceea ce privește plata sumelor prevăzute în hotărâri judecătorești devenite executorii în perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 864 din 19 decembrie 2012, având următorul conținut:

(1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din instituțiile și autoritățile publice, devenite executorii în perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2013, se va realiza astfel:

a) în primul an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;

b) în al doilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 10% din valoarea titlului executoriu;

c) în al treilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;

d) în al patrulea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;

e) în al cincilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 35% din valoarea titlului executoriu.

(2) În cursul termenului prevăzut la alin. (1), orice procedură de executare silită se suspendă de drept.

(3) Sumele prevăzute la alin. (1), plătite în temeiul prezentei ordonanțe de urgență, se actualizează cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de Statistică.

(4) Prin ordin al ordonatorilor principali de credite va fi stabilită procedura de efectuare a plății titlurilor executorii, cu respectarea termenelor prevăzute la alin. (1).

18. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în fața legii, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, astfel cum acesta se interpretează, în temeiul art. 20 din Constituție, și prin prisma dispozițiilor art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 44 privind dreptul de proprietate privată și în art. 53 alin. (2) privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

19. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile criticate prevăd eșalonarea plății sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești devenite executorii în perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2013 și care au ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din instituțiile și autoritățile publice. Cu privire la dispozițiile criticate, Curtea s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 722 din 29 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 906 din 8 decembrie 2015, sau prin Decizia nr. 378 din 7 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 595 din 4 august 2016.

20. Cu privire la alte dispoziții de lege care vizează, de asemenea, eșalonarea plății sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din instituțiile și autoritățile publice, Curtea s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 188 din 2 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 14 aprilie 2010, Decizia nr. 716 din 2 noiembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 10 februarie 2022, Decizia nr. 198 din 7 aprilie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 784 din 8 august 2022, sau Decizia nr. 318 din 30 mai 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 746 din 17 august 2023.

21. Referitor la critica de neconstituționalitate raportată la prevederile art. 16 din Constituție, prin Decizia nr. 318 din 30 mai 2023, paragraful 14, Curtea a reținut că susținerea potrivit căreia dispozițiile criticate instituie un tratament diferențiat între angajații din sistemul privat și cei din sistemul public, sub aspectul executării unei hotărâri judecătorești privind plata unor drepturi salariale neacordate, este neîntemeiată. Astfel, prin Decizia nr. 874 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, sau Decizia nr. 1.658 din 28 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 18 ianuarie 2011, Curtea a statuat că angajații din mediul public nu se află în aceeași situație juridică precum cei din mediul privat. Cei care sunt angajați în raporturi de muncă în mediul bugetar sunt legați, în mod esențial, din punctul de vedere al sursei din care sunt alimentate salariile/indemnizațiile sau soldele de bugetul public național, de încasările și de cheltuielile din acest buget, dezechilibrarea acestuia putând avea consecințe în ceea ce privește cheltuielile din acest buget. Or, salariile/indemnizațiile/ soldele reprezintă astfel de cheltuieli - mai exact, cheltuieli de personal. În schimb, în mediul privat raporturile de muncă sunt guvernate întotdeauna de contractul individual de muncă încheiat între un angajat și un angajator.

22. Cu privire la critica raportată la dispozițiile art. 21 alin. (3) din Constituție, astfel cum acesta se interpretează, în temeiul art. 20 din Constituție, și prin prisma dispozițiilor art. 6 din Convenție, Curtea reține că, prin Decizia nr. 188 din 2 martie 2010, precitată, pct. 4, a constatat că procesul civil parcurge două faze: judecata și executarea silită, aceasta din urmă intervenind în cazul hotărârilor susceptibile de a fi puse în executare cu ajutorul forței de constrângere a statului sau a altor titluri executorii, în măsura în care debitorul nu își execută de bunăvoie obligația. Însă dispozițiile criticate constituie o măsură de natură să întărească finalitatea procesului judiciar, în sensul că reprezintă un prim pas important al debitorului de a-și executa creanța. Faptul că acesta își execută creanța într-o perioadă de 3 ani nu reprezintă o durată excesivă a executării unei hotărâri judecătorești, datorită caracterului sistemic al problemelor apărute în legătură cu executarea titlurilor executorii ale personalului bugetar. De altfel, chiar și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin Decizia din 17 septembrie 2002, pronunțată în Cauza Vasyl Petrovych Krapyvnytskiy împotriva Ucrainei, a apreciat că un termen de 2 ani și 7 luni de executare a unei hotărâri judecătorești nu este excesiv în condițiile concrete ale cauzei, respectiv lipsa vădită de fonduri a unității militare debitoare. Totodată, prin Hotărârea din 7 mai 2002, pronunțată în Cauza Burdov împotriva Rusiei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că o autoritate statală nu ar putea să invoce lipsa de lichidități pentru a justifica refuzul de a executa o condamnare. Or, în cauza de față, Guvernul român nu numai că nu refuză executarea hotărârilor judecătorești, ci se obligă la plata eșalonată a sumelor prevăzute prin acestea. Executarea eșalonată a unor titluri executorii care au ca obiect drepturi bănești nu este interzisă în niciun mod de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale; executarea uno icto constituie doar o altă modalitate de executare, fără ca acest lucru să însemne că este singura și unica modalitate posibilă de executare pe care Guvernul o poate aplica.

23. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate raportată la dispozițiile art. 44 din Constituție, prin Decizia nr. 378 din 7 iunie 2016, precitată, paragraful 25, Curtea a reiterat jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului prin care sa statuat că despăgubirea recunoscută printr-o decizie definitivă și executorie constituie un bun în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție, iar neexecutarea plății într-un termen rezonabil constituie deci o atingere a dreptului reclamantului la respectarea bunurilor, ca și faptul că lipsa de lichidități nu poate justifica un asemenea comportament. Or, Guvernul, prin adoptarea ordonanței de urgență criticate, nu neagă existența și întinderea despăgubirilor constatate prin hotărâri judecătorești și nu refuză punerea în aplicare a acestora. Măsura criticată este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Convenției, fiind deci o aplicare a art. 44 alin. (2) din Constituție, în condițiile unei crize financiare accentuate (a se vedea și Decizia nr. 188 din 2 martie 2010, pct. 5 ).

24. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să schimbe jurisprudența Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

25. În final, Curtea observă că dispozițiile art. 53 alin. (2) din Legea fundamentală nu au incidență în cauză, deoarece nu s-a constatat restrângerea exercițiului vreunui drept sau al vreunei libertăți fundamentale.

26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Laurențiu Modan în Dosarul nr. 26.653/3/2019 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și constată că dispozițiile art. XI din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2012 privind luarea unor măsuri în domeniul învățământului și cercetării, precum și în ceea ce privește plata sumelor prevăzute în hotărâri judecătorești devenite executorii în perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2013 sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 18 septembrie 2025.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean