DECIZIE nr. 411/2025

Elena-Simina Tănăsescu - președinte

Asztalos Csaba-Ferenc - judecător

Mihai Busuioc - judecător

Mihaela Ciochină - judecător

Cristian Deliorga - judecător

Dimitrie-Bogdan Licu - judecător

Gheorghe Stan - judecător

Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 281 alin. (4) lit. a) din Codul de procedură penală raportate la cele ale art. 281 alin. (1) lit. e) din același act normativ, excepție ridicată de Adrian Marin Calistru în Dosarul nr. 963/62/2020 al Curții de Apel Brașov - Secția penală. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 986D/2021.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse la dosar, prin care autorul excepției solicită judecarea în lipsă.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care solicită respingerea, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, arătând că dispozițiile criticate nu au legătură cu soluționarea cauzei.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4. Prin Încheierea din 10 martie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 963/62/2020, Curtea de Apel Brașov - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 281 alin. (4) lit. a) din Codul de procedură penală raportate la cele ale art. 281 alin. (1) lit. e) din același act normativ, excepție ridicată de Adrian Marin Calistru cu ocazia soluționării unei cauze penale aflate în etapa procesuală a apelului. În apel, autorul excepției a invocat nulitatea absolută a unui proces-verbal încheiat de organul de urmărire penală cu ocazia efectuării unei percheziții informatice, fără ca acest aspect să fi fost invocat în procedura de cameră preliminară sau la judecata în primă instanță.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia, făcând referire la Decizia nr. 88 din 13 februarie 2019, apreciază că nulitatea referitoare la împiedicarea inculpatului arestat de a fi prezent la efectuarea actelor de procedură cu privire la care legea prevede participarea obligatorie a acestuia trebuie să poată fi invocată pe întreg parcursul procesului penal. Se susține, totodată, că dreptul la apărare trebuie garantat în toate fazele procesului penal, acest drept fundamental fiind grav încălcat atunci când actele de procedură sunt îndeplinite fără citarea, aducerea sau prezența inculpatului arestat.

6. Curtea de Apel Brașov - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că, în materia nulităților absolute, legiuitorul a considerat necesar să impună anumite termene în care să fie invocată încălcarea dispozițiilor legale ale art. 281 alin. (1) din Codul de procedură penală. Arată că dispozițiile criticate nu încalcă prevederile art. 24 din Constituție, deoarece nimic nu împiedică stabilirea de către legiuitor a modului de garantare a acestui drept, a condițiilor și a termenelor în care se pot invoca pretinsele încălcări.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile art. 281 alin. (4) lit. a) din Codul de procedură penală raportate la cele ale art. 281 alin. (1) lit. e) din același act normativ. Curtea observă că, ulterior sesizării sale, dispozițiile art. 281 alin. (4) lit. a) din Codul de procedură penală au fost modificate prin art. I pct. 34 din Legea nr. 201/2023 pentru modificarea și completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum și pentru modificarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 618 din 6 iulie 2023. Cu toate acestea, analizând actele dosarului, încheierea de sesizare și notele scrise ale autorului excepției, Curtea reține că acesta critică forma aflată în vigoare înainte de modificarea anterior menționată. Așa fiind, Curtea constată că obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 281 alin. (4) lit. a) din Codul de procedură penală, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 201/2023, raportate la dispozițiile art. 281 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură penală. Dispozițiile criticate au următorul conținut: – Art. 281 alin. (4) lit. a), în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 201/2023: „(4) Încălcarea dispozițiilor legale prevăzute la alin. (1) lit. e) și f) trebuie invocată:

a) până la încheierea procedurii în camera preliminară, dacă încălcarea a intervenit în cursul urmăririi penale sau în procedura camerei preliminare.

“;

– Art. 281 alin. (1) lit. e): „(1) Determină întotdeauna aplicarea nulității încălcarea dispozițiilor privind:

e) prezența suspectului sau a inculpatului, atunci când participarea sa este obligatorie potrivit legii.“

11. Autorul excepției de neconstituționalitate susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 24 referitor la dreptul la apărare.

12. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, în esență, autorul acesteia este nemulțumit de instituirea, potrivit art. 281 alin. (4) lit. a) din Codul de procedură penală, a unui termen - încheierea procedurii în camera preliminară - până la care persoana interesată poate invoca nulitatea absolută ce decurge din nerespectarea, în cadrul urmăririi penale, a dispozițiilor art. 281 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură penală, referitoare la prezența suspectului sau a inculpatului, atunci când participarea sa este obligatorie potrivit legii.

13. Având în vedere aceste aspecte, Curtea reține că, prin Decizia nr. 284 din 17 mai 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 6 iunie 2023, paragrafele 114 și 115, a statuat că limitarea în timp a momentului până la care pot fi invocate cazurile de nulitate absolută, atunci când încălcarea a intervenit în cursul urmăririi penale, corespunde noii structuri a procesului penal, caracterizată prin introducerea de către legiuitor în cadrul acestuia, prin dispozițiile art. 342 - 348 din Codul de procedură penală, a camerei preliminare.

14. Aceasta are ca obiect, conform art. 342 din același cod, soluționarea problemelor ce vizează competența instanței, legalitatea sesizării, legalitatea administrării probelor și legalitatea actelor efectuate de către organele de urmărire penală. Așadar, Curtea a constatat că rațiunea normei criticate, referitoare la stabilirea unui termen până la care poate fi invocată nulitatea absolută, poate fi generată de rolul fazei procesuale a camerei preliminare, care trebuie să examineze tocmai neregularitățile de procedură ivite înaintea fazei de judecată, pentru ca aceasta din urmă să dobândească celeritatea impusă de cerința soluționării cauzei într-un termen rezonabil.

15. Curtea a reținut că reglementarea unei noi structuri a procesului penal coroborată cu necesitatea soluționării cauzei (faza de judecată) într-un termen rezonabil constituie un motiv ce justifică opțiunea legiuitorului de a norma în anumite cazuri un termen până la care nulitatea absolută poate fi ridicată. Soluționarea cauzei într-un termen rezonabil se circumscrie unui scop legitim, iar reglementarea unei noi structuri a procesului penal determină și justifică opțiunea legislativă criticată.

16. Totodată, Curtea a reținut că impunerea prin lege a unor exigențe, cum ar fi instituirea unor termene sau condiții procesuale, pentru valorificarea de către titular a dreptului său subiectiv, chiar dacă constituie condiționări ale accesului liber la justiție, are o solidă și indiscutabilă justificare prin prisma finalității urmărite, constând în limitarea în timp a stării de incertitudine în derularea raporturilor juridice și în restrângerea posibilităților de exercitare abuzivă a respectivului drept. Prin intermediul lor se asigură ordinea de drept, indispensabilă pentru valorificarea drepturilor proprii, cu respectarea atât a intereselor generale, cât și a drepturilor și intereselor legitime ale celorlalți titulari, cărora statul este ținut, în egală măsură, să le acorde ocrotire.

17. În aceste condiții, Curtea a constatat că soluția legislativă criticată nu este de natură să încalce dreptul la un proces echitabil al participanților la procesul penal, de vreme ce aceștia beneficiază de garanțiile specifice dreptului fundamental prevăzut la art. 21 alin. (3) din Constituție, putându-și apăra inclusiv drepturile și interesele procesuale sau procedurale, în cadrul unei proceduri penale contradictorii, caracterizată prin egalitatea armelor și prin caracterul rezonabil al termenului de soluționare a cauzelor.

18. În ceea ce privește pretinsa încălcare a dreptului la apărare, prin instituirea unui termen până la care pot fi invocate anumite nulități absolute, Curtea a arătat că acesta presupune, în sens larg, dreptul oricărui participant la procesul penal de a-și formula apărările personal sau prin intermediul unui avocat, ales sau numit din oficiu. Așa fiind, această soluție legislativă nu încalcă garanțiile procesuale anterior enumerate, necontravenind, prin urmare, prevederilor art. 24 din Constituție.

19. În ceea ce privește invocarea Deciziei nr. 88 din 13 februarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 499 din 20 iunie 2019, Curtea observă că prin această decizie instanța de contencios constituțional a constatat că dispozițiile art. 281 alin. (4) lit. a) din Codul de procedură penală raportate la art. 281 alin. (1) lit. f) din același act normativ sunt neconstituționale, cauza de nulitate absolută prevăzută la art. 281 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală - constând în încălcarea dispozițiilor privind asistarea de către avocat a inculpatului, atunci când asistența este obligatorie - putând fi invocată în orice etapă a procesului penal. Or, Curtea observă că cele două cazuri de nulitate instituite de către legiuitor prin dispozițiile art. 281 alin. (1) lit. e) și f ) din Codul de procedură penală au la bază rațiuni diferite, fapt ce determină o analiză distinctă din perspectiva momentului până la care persoana interesată poate invoca încălcarea acestora.

20. Așa fiind, Curtea constată că cele reținute în Decizia nr. 88 din 13 februarie 2019 nu sunt aplicabile în ceea ce privește analiza constituționalității dispozițiilor art. 281 alin. (4) lit. a) din Codul de procedură penală raportate la art. 281 alin. (1) lit. e) din același act normativ.

21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Adrian Marin Calistru în Dosarul nr. 963/62/2020 al Curții de Apel Brașov - Secția penală și constată că dispozițiile art. 281 alin. (4) lit. a) din Codul de procedură penală, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 201/2023 pentru modificarea și completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum și pentru modificarea altor acte normative, raportate la cele ale art. 281 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură penală, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Brașov - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 18 septembrie 2025.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Marițiu