DECIZIE nr. 193/2025

Marian Enache - președinte

Mihaela Ciochină - judecător

Cristian Deliorga - judecător

Dimitrie-Bogdan Licu - judecător

Laura-Iuliana Scântei - judecător

Gheorghe Stan - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Elena-Simina Tănăsescu - judecător

Varga Attila - judecător

Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 153 alin. (1), art. 154, art. 155 alin. (1) (în forma aflată în vigoare după pronunțarea Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ) și art. 155 alin. (2) și (4) din Codul penal, excepție ridicată de Andrei Gabriel Florin în Dosarul nr. 47.645/3/2017 al Tribunalului București - Secția I penală. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.109D/2021.

2. La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepției, doamna avocat Andreescu Daniela Nicoleta, cu împuternicire avocațială depusă la dosar. Lipsesc celelalte părți. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3. Președintele Curții dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 1.307D/2021, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 153 alin. (1), art. 154, art. 155 alin. (1) teza întâi, (2) și (4) din Codul penal, excepție ridicată de Florin Maria în Dosarul nr. 3.673/109/2019 al Tribunalului Argeș - Secția penală.

4. La apelul nominal răspunde pentru autorul excepției doamna avocat Andreescu Daniela Nicoleta, cu împuternicire avocațială depusă la dosar. Lipsesc celelalte părți. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

5. Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Doamna avocat și reprezentanta Ministerului Public sunt de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.307D/2021 la Dosarul nr. 1.109D/2021, care a fost primul înregistrat.

6. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul doamnei avocat Andreescu Daniela Nicoleta, care arată că, în raport cu jurisprudența recentă a Curții Constituționale, excepția de neconstituționalitate ridicată a devenit inadmisibilă. În subsidiar, solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, astfel cum aceasta a fost formulată.

7. Reprezentanta Ministerului Public, invocând Decizia nr. 358 din 26 mai 2022, pune concluzii de respingere, ca devenită inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 alin. (1) teza întâi din Codul penal. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 153 alin. (1), art. 154 și art. 155 alin. (2) și (4) din Codul penal, solicită respingerea acesteia, ca inadmisibilă. Arată că autorii excepției nu formulează veritabile critici de neconstituționalitate, ci critică modalitatea de interpretare și aplicare a acestor norme de către organele judiciare.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

8. Prin Încheierea din 8 martie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 47.645/3/2017, Tribunalul București - Secția I penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 153 alin. (1), art. 154, art. 155 alin. (1) (în forma aflată în vigoare după pronunțarea Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ) și art. 155 alin. (2) și (4) din Codul penal, excepție ridicată de Andrei Gabriel Florin, într-o cauză penală în care a fost invocată prescripția răspunderii penale.

9. Prin Încheierea din 6 aprilie 2021 (astfel cum a fost îndreptată prin Încheierea din 19 aprilie 2021), pronunțată în Dosarul nr. 3.673/109/2019, Tribunalul Argeș - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 153 alin. (1), art. 154, art. 155 alin. (1) teza întâi, (2) și (4) din Codul penal, excepție ridicată de Florin Maria, într-o cauză penală în care a fost invocată prescripția răspunderii penale.

10. În motivarea excepției de neconstituționalitate, se arată, în esență, că legiuitorul nu a intervenit pentru a stabili cazurile de întrerupere a cursului prescripției, astfel că dispozițiile art. 155 alin. (1) din Codul penal sunt lipsite de claritate și previzibilitate. Autorii susțin că dispozițiile art. 153 și 154 din Codul penal nu păstrează un just echilibru între termenul optim al soluționării unei cauze în materie penală și termenul de prescripție a răspunderii penale, între dreptul inculpatului, al persoanelor vătămate, al părților civile și interesul societății, în condițiile în care, oricând, prin interpretare și nu printr-o lege clară și previzibilă, se invocă întreruperea termenelor și începerea unui nou curs al prescripției. Se ajunge, astfel, la dublarea termenelor prevăzute de art. 154 din Codul penal prin raportare la art. 155 alin. (2) și (4) din același act normativ. De asemenea, apreciază că nu este clar, precis și previzibil care este diferența dintre prescripția prevăzută de dispozițiile art. 153 și art. 154 din Codul penal și cea prevăzută de art. 155 din același act normativ.

11. Arată că, în practică, lipsa de celeritate a soluționării cauzei penale este remediată prin procedeul de întrerupere și curgere de noi termene de prescripție, cu încălcarea principiului proporționalității, și cel al egalității de arme între acuzare și apărare. Organele judiciare uzează în mod constant de aceste prevederi transformând excepția în regulă, fără a exista remedii. Or, de cele mai multe ori, nerezolvarea cauzelor într-un termen optim nu ține de atitudinea inculpaților, ci organul judiciar interpretează sintagma „întreruperii“ prescripției, astfel încât să nu se aplice prescripția generală a răspunderii penale din art. 153 și 154 din Codul penal. Se creează, astfel, o modalitate de înlocuire a termenelor prevăzute de art. 154 din Codul penal cu cele din art. 155 alin. (4) din același act normativ, fără ca aceasta să fie supusă vreunui control.

12. Justiția trebuie să fie administrată fără întârzieri de natură a compromite eficacitatea și credibilitatea, cu stabilirea unor reguli clare în care să se asigure principiul prescriptibilității răspunderii în mod real, efectiv și nu doar la nivel ideatic.

13. Tribunalul București - Secția I penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că prevederile art. 153 alin. (1) și cele ale art. 154 alin. (1) din Codul penal instituie o cauză ce înlătură răspunderea penală, respectiv prescripția răspunderii penale, precum și termenele care trebuie să curgă de la data comiterii infracțiunii pentru a putea interveni această instituție. Ele sunt în deplină concordanță atât cu dispozițiile Constituției, cât și cu prevederile art. 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Dispozițiile art. 155 alin. (1) din Codul penal, astfel cum este în vigoare după pronunțarea Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018, nu pot fi considerate ca fiind lipsite de mențiunea privind tipul actului care determină întreruperea termenului de prescripție, întrucât decizia mai sus referită nu este una de neconstituționalitate propriu-zisă.

14. Art. 155 alin. (2) din Codul penal instituie regimul juridic al efectelor intervenirii unui caz de întrerupere a termenului de prescripție a răspunderii penale, stabilind că după fiecare întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripție. Aceste norme sunt clare, previzibile și coerente, nefiind apte de interpretări arbitrare. Art. 155 alin. (4) din Codul penal reglementează instituția „prescripției speciale“ și constituie opțiunea legiuitorului în materie de politică penală. Normele sunt clare, previzibile și coerente, nefiind apte de interpretări arbitrare. Faptul că o persoană poate ajunge să fie trasă la răspundere penală la o perioadă semnificativă de timp după comiterea unei infracțiuni, dar în interiorul termenului compus din dublul perioadei indicate de dispozițiile art. 154 alin. (1) din Codul penal nu este de plano incompatibil cu principiul legalității sancțiunilor de drept penal, instituit atât de prevederile naționale, cât și de cele ale Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

15. Tribunalul Argeș - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

16. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

17. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile avocatului prezent, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

18. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

19. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum reiese din încheierile de sesizare a Curții Constituționale, îl constituie dispozițiile art. 153 alin. (1), art. 154, art. 155 alin. (1) (în forma aflată în vigoare după pronunțarea Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ) și art. 155 alin. (2) și (4) din Codul penal. Curtea observă că dispozițiile art. 155 alin. (1) din Codul penal au fost modificate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2022 pentru modificarea art. 155 alin. (1) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 531 din 30 mai 2022. De asemenea, dispozițiile art. 154 alin. (4) din Codul penal au fost modificate prin articolul unic pct. 2 din Legea nr. 186/2021 pentru modificarea și completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 657 din 2 iulie 2021. Cu toate acestea, având în vedere data încheierilor de sesizare, Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, precum și motivarea excepției de neconstituționalitate, Curtea reține că obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 153 alin. (1), art. 154 alin. (1)-(3) și art. 155 alin. (2) și (4) din Codul penal, art. 155 alin. (1) din Codul penal, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2022 pentru modificarea art. 155 alin. (1) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, precum și art. 154 alin. (4) din Codul penal, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 186/2021 pentru modificarea și completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal. Dispozițiile criticate au următorul conținut: – Art. 153 alin. (1) din Codul penal: „Prescripția înlătură răspunderea penală.“

– Art. 154 alin. (1)-(3) din Codul penal:

(1) Termenele de prescripție a răspunderii penale sunt:

a) 15 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 20 de ani;

b) 10 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, dar care nu depășește 20 de ani;

c) 8 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depășește 10 ani;

d) 5 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depășește 5 ani;

e) 3 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii care nu depășește un an sau amenda.

(2) Termenele prevăzute în prezentul articol încep să curgă de la data săvârșirii infracțiunii. În cazul infracțiunilor continue termenul curge de la data încetării acțiunii sau inacțiunii, în cazul infracțiunilor continuate, de la data săvârșirii ultimei acțiuni sau inacțiuni, iar în cazul infracțiunilor de obicei, de la data săvârșirii ultimului act.

(3) În cazul infracțiunilor progresive, termenul de prescripție a răspunderii penale începe să curgă de la data săvârșirii acțiunii sau inacțiunii și se calculează în raport cu pedeapsa corespunzătoare rezultatului definitiv produs.

– Art. 154 alin. (4) din Codul penal, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 186/2021: „Cu excepția infracțiunilor prevăzute la art. 218 și 220, în cazul infracțiunilor contra libertății și integrității sexuale, al celor de trafic și exploatare a persoanelor vulnerabile, precum și al infracțiunii de pornografie infantilă, săvârșite față de un minor, termenul de prescripție începe să curgă de la data la care acesta a devenit major. Dacă minorul a decedat înainte de împlinirea majoratului, termenul de prescripție începe să curgă de la data decesului.“

– Art. 155 alin. (1) din Codul penal, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2022: „Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză.“

– Art. 155 alin. (2) și (4) din Codul penal:

(2) După fiecare întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripție. […]

(4) Termenele prevăzute la art. 154, dacă au fost depășite cu încă o dată, vor fi socotite îndeplinite oricâte întreruperi ar interveni.

20. Autorii excepției susțin că textele criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) referitor la cerințele de calitate a legii, art. 15 alin. (2) referitor la retroactivitatea legii penale mai favorabile, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil și art. 147 referitor la efectele deciziilor Curții Constituționale. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil și art. 7 referitor la principiul legalității din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

21. Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 alin. (1) din Codul penal, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2022, Curtea observă că, prin Decizia nr. 358 din 26 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 9 iunie 2022, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 155 alin. (1) din Codul penal sunt neconstituționale. Prin această decizie, Curtea a reținut, în esență, că ansamblul normativ în vigoare nu oferă toate elementele legislative necesare aplicării previzibile a normei sancționate prin Decizia nr. 297 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 25 iunie 2018. Astfel, deși Curtea Constituțională a făcut trimitere la vechea reglementare, evidențiind reperele unui comportament constituțional pe care legiuitorul avea obligația să și-l însușească, aplicând cele statuate de Curte, acest fapt nu poate fi interpretat ca o permisiune acordată de către instanța de contencios constituțional organelor judiciare de a stabili ele însele cazurile de întrerupere a prescripției răspunderii penale. În consecință, Curtea a constatat că, în condițiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absența intervenției active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 alin. (1) din Constituție, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii și până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripției răspunderii penale, fondul activ al legislației nu conține vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale.

22. Având în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale“ și ținând cont de faptul că Decizia nr. 358 din 26 mai 2022, precitată, a fost publicată ulterior sesizării instanței de contencios constituțional în cauzele anterior menționate, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 alin. (1) din Codul penal, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2022, a devenit inadmisibilă.

23. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 153 alin. (1), art. 154 alin. (1)-(3) și art. 155 alin. (2) și (4) din Codul penal, precum și ale art. 154 alin. (4) din Codul penal, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 186/2021 pentru modificarea și completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Curtea constată că autorii acesteia nu formulează o veritabilă critică de neconstituționalitate, ci sunt nemulțumiți, în realitate, de modul de aplicare a acestor dispoziții de lege de către organele judiciare. Or, Curtea a statuat, în jurisprudența sa, că nu este competentă să se pronunțe cu privire la aspectele ce țin de aplicarea legii de către organele judiciare ( Decizia nr. 1.402 din 2 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 823 din 9 decembrie 2010, Decizia nr. 357 din 22 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 406 din 9 iunie 2011, Decizia nr. 785 din 17 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 3 februarie 2016, paragraful 17, Decizia nr. 145 din 17 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 10 iunie 2016, paragraful 19, și Decizia nr. 698 din 29 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 6 martie 2017, paragraful 23). Atât interpretarea conținutului normelor juridice, ca fază indispensabilă procesului de aplicare a legii la situația de fapt dedusă judecății, cât și aprecierea legalității activității desfășurate de către organele de urmărire penală sunt, în speță, de competența judecătorului de cameră preliminară. În cazuri similare, Curtea a reținut că a răspunde criticilor autorilor excepției într-o atare situație ar însemna o ingerință a Curții Constituționale în activitatea de judecată, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 126 din Constituție, potrivit cărora justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege ( Decizia nr. 598 din 12 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 496 din 19 iulie 2012, Decizia nr. 149 din 14 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 586 din 21 iulie 2017, paragraful 14, Decizia nr. 332 din 11 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 667 din 16 august 2017, paragraful 14, Decizia nr. 421 din 15 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 763 din 26 septembrie 2017, paragraful 13, Decizia nr. 466 din 27 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 768 din 27 septembrie 2017, paragraful 16, Decizia nr. 735 din 23 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 282 din 29 martie 2018, paragraful 18, Decizia nr. 783 din 5 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 262 din 26 martie 2018, paragraful 16, și Decizia nr. 820 din 12 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 23 aprilie 2018, paragraful 21).

24. Prin urmare, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 153 alin. (1), art. 154 alin. (1)-(3) și art. 155 alin. (2) și (4) din Codul penal, precum și ale art. 154 alin. (4) din Codul penal, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 186/2021, este inadmisibilă.

25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 alin. (1) din Codul penal, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2022 pentru modificarea art. 155 alin. (1) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, excepție ridicată de Andrei Gabriel Florin în Dosarul nr. 47.645/3/2017 al Tribunalului București - Secția I penală și de Florin Maria în Dosarul nr. 3.673/109/2019 al Tribunalului Argeș - Secția penală.

2. Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 153 alin. (1), art. 154 alin. (1) - (3) și art. 155 alin. (2) și (4) din Codul penal, precum și ale art. 154 alin. (4) din Codul penal, precum și în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 186/2021 pentru modificarea și completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, excepție ridicată de aceiași autori în aceleași dosare ale acelorași instanțe.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului București - Secția I penală și Tribunalului Argeș - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 8 aprilie 2025.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

pentru MARIAN ENACHE,

în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, semnează

Elena-Simina Tănăsescu

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Marițiu