RECTIFICARE nr. 13 din 10 noiembrie 2026
RECTIFICARE nr. 13 din 10 noiembrie 2026 referitoare la Hotărârea Parlamentului României nr. 13/2026
Intră rapid în contul tău InfoDosar pentru dosare urmărite, notificări și activitate recentă.
Intră rapid în contul tău InfoDosar pentru dosare urmărite, notificări și activitate recentă.
Urmărește inteligent dosarul din instanță.
Primești notificări la fiecare modificare.
Din anul 2015, zi de zi!
DECIZIA nr. 323 din 1 aprilie 2026 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 28 alin. (4) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice
Elena-Simina Tănăsescu - președinte
Asztalos Csaba-Ferenc - judecător
Mihaela Ciochină - judecător
Cristian Deliorga - judecător
Dacian-Cosmin Dragoș - judecător
Dimitrie-Bogdan Licu - judecător
Laura-Iuliana Scântei - judecător
Gheorghe Stan - judecător
Cosmin-Marian Văduva - magistrat-asistent
1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 28 alin. (4) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Sindicatul Polițiștilor Europeni „Europol“ Iași, în numele membrilor de sindicat Dorin Matrescu, Petronel Grecu, Mihai Valeriu Horlescu, Dragoș Lulu Velica, Dragoș Simonică, Nicolai Ovidiu Palaghean, Tiberiu Cozma, Constantin-Daniel Corodeanu, Mihai Enache și Iosif Chiriac, în dosarele nr. 3.139/99/2022, nr. 3.141/99/2022, nr. 3.143/99/2022, nr. 3.191/99/2022, nr. 3.194/99/2022, nr. 3.346/99/2022, nr. 3.888/99/2022, nr. 3.895/99/2022, nr. 3.896/99/2022 și nr. 4.972/99/2022 ale Tribunalului Iași - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul dosarelor Curții Constituționale nr. 2.562D/2022, nr. 2.563D/2022, nr. 2.571D/2022, nr. 2.806D/2022, nr. 2.818D/2022, nr. 2.965D/2022, nr. 11D/2023, nr. 74D/2023, nr. 89D/2023 și nr. 702D/2023.
2. Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 16 octombrie 2025, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi, și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când Curtea a dispus conexarea dosarelor nr. 2.563D/2022, nr. 2.571D/2022, nr. 2.806D/2022, nr. 2.818D/2022, nr. 2.965D/2022, nr. 11D/2023, nr. 74D/2023, nr. 89D/2023 și nr. 702D/2023 la Dosarul nr. 2.562D/2022, care a fost primul înregistrat. Prin aceeași încheiere, pentru o mai bună studiere a problemelor ce au format obiectul dezbaterii, în temeiul dispozițiilor art. 57 și ale art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, Curtea a dispus amânarea pronunțării pentru data de 25 noiembrie 2025, apoi pentru data de 21 ianuarie 2026. La termenul din 21 ianuarie 2026, având în vedere imposibilitatea constituirii legale a completului de judecată, potrivit art. 58 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 47/1992, Curtea a dispus amânarea pronunțării pentru data de 4 martie 2026, când, având în vedere imposibilitatea constituirii legale a completului de judecată, potrivit art. 58 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 47/1992, a amânat pronunțarea pentru data de 1 aprilie 2026, când a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:
3. Prin încheierile din 27 octombrie 2022, 28 noiembrie 2022, 22 decembrie 2022, 21 decembrie 2022 și 1 noiembrie 2022, pronunțate în dosarele nr. 3.191/99/2022, nr. 3.895/99/2022, nr. 3.896/99/2022, nr. 4.972/99/2022, nr. 3.346/99/2022, nr. 3.143/99/2022, nr. 3.141/99/2022 și nr. 3.194/99/2022, și prin sentințele civile nr. 877 din 17 noiembrie 2022 și nr. 923 din 6 decembrie 2022, pronunțate în dosarele nr. 3.888/99/2022 și nr. 3.139/99/2022, Tribunalul Iași - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 28 alin. (4) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Sindicatul Polițiștilor Europeni „Europol“ Iași, în numele membrilor de sindicat Dorin Matrescu, Petronel Grecu, Mihai Valeriu Horlescu, Dragoș Lulu Velica, Dragoș Simonică, Nicolai Ovidiu Palaghean, Tiberiu Cozma, Constantin-Daniel Corodeanu, Mihai Enache și Iosif Chiriac, în litigii având ca obiect acordarea de drepturi salariale.
4. În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că ordinul ordonatorului principal de credite la care se face referire în prevederile legale criticate are o putere juridică inferioară legii organice, act prin care, potrivit art. 28 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, trebuie să se stabilească salariul lunar al polițistului. Autorul menționează că Ordinul ministrului afacerilor interne (OMAI) nr. S/184 din 30 decembrie 2020 privind modificarea și completarea OMAI nr. S/7/2018 pentru aprobarea normelor metodologice privind aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului militar, polițiștilor și personalului civil din Ministerul Afacerilor Interne, prin care s-a stabilit Metodologia privind stabilirea specialităților, criteriilor și standardelor de performanță pentru acordarea, retragerea, retrogradarea dintr-o clasă superioară într-una inferioară a titlului de specialist de clasă/domeniu funcțional în Ministerul Afacerilor Interne, a fost clasificat ca secret. În aceste condiții, persoana îndreptățită să primească acest spor nu cunoaște regulile potrivit cărora se acordă acest drept, având în vedere că actul administrativ nu este accesibil și nici opozabil. Normele juridice având un astfel de obiect de reglementare trebuie să respecte cerințele de stabilitate și previzibilitate a legii. Însă dispozițiile de lege criticate nu îi permit polițistului să își adapteze comportamentul în mod corespunzător și acesta nici nu poate să aibă reprezentarea corectă a alcătuirii drepturilor sale salariale.
5. Libertatea ordonatorului de credite de a stabili în mod concret cuantumul compensației în marja prevăzută de lege nu se poate raporta decât la criteriile stabilite de lege. În același sens, de altfel, a statuat Curtea Constituțională în deciziile nr. 318 din 21 mai 2019 și nr. 294 din 17 mai 2022, cu referire la dispoziții legale similare celor criticate de autorul excepției.
6. Se mai arată că prevederile criticate, neaplicându-se întregului personal din sectorul bugetar, sunt discriminatorii, întrucât referirile la sfera lor de aplicare ratione temporis sunt neclare și lipsite de previzibilitate.
7. În final, autorul face referire la jurisprudența Curții Constituționale prin care au fost elaborate standardele constituționale de calitate a legii, de exemplu, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012.
8. Tribunalul Iași - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția este neîntemeiată, deoarece prevederile criticate vizează situația unor drepturi salariale ce se regăsesc individualizate sub aspectul nivelului de ierarhizare și procentului de majorare salarială aferent, fără să depindă de elemente a căror natură să nu poate fi anticipată.
9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 28 alin. (4) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, care au următorul conținut: „Specialitățile, condițiile de acordare și de retragere a titlului de specialist de clasă/domeniu funcțional, retrogradarea dintr-o clasă superioară într-una inferioară, criteriile și standardele de performanță se stabilesc prin ordin al ordonatorului principal de credite.“
13. Autorul excepției de neconstituționalitate apreciază că prevederile criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (4) și (5) privind separația puterilor în stat și obligativitatea respectării legilor, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 31 privind dreptul la informare și ale art. 73 alin. (3) lit. j) referitor la obligativitatea de a se reglementa prin lege organică statutul funcționarilor publici.
14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul acesteia consideră că, prin acordarea prerogativei către ordonatorul principal de credite de a stabili aspectele referitoare la titlul de specialist de clasă/domeniu funcțional, denumit în continuare titlul de specialist [titlul de specialist este acordat prin art. 28 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, potrivit căruia, „pentru asigurarea condițiilor de îndeplinire a misiunilor specifice instituțiilor de apărare, ordine publică și securitate națională, în raport cu standardele de performanță profesională, personalului militar, polițiștilor și funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, precum și personalului civil, li se poate acorda titlul de specialist de clasă/domeniu funcțional“], se încalcă standardele constituționale de calitate a legii. Din cauza faptului că aceste aspecte nu sunt tranșate chiar de către legiuitorul primar prin textul Legii-cadru nr. 153/2017, ci reglementarea lor este dată în competența ordonatorului principal de credite, polițistul nu are posibilitatea să își adapteze comportamentul în mod corespunzător și nici nu poate să aibă reprezentarea corectă a alcătuirii drepturilor sale salariale.
15. În sprijinul acestei critici, autorul invocă Decizia nr. 294 din 17 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 616 din 23 iunie 2022, prin care Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea prevederilor art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, denumită în continuare anexa nr. VI. Prevederile art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI aveau următorul cuprins: „Unitățile, categoriile de personal, condițiile, criteriile și mărimea compensației se stabilesc prin ordin al ordonatorului principal de credite.“ Compensația avută în vedere de acest text este o compensație de risc/pericol deosebit de până la 30% calculată la solda de funcție/salariul de funcție/salariul de bază, denumită în continuare compensația, și este reglementată de art. 14 alin. (1) din anexa nr. VI (Potrivit acestor prevederi, „pentru munca cu grad ridicat de risc sau, după caz, în condiții de pericol deosebit, desfășurată în exercitarea atribuțiilor funcționale, stabilite potrivit domeniilor de responsabilitate ale unității, personalul militar, polițiștii, funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare și personalul civil care execută, conduc, coordonează sau contribuie la realizarea misiunilor de operații speciale, misiunilor și/sau activităților deosebite ori de specialitate, misiunilor operative de protecție a demnitarilor, a acțiunilor de gardare, protecție și control antiterorist, supraveghere operativă, a procedurilor speciale și activităților de pază, supraveghere, escortare, reeducare, integrare și asistență medicală și psihologică pentru persoanele arestate preventiv sau condamnate cu pedepse privative de libertate ori care au solicitat sau au dobândit o formă de protecție în România, culegere, prelucrare, centralizare, verificare și valorificare a informațiilor sau datelor/situațiilor/documentelor/ actelor, investigații, acțiuni și intervenție, efectuarea actelor de cercetare penală specială, beneficiază de o compensație de risc/pericol deosebit de până la 30% calculată la solda de funcție/salariul de funcție/salariul de bază“.).
16. Decizia nr. 294 din 17 mai 2022, precitată, nu poate fi aplicată prin analogie în prezenta cauză, întrucât compensația și titlul de specialist sunt beneficii cu o natură juridică diferită. Pentru o bună înțelegere a motivelor pentru care analogia nu se susține sunt necesare următoarele considerații prealabile.
17. Anexa nr. VI reglementează salarizarea a 3 categorii de personal bugetar: (i) personalul militar, (ii) polițiștii și (iii) funcționarii publici cu statut special din instituțiile publice din sistemul de apărare, ordine publică și securitate națională.
18. Unul dintre beneficiile salariale reglementate în capitolul II al anexei nr. VI este prevăzut în art. 14 alin. (1) al acesteia - compensația. Formularea textului - beneficiază - nu lasă loc de îndoială în ceea ce privește concluzia că însuși legiuitorul a stabilit că această compensație se acordă ca beneficiu salarial. Cu alte cuvinte, nicio altă autoritate, fie ea administrativă, în procesul de punere în aplicare a dispozițiilor legale, fie autoritatea judecătorească, în procesul de soluționare a eventualelor litigii ivite în procesul de implementare a acestora, nu ar putea să pună la îndoială existența legală a compensației. Cu toate acestea, potrivit art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI, „unitățile, categoriile de personal, condițiile, criteriile și mărimea compensației se stabilesc prin ordin al ordonatorului principal de credite“.
19. Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 294 din 17 mai 2022, paragrafele 70-78 ( Decizia nr. 294 din 17 mai 2022 nu a făcut decât să „translateze în timp“, adică după data intrării în vigoare, la 1 iulie 2017, a Legii-cadru nr. 153/2017, neconstituționalitatea aceleiași soluții legislative în vigoare anterior, adică pe durata cât a fost aplicabilă vechea lege a salarizării, respectiv Legea-cadru nr. 284/2010 ), a constatat neconstituționalitatea art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI în condițiile în care acesta acorda prerogativa configurării compensației de risc/pericol deosebit ordonatorului principal de credite. În esență, Curtea a considerat că acordarea acestei prerogative ordonatorului principal de credite este contrară standardelor constituționale de calitate a legii, deoarece categoriile de personal cuprinse în ipoteza normei nu pot anticipa natura criteriilor și condițiilor ce vor fi stabilite de ordonatorul de credite și nici nu poate fi invocată o eventuală diferențiere în funcție de nivelul de risc sau pericol al muncii pentru a justifica stabilirea unor noi criterii de către ordonatorul de credite.
20. Ținând cont de faptul că autorul prezentei excepții solicită aplicarea prin analogie a Deciziei Curții Constituționale nr. 294 din 17 mai 2022 și în prezenta cauză, este necesar să se evalueze în ce măsură situația-premisă este îndeplinită, adică în ce măsură natura juridică a compensației este similară cu natura juridică a titlului de specialist. Formularea celor două texte din cuprinsul anexei nr. VI prin care se acordă compensația și, respectiv, titlul de specialist nu lasă loc niciunei îndoieli cu privire la intenția legiuitorului în ceea ce privește cele două beneficii. Astfel, cu referire la compensație, legiuitorul s-a exprimat prin forma verbului la modul indicativ - beneficiază -, în vreme ce, cu referire la titlul de specialist, legiuitorul s-a exprimat prin forma verbului la modul condițional-optativ - poate acorda.
21. Câtă vreme însăși intenția legiuitorului este neechivocă, nicio altă autoritate - autoritate administrativă (ordonatorul principal de credite), instanța judecătorească sau Curtea Constituțională - nu o poate înlătura, în exercitarea propriilor lor competențe. Cu referire expresă la Curtea Constituțională, instanța de control constituțional apreciază că o eventuală constatare a neconstituționalității soluției legislative criticate în cauza de față, similară cu constatarea neconstituționalității soluției legislative criticate în Decizia nr. 294 din 17 mai 2022, așa cum solicită autorul, ar echivala cu o înfrângere a puterii Parlamentului ca unică autoritate legiuitoare în România, potrivit art. 61 alin. (1) din Constituție.
22. Deoarece compensația a fost reglementată în mod neechivoc de către legiuitor ca un drept necondiționat de vreo intervenție a ordonatorului principal de credite, a fost legitimă intervenția Curții, în numele standardelor constituționale de calitate a legii, de a sancționa opțiunea aceluiași legiuitor de a lăsa putere discreționară autorității administrative în configurarea unui drept cu o natură legală indiscutabilă. În schimb, având în vedere că legiuitorul nu a configurat titlul de specialist ca un veritabil drept legislativ, ci, dimpotrivă, a cointeresat în mod direct autoritatea administrativă în configurarea acestuia, nu este legitimă intervenția jurisdicției constituționale în cenzurarea opțiunii legiuitorului de a-i acorda acestei autorități puterea de a-l implementa.
23. Întrucât Decizia nr. 294 din 17 mai 2022 nu se poate aplica prin analogie în prezenta cauză, având în vedere natura juridică distinctă a celor două beneficii, critica autorilor raportată la standardele constituționale de calitate a legii este neîntemeiată.
24. Cu referire la critica privind pretinsa încălcare a dreptului la informație garantat de art. 31 din Constituție, Curtea constată că, în prezenta cauză, nu este incident acest drept fundamental și, ca atare, această critică este neîntemeiată.
25. Potrivit art. 31 alin. (1) din Constituție, „dreptul persoanei de a avea acces la orice informație de interes public nu poate fi îngrădit“. Informația este o noțiune care se referă la elemente de fapt sau chestiuni de fapt foarte detaliate, precum cuantumul salariului unui funcționar public. Textul menționat garantează accesul persoanei la orice informație de interes public, în acest înțeles de fapte sociale sau fapte ale naturii.
26. Cu totul alta este situația normelor juridice care, strict vorbind, nu sunt fapte sociale sau naturale, ci dispoziții referitoare la viitor. Astfel, de exemplu, modalitatea în care se calculează salariul unui funcționar public este prevăzută într-o lege și nu reprezintă o informație factuală, în sensul propriu-zis al cuvântului.
27. Este adevărat, pe de altă parte, că statul de drept reprezintă unul dintre pilonii democrației constituționale din România, potrivit art. 1 alin. (3) din Constituție. Ca atare, este de neconceput, într-un astfel de stat, ca normele juridice să nu poată fi cunoscute de destinatarii lor înainte ca acestea să își producă efectele. Prin urmare, ele trebuie să fie publicate. Dincolo de exigența constituțională prevăzută în art. 78, potrivit căreia „Legea se publică în Monitorul Oficial al României și intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei“, inclusiv actele normative cu rang inferior legii, în măsura în care și acestea au forță juridică obligatorie pentru destinatarii lor, trebuie să fie publicate. Astfel, potrivit art. 11 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, „în vederea intrării lor în vigoare, legile și celelalte acte normative adoptate de Parlament, hotărârile și ordonanțele Guvernului, deciziile primului-ministru, actele normative ale autorităților administrative autonome, precum și ordinele, instrucțiunile și alte acte normative emise de conducătorii organelor administrației publice centrale de specialitate se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I“.
28. Ca atare, exigența referitoare la publicitatea actelor normative este distinctă de îndatorirea statului asumată prin art. 31 alin. (1) din Constituție de a nu îngrădi dreptul persoanei de a avea acces la orice informație de interes public. Curtea apreciază că critica raportată la art. 31 alin. (1) din Constituție ridică, în realitate, o chestiune care nu ține de conținutul intrinsec al unei norme de reglementare primară, cum este art. 28 alin. (4) din anexa nr. VI, ci o împrejurare de fapt, respectiv aceea că un act normativ, un ordin, care nu are caracter de reglementare primară, ar fi fost clasificat ca secret. Stabilirea situațiilor de fapt nu intră în atribuțiile Curții Constituționale, atunci când soluționează excepții de neconstituționalitate. În condițiile în care Curtea Constituțională nu se poate pronunța decât asupra constituționalității unor norme de reglementare primară, respectiv legi ale Parlamentului sau ordonanțe (simple sau de urgență) ale Guvernului, critica raportată la art. 31 din Constituție este neîntemeiată.
29. În ceea ce privește pretinsa încălcare a art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție referitor la obligativitatea de a se reglementa prin lege organică statutul funcționarilor publici, Curtea reține că, în conformitate cu jurisprudența sa, sistemul de salarizare, indiferent de categoria profesională vizată, nu se regăsește printre domeniile strict și limitativ, care, conform art. 73 alin. (3) din Constituție, fac obiectul de reglementare al legii organice (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 645 din 29 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1160 din 21 decembrie 2005, sau Decizia nr. 627 din 22 septembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2021, paragraful 42).
30. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Sindicatul Polițiștilor Europeni „Europol“ Iași, în numele membrilor de sindicat Dorin Matrescu, Petronel Grecu, Mihai Valeriu Horlescu, Dragoș Lulu Velica, Dragoș Simonică, Nicolai Ovidiu Palaghean, Tiberiu Cozma, Constantin-Daniel Corodeanu, Mihai Enache și Iosif Chiriac, în dosarele nr. 3.139/99/2022, nr. 3.141/99/2022, nr. 3.143/99/2022, nr. 3.191/99/2022, nr. 3.194/99/2022, nr. 3.346/99/2022, nr. 3.888/99/2022, nr. 3.895/99/2022, nr. 3.896/99/2022 și nr. 4.972/99/2022 ale Tribunalului Iași - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 28 alin. (4) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului Iași - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 1 aprilie 2026.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
Magistrat-asistent,
Cosmin-Marian Văduva
RECTIFICARE nr. 13 din 10 noiembrie 2026 referitoare la Hotărârea Parlamentului României nr. 13/2026
RECTIFICARE nr. 14 din 10 noiembrie 2026 referitoare la Hotărârea Parlamentului României nr. 14/2026
RECTIFICARE nr. 15 din 10 noiembrie 2026 referitoare la Hotărârea Parlamentului României nr. 15/2026
RECTIFICARE nr. 16 din 10 noiembrie 2026 referitoare la Hotărârea Parlamentului României nr. 16/2026
HOTĂRÂRE nr. 154 din 16 noiembrie 2026 privind vacantarea unei funcții de secretar în Biroul permanent al Senatului
HOTĂRÂRE nr. 155 din 16 noiembrie 2026 privind alegerea unor membri în Biroul permanent al Senatului
HOTĂRÂRE nr. 156 din 16 noiembrie 2026 pentru modificarea Hotărârii Senatului nr. 134/2024 privind aprobarea componenței numerice și nominale a comisiilor permanente ale Senatului
RECTIFICARE nr. 6 din 10 noiembrie 2026 referitoare la Hotărârea Parlamentului României nr. 6/2026
Acest site folosește cookie-uri. Detalii