DECIZIE nr. 436/2023

Marian Enache - președinte

Mihaela Ciochină - judecător

Cristian Deliorga - judecător

Laura-Iuliana Scântei - judecător

Gheorghe Stan - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Elena-Simina Tănăsescu - judecător

Varga Attila - judecător

Ingrid-Alina Tudora - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 29/2018 privind anularea unor obligații fiscale, excepție ridicată de Nicolae Ene în Dosarul nr. 1.153/98/2018 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.095D/2019.

2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Arată, în acest sens, că, în ceea ce privește pretinsa încălcare a art. 1 alin. (5) din Constituție, textul de lege criticat respectă cerințele de claritate și previzibilitate, precizând în mod clar și fără echivoc care sunt obligațiile fiscale ce pot face obiectul anulării prevăzute de Legea nr. 29/2018, precum și perioada în care se aplică facilitatea fiscală. Cât privește critica raportată la art. 16 din Constituție, apreciază că nici aceasta nu poate fi reținută, având în vedere că reglementarea criticată se aplică deopotrivă tuturor categoriilor de persoane care se înscriu în ipoteza normei criticate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4. Prin Încheierea din 10 iunie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 1.153/98/2018, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 29/2018 privind anularea unor obligații fiscale. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Nicolae Ene în etapa procesuală a recursului, într-o acțiune în contencios administrativ având ca obiect o acțiune în constatare, în contradictoriu cu Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești, în reprezentarea Administrației Județene a Finanțelor Publice Ialomița.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile criticate nu sunt suficient de clare, precise și previzibile în ceea ce privește sfera de aplicare, având în vedere că atât organele fiscale, cât și unele instanțe judecătorești, în interpretarea și aplicarea concretă a acestora, consideră că reglementarea criticată vizează numai anularea obligațiilor fiscale născute sub imperiul Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal. Susține că această situație este consecința trimiterilor la acest act normativ prin care legiuitorul s-a raportat la plafonul de scutire a taxei pe valoarea adăugată prevăzut de art. 310 din Legea nr. 227/2015, deși din cuprinsul art. 1 al Legii nr. 29/2018 reiese că această lege se aplică și unor situații create anterior intrării în vigoare a Legii nr. 227/2015.

6. Față de această împrejurare, apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt contrare art. 1 alin. (5) din Constituție, întrucât legiferarea acestora s-a realizat cu nerespectarea normelor de calitate a legii, astfel cum au fost dezvoltate prin jurisprudența Curții Constituționale, a Curții Europene a Drepturilor Omului și a Curții de Justiție a Uniunii Europene, context în care apreciază că este aplicabil art. 11 din Legea fundamentală, fiind și discriminatorii, prin stabilirea unor efecte diferite între situațiile prevăzute la art. 1 și 3 din Legea nr. 29/2018. Arată, astfel, că art. 1 din Legea nr. 29/2018 nu conține nicio trimitere referitoare la perioada încheierii tranzacțiilor pentru care s-a aplicat impozitul pe venitul din transferul proprietăților imobiliare, astfel că aceasta se aplică tuturor transferurilor încheiate până la data apariției legii, indiferent că sunt încheiate anterior datei de 1 ianuarie 2016 ori ulterior acestei date. Spre deosebire de art. 1 din lege, art. 3 conține o trimitere care generează confuzii, prin referirea la pragul instituit de art. 310 din noul Cod fiscal, lege aplicabilă de la 1 ianuarie 2016. Văzând diferența de tratament pentru situațiile diferite de reglementare pentru contribuabilii destinatari ai celor două norme juridice, autorul excepției apreciază că se validează o discriminare evidentă, contrară art. 16 din Constituție.

7. Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază că reglementarea criticată din Legea nr. 29/2018 nu respectă standardul constituțional și convențional de legalitate, previzibilitate și de asigurare a securității raporturilor juridice, în măsura în care modalitatea de reglementare din cuprinsul art. 3, respectiv exprimarea „pentru perioadele fiscale anterioare datei de 31 decembrie 2016, stabilite prin decizie de impunere comunicată contribuabilului până la data intrării în vigoare a prezentei legi, ca urmare a depășirii plafonului de scutire de 220.000 lei prevăzut la art. 310 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare“, este neclară și confuză, echivocă sau puțin previzibilă, sub aspectul fie al determinării stricte a categoriei de contribuabili cărora le este aplicabilă facilitatea fiscală în discuție fără o limitare temporală, fie al determinării stricte a perioadei fiscale pentru care se aplică facilitatea în cauză.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9. Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile art. 3 din Legea nr. 29/2018 sunt constituționale. În acest sens, susține că reglementarea criticată stabilește cadrul general aplicabil tuturor categoriilor de persoane care se înscriu în ipoteza normei criticate. Facilitățile fiscale nu sunt acordate după criterii arbitrare, neclare, confuze sau puțin previzibile, ci pe baza unor proceduri stabilite prin lege pentru anularea obligațiilor fiscale, proceduri care se completează și cu prevederile fiscale reglementate prin Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal. Așadar, reglementarea criticată se aplică deopotrivă tuturor cetățenilor aflați în situații identice, legiuitorul putând acorda anumite facilități în favoarea anumitor categorii de contribuabili și în anumite perioade de timp, în funcție de situațiile conjuncturale. Mai mult, Avocatul Poporului învederează faptul că autorul excepției tinde la modificarea dispozițiilor legale criticate, or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității prevederilor legale, fără a le putea modifica sau completa.

10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 3 din Legea nr. 29/2018 privind anularea unor obligații fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 18 ianuarie 2018, potrivit cărora:

(1) Se anulează diferențele de T.V.A., precum și accesoriile aferente acestora, pentru perioadele fiscale anterioare datei de 31 decembrie 2016, stabilite prin decizie de impunere comunicată contribuabilului până la data intrării în vigoare a prezentei legi, ca urmare a depășirii plafonului de scutire de 220.000 lei prevăzut la art. 310 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, realizate de către persoanele fizice, persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale, cu sediul activității economice în România, care au realizat activitățile de producție agricolă, inclusiv activitățile de transformare a produselor agricole prin alte metode decât cele industriale sau au furnizat servicii agricole utilizând munca manuală proprie și/sau echipamentele specifice.

(2) Organul fiscal nu stabilește diferențele de T.V.A., precum și accesoriile aferente acestora, persoanelor fizice, persoanelor fizice autorizate, întreprinderilor individuale și întreprinderilor familiale, cu sediul activității economice în România, prevăzute la alin. (1), ca urmare a depășirii plafonului de scutire de 220.000 lei prevăzut la art. 310 din Legea nr. 227/2015, cu modificările și completările ulterioare, și nu emite o decizie de impunere pentru perioadele anterioare datei de 31 decembrie 2016.

13. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, aceste dispoziții contravin normelor constituționale ale art. 1 alin. (5) în componenta privind calitatea legii, ale art. 11 privind dreptul internațional și dreptul intern și celor ale art. 16 privind egalitatea în drepturi. De asemenea, se invocă și Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010.

14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că în jurisprudența sa în această materie, exemplu fiind Decizia nr. 443 din 12 octombrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1138 din 25 noiembrie 2022, paragraful 66, instanța de contencios constituțional a reținut că legiuitorul este singurul în măsură să stabilească atât posibilitatea de exonerare de la plată a unor obligații fiscale de către anumite categorii de contribuabili, cât și condițiile în care se realizează această măsură fiscală. Curtea a reținut că nicio normă constituțională nu interzice acordarea de facilități fiscale unor categorii de contribuabili, în scopul bunei înfăptuiri a politicii economice, fiscale și sociale a statului. Tot astfel, Curtea a învederat că nicio normă constituțională nu interzice stabilirea condițiilor de acordare sau de retragere a facilităților fiscale prevăzute în beneficiul unor contribuabili în funcție de necesitățile perioadei de referință.

15. Raportat la prezenta cauză, Curtea constată că dispozițiile art. 3 din Legea nr. 29/2018 privind anularea unor obligații fiscale au mai constituit obiect al controlului de constituționalitate, din perspectiva unor critici similare celor formulate în speță, în acest sens fiind Decizia nr. 453 din 25 octombrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1264 din 29 decembrie 2022.

16. Astfel, la paragrafele 18-24 ale deciziei precitate, Curtea a constatat că Legea nr. 29/2018 are ca obiect de reglementare anularea unor obligații fiscale și cuprinde ipoteze diferite, și anume: pe de o parte, este prevăzută anularea unor diferențe de obligații fiscale (principale și accesorii, constând în impozit pe venit și contribuții sociale) ce provin din tranzacțiile pentru care s-a aplicat impozitul pe venit din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal al persoanelor fizice, pe perioadele fiscale de până la 1 iunie 2017, ca urmare a reîncadrării acestor venituri ca venituri dintr-o activitate independentă ( art. 1 din Legea nr. 29/2018 ); pe de altă parte, este prevăzută anularea unor diferențe de taxă pe valoarea adăugată, pentru perioadele fiscale anterioare datei de 31 decembrie 2016, ca urmare a depășirii unui plafon de scutire (220.000 lei, astfel cum este prevăzut la art. 310 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal), realizate de către persoanele fizice, persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale, cu sediul activității economice în România, care au realizat activitățile de producție agricolă, inclusiv activitățile de transformare a produselor agricole prin alte metode decât cele industriale sau au furnizat servicii agricole utilizând munca manuală proprie și/sau echipamentele specifice ( art. 3 din Legea nr. 29/2018 ).

17. În acest context, Curtea a observat că una dintre criticile formulate vizează neconstituționalitatea dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 29/2018 raportat la conținutul normativ al art. 1 din același act normativ, considerându-se că acestea sunt discriminatorii prin efectele diferite pe care le produc ca urmare a întinderii în timp și în ceea ce privește contribuabilii care beneficiază de prevederile acestei legi. Față de această împrejurare, Curtea a constatat că examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea și conformitatea acestui text cu dispozițiile și principiile constituționale pretins violate, iar nu compararea unor prevederi dintr-o lege ori a mai multor legi între ele și raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparație la conținutul Legii fundamentale. Ca atare, din această perspectivă excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă.

18. Totodată, prin prisma criticilor formulate, Curtea a observat că nemulțumirea autorului excepției de neconstituționalitate are în vedere interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 29/2018 de către organele fiscale abilitate, precum și de către instanțele judecătorești care sunt îndrituite cu soluționarea contestațiilor și litigiilor în materie fiscală, aspecte învederate din perspectiva unor pretinse neclarități ale legii sub aspectul fie al determinării stricte a categoriei de contribuabili cărora le este aplicabilă facilitatea fiscală în discuție, fără o limitare temporală, fie al determinării stricte a perioadei fiscale pentru care se aplică facilitatea în cauză. Or, Curtea a reținut că, astfel cum s-a arătat mai sus și cum reiese din titlul legii și din expunerea de motive aferentă legii în discuție, acest act normativ are ca obiect de reglementare anularea unor obligații fiscale, iar adoptarea art. 3 din Legea nr. 29/2018 a fost determinată de necesitatea îndreptării situațiilor apărute în practică din cauza interpretării și aplicării neunitare a legislației fiscale de către organele fiscale în ceea ce privește impozitarea veniturilor obținute de persoanele fizice, persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale, cu sediul activității economice în România, care au realizat activitățile de producție agricolă, inclusiv activitățile de transformare a produselor agricole prin alte metode decât cele industriale sau au furnizat servicii agricole utilizând munca manuală proprie și/sau echipamentele specifice, ce au dus la impozitarea diferită a aceluiași tip de venit obținut de aceeași categorie de contribuabili, impozitarea veniturilor astfel realizate fiind abordată diferit de organele fiscale competente.

19. De asemenea, Curtea a observat că în aplicarea legii președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală a emis Ordinul nr. 883/2018 pentru aprobarea procedurilor de anulare a obligațiilor fiscale ce fac obiectul prevederilor Legii nr. 29/2018 privind anularea unor obligații fiscale, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 271 din 28 martie 2018. Astfel, sunt stabilite atât cadrul general aplicabil tuturor categoriilor de persoane care se înscriu în ipoteza normei criticate, cât și procedurile de anulare a obligațiilor fiscale în discuție.

20. În ceea ce privește conținutul și întinderea celor două noțiuni cuprinzătoare, interpretarea, respectiv aplicarea legii, Curtea Constituțională, în jurisprudența sa, a reținut că acestea acoperă identificarea normei aplicabile, analiza conținutului său și o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit, iar instanța de judecată este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide cu privire la aceste aspecte (a se vedea Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009). Or, în speța de față fiind vorba despre aplicarea Legii nr. 29/2018, în virtutea rolului constituțional al instanțelor de judecată, le revine acestora competența de a stabili dacă persoanele care au formulat acțiuni și au litigii pe rolul acestora intră sub incidența dispozițiilor care prevăd anularea unor obligații fiscale, utilizând metoda interpretativă, respectiv interpretarea logică, rațională și teleologică a normelor de drept. În acest sens, printr-o jurisprudență constantă (a se vedea Decizia nr. 504 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 22 decembrie 2014, paragraful 14), Curtea s-a pronunțat cu privire la competența exclusivă a instanțelor judecătorești de a soluționa probleme care țin de interpretarea și/sau aplicarea legii, statuând că nu intră sub incidența controlului de constituționalitate aplicarea și interpretarea legii, acestea fiind de resortul exclusiv al instanței de judecată care judecă fondul cauzei, precum și, eventual, al instanțelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) și (3) din Constituție, respectiv al Înaltei Curți de Casație și Justiție, care asigură interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești, potrivit competenței sale (prin hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept sau prin recurs în interesul legii).

21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 29/2018 privind anularea unor obligații fiscale, excepție ridicată de Nicolae Ene în Dosarul nr. 1.153/98/2018 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 11 iulie 2023.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

MARIAN ENACHE

Magistrat-asistent,

Ingrid-Alina Tudora