DECIZIE nr. 389/1997

Mihai Constantinescu - președinte Costica Bulai - judecător Viorel Mihai Ciobanu - judecător Lucian Stangu - judecător Victor Dan Zlatescu - judecător Paula C. Pantea - procuror Doina Suliman - magistrat-asistent Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de Popescu Aurelia, Plesoianu Ecaterina, Antoniu Steliana, Zotta Maria, Stan Marioara și Dunca Mihaela-Antoaneta împotriva Deciziei Curții Constituțional nr. 187 din 4 iunie 1997. Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 7 octombrie 1997 și au fost consemnate în încheierea din aceeași dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 14 octombrie 1997.

CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele: Curtea Suprema de Justiție - Secția civilă, prin Încheierea din 7 martie 1997, pronunțată în Dosarul nr. 3.195/1996, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 330, ale art. 330^1, ale art. 330^2, ale art. 330^3 și ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă, ridicată de intimații-reclamanți Popescu Aurelia, Plesoianu Ecaterina, Antoniu Steliana, Zotta Maria, Stan Marioara și Dunca Mihaela-Antoaneta.

Prin Decizia nr. 187 din 4 iunie 1997 Curtea Constituțională a respins ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate retinand, pe de o parte, ca asupra constituționalității art. 330, art. 330^2, art. 330^3 și art. 330^4 din Codul de procedură civilă Curtea s-a pronunțat prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, definitivă prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, și nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea soluției date. Pe de altă parte, Curtea a constatat ca dispozițiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă au fost modificate prin Legea nr. 17/1997, în sensul că recursul în anulare nu mai poate fi declarat oricând de către Ministerul Public, cum era în reglementarea anterioară, ci numai în termen de 6 luni de la data când hotărârea judecătorească a rămas irevocabilă sau definitivă. Împotriva Deciziei Curții Constituționale nr. 187 din 4 iunie 1997 părțile au declarat recurs, în termen legal, apreciind ca decizia recurată ar fi nemotivată, întrucât se întemeiază pe deciziile anterioare nr. 73/1996 și nr. 96/1996, precum și ca excepția este necesar să fie admisă pentru motivele invocate anterior în fața Curții Supreme de Justiție. Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucât excepția a fost respinsă ca vadit nefondata, s-au solicitat puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului. Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepția de neconstituționalitate invocată este nefondata. Camera Deputaților și Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA, având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile art. 330, ale art. 330^1, ale art. 330^2, ale art. 330^3 și ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă, raportate la dispozițiile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, constata următoarele: Motivul de recurs invocat, în sensul că decizia ar fi nemotivată, deoarece se întemeiază pe cele statuate anterior prin deciziile nr. 73/1996 și nr. 96/1996, este neîntemeiat. Potrivit art. 145 alin. (2) din Constituție, deciziile Curții Constituționale sunt obligatorii. De aceea, asa cum s-a statuat prin Decizia Curții Constituționale nr. 27 din 25 mai 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 15 iulie 1993, decizia prin care o excepție a fost respinsă este obligatorie, cat timp motivele pe care s-a întemeiat subzistă în continuare. Este ceea ce în mod justificat s-a reținut în decizia recurată în legătură cu excepția invocată. De asemenea, Curtea constata ca motivele pentru justificarea excepției nu sunt de natura sa conducă la o alta soluție, deoarece legitimitatea constituțională a recursului în anulare, care are o valoare generală, nu poate fi contestată în funcție de exercitarea acestuia într-un anume procent, chiar dacă privește revendicarea unui imobil, admiterea sau respingerea unui asemenea recurs fiind o problemă exclusiv de competența instanței judecătorești. Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al art. 25 din Legea nr. 47/1992, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge recursul declarat de Popescu Aurelia, Plesoianu Ecaterina, Antoniu Steliana, Zotta Maria, Stan Marioara și Dunca Mihaela-Antoaneta împotriva Deciziei Curții Constituționale nr. 187 din 4 iunie 1997. Definitivă. Pronunțată în ședința publică din 14 octombrie 1997. PREȘEDINTE, dr. Mihai Constantinescu

Magistrat-asistent, Doina Suliman